Securitatea şi comerţul internaţional cu arme

Realizator Radu Dobriţoiu, producător Nicu Popescu, transcriere RADOR:

Realizator: Radu Dobriţoiu - Bun găsit la "Euroatlantica", vă spune Radu Dobriţoiu, cu o ediţie dedicată, în această seară, securităţii şi stabilităţii din perspectiva comerţului cu arme, încurajat, în ultima perioadă, şi de criza economică globală. Împreună cu invitaţii din această seară voi încerca să aduc cât mai multe informaţii despre acest subiect şi să conturăm o situaţie care va influenţa, cu siguranţă, evoluţia geopolitică şi geostrategică regională şi globală. Invitat special pentru această ediţie dedicată armelor şi armamentelor, generalul în rezervă Decebal Ilina, fost şef al Direcţiei de Informaţii Militare, a fost secretar de stat, şef al Departamentului Înzestrare şi Servicii în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, fost secretar de stat pentru armamente la Ministerul Industriilor. Bună seara, domnule general, şi bine aţi venit la emisiunea "Euroatlantica", în studio, de această dată.

Decebal Ilina: Bună seara!

Realizator: Mulţumiri pentru că aţi acceptat invitaţia noastră. În studioul 31, alături de noi, se află colonelul Ion Petrescu, analist militar, doctor în ştiinţe militare, editorialist la "Ziua veche", fost şef al trustului de presă al Armatei şi prieten al emisiunii "Euroatlantica". Bună seara, domnule colonel!

Ion Petrescu: Bună seara şi vă doresc să faceţi trafic de idei interesante în spaţiul rezervat emisiunii dumneavoastră.

Realizator: Mulţumiri pentru că sunteţi din nou în echipa "Euroatlantica". Domnilor invitaţi, în contabilitatea firmelor care se ocupă cu producţia şi plasarea armamentului, cifrele strălucesc şi nu bagă în seamă criza în care se zbate cea mai mare parte a planetei. Între 2007 şi 2011, cifra de afaceri în lumea comercianţilor de arme şi armamente a crescut cu 24 de procente, iată, pe fondul crizei globale, după cum reiese din raportul publicat de Institutul de Cercetare a Păcii, SIPRI, din Stockholm. Domnilor invitaţi, pentru început, cum putem caracteriza această evoluţie pozitivă pentru industria de armament în contextul crizei globale, domnule general Ilina?

Decebal Ilina: Putem vorbi despre o creştere spectaculoasă a comerţului cu arme pentru marii exportatori de armament din lume şi, în primul rând, Statele Unite ale Americii, probabil pentru Federaţia Rusă, pentru Franţa, pentru Marea Britanie, pentru Germania şi pentru alţi mari exportatori din lume. Nu mai putem vorbi despre un export, despre creşterea exportului poate în ultimii 15 ani în ceea ce priveşte industria de apărare românească, care, practic, are un volum nesemnificativ, dacă vreţi, care nu poate fi luat în calcul. Deci, noi vorbim despre exporturi de zeci de miliarde de euro, iar probabil exportul României de armament se situează undeva sub 100 de milioane pe an. Deci, din punctul acesta de vedere, sigur că este explicabil faptul că a crescut comerţul cu arme. vedem că sunt atâtea conflicte calde care sunt în plină desfăşurare în ultimii zece ani şi care au menţinut nevoia şi consumul de echipamente militare. Pe de altă parte, fiecare stat care încearcă să securizeze propria sa apărare şi să-şi întărească securitatea apelează, şi mai ales ţările care dispun de fonduri, şi dacă vorbim despre ţările din Golf, despre lumea arabă, Arabia Saudită sau despre alte ţări, putem vorbi şi despre ţări care se confruntă... Paradoxul este că şi ţările care se confruntă cu dificultăţi financiare, cum e Grecia...

Realizator: Continuă să investească.

Decebal Ilina: ... continuă să investească foarte mult în apărare datorită propriilor lor strategii, propriilor lor probleme istorice...

Realizator: Strategii de securitate naţională, unde Turcia este inclusă ca factor de risc.

Decebal Ilina: ... strategii de securitate... Exact. Şi care întotdeauna au menţinut o cursă a înarmărilor - Grecia cu Turcia, deşi ca potenţial, şi potenţial uman şi din toate punctele de vedere, Turcia e de câteva ori mai mare decât Grecia, ceea ce a dus Grecia, în această cursă, într-o, dacă vreţi, într-o capcană pentru a cheltui foarte multe fonduri, pentru că e inexplicabil ca două ţări care fac parte din aceeaşi alianţă militară, deci din NATO, să se considere inamice, sau, dacă nu se consideră în mod oficial inamice, să creadă una că ar putea fi surprinsă printr-un atac de către cealaltă. Poate lucrurile astea au fost accentuate după războiul din Cipru.

Realizator: O să mai aducem aminte despre acest subiect şi probabil factorul militar care a condus în parte la destabilizarea economică a Greciei, pentru că a continuat aceste investiţii în arme şi armament. Dar până la acest raport al SIPRI, pentru că avem o analiză de la colegul nostru Pavel Ionescu, domnule colonel Petrescu, iată o piaţă dinamică în continuă ascensiune, cum o putem caracteriza, să spunem, cu preponderenţă în ultimul deceniu? Pentru că am conflicte, conflicte care s-au încheiat în parte, să spunem, Irakul, conflicte care continuă la nivel strategic global, cum e Afganistanul şi conflicte locale, care s-au încheiat, iată, Libia, conflicte locale care sunt fierbinţi, cum este zona Siriei, permanente de o anumită perioadă în această decadă la care ne referim, cum este problematica reprezentată de relaţiile dintre Israel şi ţările arabe. Pe scurt, cum putem caracteriza această evoluţie globală?

Ion Petrescu: Cu ochiii pe ceas, cât a vorbit domnul general, m-am uitat la ceas şi în minutele cât a vorbit distinsul invitat al emisiunii, au murit trei oameni, au fost răniţi 30, din cauza conflictelor militare. În fiecare zi sunt ucişi 1.500 de oameni. În fiecare an, şi ultimul an de referinţă este 2011, sunt produse 8 milioane de pistoale mitralieră în lume. Lipseşte un tratat care să reglementeze această piaţă a armelor...

Realizator: Tratat mondial, la nivel mondial.

Ion Petrescu: În luna iulie, anul ăsta, la New York se va lua din nou în dezbatere... a fost veto-ul Statelor Unite, a fost reţinerea a 24 de state puternic dezvoltate care sunt cu interese clare, a fost restul voturilor pentru, dar chiar şi o anchetă de televiziunea iraniană pe străzile Londrei, în rândul cetăţenilor britanici, demonstrează faptul că se percepe, la nivelul omului simplu din Londra, o metropolă care s-a remarcat prin celebrul contract dintre Marea Britanie şi Arabia Saudită, în care premierul de atunci, Margaret Thatcher, a luat pentru contribuţia sa decisivă la încheierea contractului 12 milioane de lire sterline, oficial, legal şi fără dureri de cap, cetăţenii britanici şi ei recunoşteau că între politica pe care o spune guvernul, de respectare a drepturilor omului, de promovare a relaţiilor cu regimurile care nu sunt dictatoriale şi ceea ce se întâmplă concret, de livrare masivă de armament la unele regimuri, inclusiv Libia, la regimul colonelului decedat Gaddafi, a fost o mare diferenţă. Şi remarca unui observator de la cartierul general al Alianţei era următoarea, foarte interesantă: "Primul lucru pe care ar trebui să-l bombardăm erau depozitele de armament cu armamentele britanice, ca să nu fie folosite de cei care s-ar fi opus acţiunilor noastre.

Realizator: Ne aducem aminte că au dispărut sute de rachete antiaeriene sol-aer, de tehnologie importantă şi reprezentând un factor de risc foarte mare pentru Alianţa Nord-Atlantică, nu am mai auzit informaţii foarte clare despre acest arsenal dispărut din buncărele fostei armate a colonelului Gaddafi?

Ion Petrescu: Da. Şi pentru că tot aţi pomenit de nordul Africii, să ne ducem un pic în sudul Africii, unde, recent, a apărut un studiu, în care se spune că Africa de Sud a achiziţionat acum câţiva ani 24 de avioane americane moderne, de care nu avea nevoie, s-a zburat numai cu opt dintre ele şi, la restul, guvernul sud-african, după şi-a luat partea respectivă legală de mită...

Realizator: ...comisioane...

Ion Petrescu: ...de mită, au fost în situaţia că au spus piloţilor sud-africani: cu aceste avioane nu se zboară, pentru că nu avem benzină pentru ele. Deci, iată, cum se duceau banii, în condiţiile în care cu banii respectivi ar fi putut fi salvată viaţa a 300.000 de cetăţeni sud-africani care erau bolnavi de SIDA.

Realizator: Da, din păcate. Piaţa mondială a comerţului oficial cu armament şi-a continuat creşterea în ultimii ani - relevă un studiu al influentului Institut Internaţional pentru Cercetări în Domeniul Păcii, cu sediul Stockholm - piaţa vânzărilor este dominată de Statele Unite şi, respectiv, de Rusia, în vreme ce principalii cumpărători de armament sunt state exclusiv asiatice, pe primul loc situându-se India. Un caz special este cel al Greciei, ale cărei reduceri severe a cheltuielilor în domeniul asistenţei sociale sau sănătăţii nu au afectat şi imensul buget al apărării. Pavel Ionescu a făcut o sinteză cu principalele repere ale raportului SIPRI.

Pavel Ionescu: Privite dintr-o perspectivă anuală, vânzările mondiale de armament au crescut în 2010 cu doar un procent, atingând nivelul cel mai ridicat de 411 miliarde de dolari, dar chiar şi această creştere reflectă abilitatea tot mai sporită a principalilor comercianţi de a ocoli consecinţele crizei economice, în chiar vârful evoluţiei sale. Privit însă la un interval de cinci ani, comerţul oficial cu arme a înregistrat între 2006 şi 2011 o creştere de aproape un sfert faţă de intervalul anterior. Primii cinci vânzători, în ordine, Statele Unite, Rusia, Germania, Franţa şi Marea Britanie deţinând o poziţie dominantă, cu 75% din volumul vânzărilor de armament. Destinaţia, aproape o treime din acest comerţ au fost ţări asiatice, pe primele cinci locuri fiind India, Coreea de Sud, Pakistan, China şi Singapore. Lista fabricanţilor este dominată de americanii de la Boeing, Northrop Grumman sau General Dynamics. Dar pe locul doi, între primii zece, se regăseşte grupul britanic BAE Systems, pe poziţii apropiate fiind concernul european EADS sau italienii de la Finmeccanica. Câteva evoluţii semnificative pot fi remarcate în studiul SIPRI, care măsoară mai degrabă volumul decât valoarea financiară a transferului de arme. China a făcut schimbarea majoră de la situaţia de prim importator mondial, în anii 2006-2007, la cea de vânzător semnificativ, exporturile sale crescând cu 95% în ultimul deceniu, situându-se acum pe locul şase după Marea Britanie. Cu excepţia însă a vânzărilor către Pakistan, China nu a reuşit, deocamdată, să pătrundă pe vreuna din pieţele majore şi se bazează, de exemplu, în continuare pe motoare ruseşti pentru avioanele sale de luptă. Vânzările de arme cu destinaţia Siria au crescut în ultimii patru ani de şase ori, cea mai mare parte fiind armament rusesc. Deşi comunitatea internaţională nu reuşeşte de un an să oprească vărsarea de sânge în Siria, think tank-ul suedez remarcă creşterea cu 580 de procente a volumului de armament pe care Rusia îl livrează Damascului, respectiv, aproape 80% din total. Şi în fine - remarcă SIPRI - cea mai importantă comandă de armament în 2011 a fost achiziţia de către Arabia Saudită a 80 de avioane americane de vânătoare F15 SG şi modernizarea altor 74 de aparate F15. Cotidianul britanic "The Guardian" remarcă însă situaţia specială a Greciei, ţară mică, democratică şi fără mari ambiţii globale, dar unde criza financiară extrem de dură nu s-a reflectat şi în bugetul apărării. În 2006, era al treilea importator mondial de armament, iar în ultimii 10 ani, a alocat câte 4% din PIB apărării. Deşi argumentul principal folosit de greci, apărarea graniţei cu Turcia de imigraţia ilegală, nu prea justifică achiziţia celor mai noi avioane de luptă, submarine şi tancuri. Semnificativ este că Germania şi Franţa au beneficiat masiv de pe urma apetitului grec pentru armament sofisticat, cele două puteri comunitare primind împreună, în total, 1 miliard de euro de la Grecia, care s-a afundat astfel şi mai mult în criză. Limitarea bugetului apărării la media europeană, de 1,7% din PIB, ar fi evitat de departe pericolul falimentului, iar poporul grec în loc să-şi reducă standardul de viaţă cu 30%, ar fi fost în postura de a urma o cale mai moderată şi mai suportabilă de reformă.

Realizator: Domnilor invitaţi, aşadar, o sinteză a raportului SIPRI, care, de obicei, se constituie într-un adevărat volum al acestei instituţii, ce poate fi achiziţionat de pe site-ul acestei instituţii, o analiză succintă realizată de colegul meu Pavel Ionescu. India se situează pe primul loc la importul de arme, cu 9% din piaţa globală. Spre India se îndreaptă 60% din exporturile Rusiei de armament şi, din această perspectivă, 80% din importurile Indiei sunt din Rusia. Informaţii SIPRI, preluate de "infomilitar.com". Domnule general Decebal Ilina, dumneavoastră aţi fost de câteva ori în India, îmi aduc aminte, chiar v-am întrebat în timpul difuzării reportajului realizat de colegul meu, analizei difuzate... realizate de Pavel Ionescu, ce ne puteţi spune de această piaţă, pe care se pare că noi am pierdut-o?

Decebal Ilina: În primul rând, că India are propria ei industrie de apărare, poate India e o ţară a contrastelor din foarte multe puncte de vedere, deci e o ţară unde sărăcia e la nivel incredibil, cei care sunt foarte săraci, iar bogaţia şi opulenţa e greu de imaginat la cei care sunt foarte bogaţi. Deci este o societate foarte stratificată din foarte multe puncte de vedere şi, la fel, o societate în care probabil sunt mulţi care sunt analfabeţi şi neştiutori de carte şi, în acelaşi timp, este una dintre marile puteri în ceea ce priveşte industria electronică şi, în mod deosebit.../mtone/fcostea

Realizator: Informatică.

Decebal Ilina: ...informatică şi numărul de softişti, nu numai pe plan intern, cât şi prin America şi prin...

Realizator: Plan mondial.

Decebal Ilina: Pe plan mondial. Şi au o industrie foarte bine pusă la punct. De exemplu, am vizitat foarte multe societăţi în zona aviaţiei, care e o industrie specială şi cu proceduri extrem de severe şi ei erau exportatori de subansamble, inclusiv pentru Boeing şi pentru marile companii americane...

Realizator: Dacă îmi aduc bine aminte, când /a/ fost acolo, pentru nişte contracte referitoare la MIG-21 eraţi?

Decebal Ilina: Încercam şi noi să participăm la o competiţie pentru modernizarea MIG-urilor 21, după experienţa pe care noi o acumulasem prin modernizarea propriilor noastre avioane; Bacău avea expertiză şi specialişti şi puteam să facem reparaţii şi am încercat şi prin Africa, şi prin Nigeria şi prin multe alte părţi, pe unde ştiam noi că sunt MIG-uri 21, în aşa fel încât să aducem comenzi în România şi să menţinem în viaţă această industrie de apărare. Vreau să vă spun un lucru, foarte puţină lume înţelege că lumea aceasta în care trăim noi nu e făcută din sentimente, ci e făcută exclusiv din interese. Interesele marilor companii americane sau ale marilor companii ruseşti nu sunt exclusiv susţinute de către companiile respective, şi de companiile respective, dar de către politicieni. De câte ori pleacă preşedintele american într-o vizită, fie în India, chiar şi în România când venea, venea cu un grup întreg de investitori şi ne spunea de ce ar trebui să cumpărăm armament şi echipament american sau dacă vine preşedintele Franţei, spune de ce trebuie să cumpărăm de la francezi, sau dacă vine cancelarul Germaniei, de ce ar trebui să cumpărăm echipamente germane. Deci, în lumea aceasta, competiţia e atât de acerbă, iar marile tranzacţii de armament se fac pe două criterii: unu - pe criterii politice şi mi-aduc aminte că într-o ţară africană, în care noi ne-am dus să modernizăm nişte MIG-uri, chiar preşedintele ţării ne spunea că ar fi fost de acord, pentru că oferta noastră era cea mai bună şi din punct de vedere tehnic, şi din punct de vedere comercial...

Realizator: Dar...?

Decebal Ilina: Dar că susţinerea Federaţiei Ruse pentru ca ei să obţină, unul din membrii nepermanenţi fiind o ţară foarte mare din Africa...

Realizator: La ONU.

Decebal Ilina: La ONU, îi determină să prefere compania rusească. Deci se face, în primul rând, pe criterii politice, pe tot felul de aranjamente, presiuni, chiar mai mult decât atât, sau financiare, vine o mare ţară şi spune "Vrei să cumperi de la compania cutare din ţara mea?", "Da.", "Uite, îţi dăm un credit furnizor, noi, garantat de stat, cu graţie trei ani", ca şi cum nu ar trebui să-l plăteşti, plăteşti şi anii de graţie, plăteşti mult mai mult decât atât. Dar noi ne bucurăm. Şi, în general, ţările care importă, şi noi făceam asta, "Cumpărăm, uite, ne dă trei ani de graţie şi după aia /mai vedem noi/", peste patru ani vin alţii la putere şi plătesc ăia, nu îi mai interesează cine. Aşa se întâmplă în general. Or, interesele şi aş vrea să subliniez lucrul acesta, interesele României ultimilor 20 de ani nu au fost susţinute de niciun politician român. Nu a existat niciun politician român de nivel înalt, preşedinte, prim-ministru şi aşa mai departe, care să se ducă într-o ţară cu o delegaţie mare după el, din industria militară, şi care să negocieze cu ţara respectivă, în diferite înţelegeri, prin care industria de apărare să fie parte, dacă nu să furnizeze anumite echipamente, să fie parte în realizarea unor produse complexe pentru ţara respectivă, lăsând toată responsabilitatea pe seama societăţilor...

Realizator: Specialiştilor.

Decebal Ilina: Da, pe seama societăţilor care nu au niciun fel de şansă şi ăsta e şi motivul pentru care exportul românesc a scăzut absolut în mod dramatic în ultimii 20 de ani. Şi a ajuns o industrie dezarticulată şi incapabilă să facă faţă concurenţei pe plan internaţional, e chiar un abuz de limbaj să mai vorbeşti astăzi în România despre o indusrie de apărare.

Realizator: Din păcate, şi foarte trist, am devenit din exportatori în importaori de tehnică şi echipamente militare, cu toate că există acest potenţial al necesarului propriu de înzestrare, pe de o parte, şi pe de altă parte, de a diminua ceea ce nu putem... de a diminua importurile prin acest necesar. Pentru că, bineînţeles, trebuie să acceptăm că avioane Spartan nu puteam face, dar nişte transportoare blindate de nivelul Piranha se realizează în România./lpreda

Decebal Ilina: E adevărat. Mie îmi plăcea să spun, cu ani în urmă, când eram în activitate, că România era o ţară de importatori. Toţi erau importatori, din motive lesne de înţeles, pe care le-am spus şi atunci, pe care le repet şi acum. Dacă venea să facă compania ROMAR nu ştiu ce echipamente, compania ROMAR îi dădea cel mult o cafea şi îl trata, ştiu eu, cu... Ori, dacă se ducea la o firmă străină, indiferent care era aia, în primul rând că este chemată o delegaţie mare la faţa locului să vadă, să facă o demonstraţie cu echipamentele, invita într-o ţară exotică, cine ştie pe unde era o expoziţie de tehnică militară, să vadă tehnica cum este expusă, ca să nu mai folosesc, mă rog, alte... să nu mai cred şi să am suspiciuni că mai erau şi alte avantaje. Ori, din export şi nimeni nu se ocupa de exporturi. Exportul ăsta de echipamente, care presupune în primul rând multă inteligenţă, care presupune valoare adăugată mare pentru că are multă manufactură, deci, preţurile sunt foarte mari pentru că sunt echipamente foarte speciale. Nu este totuna pentru o ţară. Când vrei să analizezi o ţară, îi faci analiza exportului. O ţară care exportă în general produse neprelucrate sau semifabricate, de buşteni, de cherestea, de fier vechi.

Realizator: Nefinite, da. Cu plus valoare adăugată foarte puţin, sigur că da. Una este să exporţi vagoane şi alta ceasuri, cum face Elveţia. Cantitatea de fier este aproximativ în greutate aceeaşi, numai că un preţ au vagoanele....

Decebal Ilina: Ăla pe o tonă ia un milion de dolari şi ălălalt pe o ton ia o mie de euro, da?

Realizator: Asta înseamnă plus valoare?

Decebal Ilina: Deci, din punctul acesta de vedere România a pierdut. Noi am avut foarte mult. În 1990 avea 200.000 de specialişti. Vreau să vă spun că a avut un potenţial uman remarcabil. Industria, dar şi armata avea un potenţial uman. Domnule, Academia Tehnică.

Realizator: Militară, da.

Decebal Ilina: Şi în general, Academia Tehnică Militară şi în general şcolile româneşti au produs specialişti, deci erau direcţii tehnice de la Departamentul de Armament până la Comandamentul de Infanterie şi Tancuri, de la Marină până la Aviaţie. Oameni extraordinari, specialişti foarte buni. România îşi asigura aproape 90%, făcea avioane, făcea inclusiv distrugătorul ăsta, cum îi spun ei acum fregata "Mărăşeşti" a fost făcut de industria românească. Făcea de la şalupe până la ... Făcea toate bombele, făcea avioane, făcea elicoptere. Nu vorbesc de transportoare, tancuri şi noi, în Tratatul de la Varşovia, făceam pentru toţi transportoare. Deci, peste 10.000 de transportoare au fost făcute la Moreni, inclusiv în Algeria s-au dus aproape 1200 de transportoare. Deci, România avea o expertiză. Nu ar fi trebuit nimeni să investească în industria asta şi ar fi trebuit să o menţină.

Realizator: Să o modernizeze.

Decebal Ilina: Domnule Dobriţoiu, toată lumea s-a ferit, toţi politicienii, preşedinte, prim-ministrul se fereau când auzeau de industria de apărare, domnule nu mai avem, noi intrăm în NATO nu mai facem. Domnule, exporturile de armament sunt la fel de onorabile ca exporturile de, ce ştiu eu, de lapte praf.

Realizator: Medicamente, ca să comparăm.

Decebal Ilina: Medicamente, lapte praf pentru copii sau tămâie şi mir sau eu ştiu ce produse din astea care se folosesc de către bătrâni în biserică. Deci, sunt la fel de onorabile, sunt reglementate de reguli extrem de severe. România a fost extrem de atentă ca nu cumva, în aceşti 20 de ani, să facă vreun pas greşit într-un spaţiu care ar fi fost nu, cum să vă spun eu, sub o interdicţie internaţională de genul ONU, OSCE, NATO ş.a.m.d. Dacă era un singur embargo unilateral al unei ţări pentru o anume destinaţie, România nu dădea pe destinaţia respectivă, ceea ce a fost greu să găsească vreo destinaţie care nu era supusă unor restricţii şi în care să mai fie şi fezabile şi primite cu oarecare îngăduinţă echipamentele noastre.

Ion Petrescu: Pot să mă leg de două cuvinte folosite de dumneavoastră?

Decebal Ilina: Vă rog.

Ion Petrescu: Aţi spus multă inteligenţă. Eu cred că este nevoie şi de mult intelligence şi am să fac referire la ceea ce a declarat Pentagonul în luna februarie, anul acesta, atunci când a explicat jurnaliştilor acreditaţi la Departamentul Apărării că, oprirea procesului de producţie a avionului F35 se datorează utilizării de către China a hacker-ilor din unitatea lor specială. Prin hackeri au pătruns în sala de conferinţă de presă şi au ascultat brainstorming-urile americane, au preluat tot ceea ce înseamnă design, aparatură ultrasecretă, antene de pe F35 şi au folosit cu succes la producerea avionului invizibil chinez. Această pătrundere masivă a avut loc la nivelul anului 2009. Este acum pusă pe masă pentru că lumea a cerut explicaţii de ce s-a oprit procesul de producţie a lui F35 şi care ar fi implicaţiile reale. Numai că ei nu s-au oprit aici, au pătruns pe calculatoare prin acest spionaj cibernetic pe tot ce au putut să ia de la firmele furnizoare către Pentagon în domeniul militar. Sigur că este o glumă ce spun acum, dar avem destui hackeri în ţară./salina/fcostea

Realizator: Domnule colonel Petrescu, i-am lăsat Cezarului ce-i al Cezarului, domnul Decebal Ilina este expert în tot ce înseamnă industria românească de armament, atât din punctul de vedere al MApN, cât şi din punctul de vedere al Ministerului Industriilor.

Ion Petrescu: Să nu uităm că face parte din garda generalilor care are banca de date la propriu, cu dânsul.

Realizator: Da. Cei cu salarii, da, ne aducem aminte, nu? Nu ştiu cum de se poate vorbi despre generali ai MApN cu salarii foarte mari, cu pensii foarte mari, pardon, pentru că, în comparaţie cu omologii din statele NATO, au pensii cu mult mai mici, inexplicabil de mici, dat fiind faptul că aţi adus aminte, au această bancă de date înmagazinată undeva...

Ion Petrescu: Şi aş mai face o observaţie, de data asta, cu amărăciune, că oameni de valoarea generalului Decebal Ilina, şi aş putea să mai numesc încă 20, care au expertiză foarte bună şi pentru societatea civilă, nu beneficiază de ceea ce există în sistemul american, şi vă dau un procentaj care poate fi verificat: 84%.

Realizator: Sunt angajaţi, da, dintre...

Ion Petrescu: 84% dintre cei care au ieşit la pensie, colonei şi generali din Pentagon, au primit funcţii de seniori la companiile de armament cu care statul american face contracte. De ce nu se face aşa ceva în România? Mi-a spus o sursă neoficială că se intenţionează, asta ar fi o veste bună, şi că ar fi un proiect ca de la anul viitor să se găsească o soluţie în acest domeniu.

Realizator: Ar fi nemaipomenit. Din păcate, cred că MApN are alte priorităţi în această perioadă. State diferite, de anverguri diferite au argumente diferite pentru a concura pe piaţa vânzărilor de armament. Explicaţii, într-un interviu la postul Al-Jazeera, de la profesorul de Relaţii Internaţionale, Alexandre Vautravers, de la Universitatea Webster, din Geneva, editorul publicaţiei "Swiss Military Review".

Alexandre Vautravers: Dacă privim la operaţiunile militare la care forţele armate ale Statelor Unite au participat constant, cel puţin din 2001 încoace, putem să ne explicăm de ce, având peste jumătate din cheltuielile mondiale în domeniul apărării, este normal ca Statele Unite, sau alte asemenea ţări, să deţină o proporţie semnificativă a exporturilor de armament. Dacă vorbim de Rusia, situaţia este total diferită. Rusia îşi consideră industria militară ca pe un element de avantaj comparativ pe piaţă şi, de aceea, şi-a orientat o bună parte din producţia industrială spre un sistem foarte sofisticat de export de armament. Vorbim, în special, de vânzarea de avioane de luptă ţărilor din Asia. Dacă ne referim la ţările europene, să nu uităm că acestea şi-au folosit apărarea comună ca pe unul din cele mai de succes argumente cu rol de efort federativ. Şi aici, un exemplu special este cazul Companiei Multinaţionale EADS care astăzi a devenit o megacompanie specializată şi pe apărare. Produce, într-adevăr, aparate Airbus, dar şi o mare parte de alte produse cu destinaţie militară, iar situaţia este aceeaşi şi pentru alte ţări în curs de dezvoltare. Industria militară reprezintă, în ochii publicului, un argument foarte puternic şi relativ competitiv şi, de aceea, este un sector destul de protejat în multe din aceste ţări. Putem menţiona Pakistanul, dar şi multe alte ţări din Orientul Mijlociu, între care bineînţeles Israelul, şi aşa se explică această dorinţă puternică în rândul ţărilor mici, nu marile puteri, ci statele de medie anvergură, de a sprijini şi de a continua să menţină industrii de apărare. Este o chestiune care ţine de suveranitate.

Realizator: Interviu consemnat de colegul meu, Pavel Ionescu. Domnule colonel Petrescu, China, trebuie să vorbim neapărat şi despre China. Aţi adus aminte, prin ceea ce aţi spus mai devreme, poate găsim şi o explicaţie la faptul că, în continuare, China, continuă să îşi diminueze importurile de arme şi tehnologie militară şi să-şi crească exporturile în acelaşi timp. Ştim foarte bine că, în ultima decadă, pentru că ne-am referit la ea, China, pe măsură ce apăreau anumite invenţii în domeniul tehnicii şi tehnologiei militare pe plan internaţional, la câteva zile vedeam că şi China are ceva similar. Nu ştiu cum, accidental sau nu, iată că în continuare China este într-o continuă dezvoltare şi câştigă teren în acest domeniu important. Aş readuce aminte vizita viitorului preşedinte al Rusiei, actualul premier Vladimir Putin, la Beijing, când, în cadrul convorbirilor cu premierul Wen Jiabao, dar şi la întâlnirea cu actualul preşedinte al Chinei, a pus într-o formă diplomată chestiunea care e deranjantă pentru Moscova, furtul efectiv de documentaţie tehnică rusă. Sigur că, aşa cum v-am spus, nu doar Rusia este vizată. China nu se mulţumeşte doar cu locul doi pe plan economic şi militar, în urma Statelor Unite. Este conştientă că în următorii 20 de ani.../lalexandrescu

Realizator: Rusia va reveni.

Ion Petrescu: Este conştientă că în următorii 20 de ani, Statele Unite vor rămâne super puterea lumii, dar obiectivul este clar, să fie numărul unu în Asia. Şi este o ameninţare clară pentru toate statele din sud, cu care are divergenţe legate de o serie de insuliţe. Nu insuliţele sunt problema, ci, ceea ce ştim foarte bine, zăcămintele de petrol, de gaze din zonă. Ce vrea China? În primul rând, să fie o voce care să centralizeze în jurul ei cel puţin atenţia şi diplomaţia unor state care în mod tradiţional nu îi sunt aliate. Mă gândesc la India, şi discutam în pauză de faptul că India a încheiat un contract uluitor, de zece miliarde, cu Rusia. Asta înseamnă că India doreşte să-şi continue politica, care în 2012 pune în prim-plan scoaterea unei noi arme secrete a Indiei. Sper să nu fie o chestiune propagandistică, tipică regimului de la Teheran, care în fiecare săptămână are câte o nouă armă, câte o nouă descoperire tehnologică.

Realizator: Ediţie dedicată comerţului internaţional cu arme, încurajat în ultima perioadă şi de criza economică globală. Invitaţi: generalul Decebal Ilina, fost secretar de stat pentru industria de armamente, şi colonelul Ion Petrescu, analist militar. Rusia este pe locul doi la exportul de arme şi armamente după Statele Unite şi înaintea Germaniei, Franţei, Marii Britanii şi Chinei. Mai multe informaţii despre armele ruseşti în corespondenţa transmisă pentru "Euroatlantica", de la Moscova, de Alexandru Beleavski.

Reporter: Alexandru Beleavski - Anul trecut, Rusia a vândut arme în 57 de ţări, volumul total al vânzărilor atingând cifra record de 13,2 miliarde de dolari, faţă de 10,4 în 2010, după cum a declarat directorul Serviciului Federal pentru Cooperarea tehnico-militară, Mihail Dimitriev. Principalii cumpărători fost în ordine: India, Algeria, China, Venezuela, Vietnamul şi Siria. În acest an se prevede o creştere redusă, până la 13,5 miliarde de dolari. În următorii trei ani, afirmă experţii, această valoare se va menţine sau va creşte, ţinând cont că portofoliul de comenzi se cifrează la peste 41 de miliarde de dolari. Cele mai mari creşteri le-au înregistrat anul trecut vânzările de avioane Suhoi şi MIG, cu un plus de circa 50%. În acelaşi timp, însă, Rusia este direct afectată de principalele mutaţii înregistrate, în ultimii ani, pe piaţa internaţională a armelor: dominarea topului importatorilor de către India şi transformarea treptată a Chinei într-un mare exportator. Deşi ambele ţări rămân şi mari cumpărători de arme ruseşti, aceasta trebuie să lupte serios pentru a-şi menţine poziţiile pe cele două pieţe tradiţionale. După cum a subliniat expertul rus Ruslan Puhov, citat de "Kommersant", preţurile relativ reduse ale armelor ruseşti nu mai constituie un avantaj decisiv, întrucât, datorită creşterii economice, India îşi poate permite acum să cumpere cele mai scumpe armamente. La acestea se adaugă şi erorile comerciale şi problemele industriei de armament ruseşti, care în ultimii ani nu o dată s-a arătat incapabilă să satisfacă cerinţele în creştere ale partenerilor. În India, Rusia a pierdut anul trecut un contract de peste un miliard de dolari pentru 126 de avioane multi-rol, indienii preferând în schimbul MIG-urilor 35 aparate Rafale, franţuzeşti, şi Eurofighter Typhoon, de producţie italo-britanică. Şi, în plus, a pierdut un contract pentru elicopterele Mi-28N în favoarea aparatelor americane Apache AHc64D. Un concurent pentru Rusia devine China, care în 2002-2006 a dominat topul importatorilor, iar acum a redus importul de arme datorită dezvoltării rapide a propriei producţii. În ultimii zece ani, exportul de arme din China a crescut cu 95%, este adevărat, mai ales datorită livrărilor în Pakistan. După pierderea poziţiilor în Europa de Est şi în ţările arabe, în favoarea Statelor Unite, mai ales, Rusia a încercat să pătrundă pe pieţe noi. În primul rând, în Asia de Sud-Est, dar aplică şi tactica tradiţională sovietică, pe care un comentator de la Moscova a definit-o astfel: Dacă duşmanul vostru cumpără arme de la americani, voi să cumpăraţi arme din Rusia. Aplicând acest principiu, Rusia şi-a mărit livrările în India, Venezuela şi Siria. Conform raportului SIPRI, acestea din urmă au crescut în perioada 2007-2011 de şase ori faţă de perioada precedentă de cinci ani şi reprezintă peste 70% din armele cumpărate de regimul Assad. Rusia continuă să livreze arme în Siria şi nu intenţionează să se alăture embargoului occidental, în pofida insistenţelor americane şi europene. Moscova afirmă că nu încalcă, prin aceste livrări, nicio regulă internaţională. Potrivit "RIA Novosti", în prezent se află în derulare un contract privind livrarea de baterii de rachete Bastion, cu rachete antinavale supersonice de tip Yakhont, a unui număr de 24 de avioane de vânătoare MIG 29M şi a opt divizioane de complexe antieriene Buk-M2E./asalar

Întrebat, marţi, dacă Rusia ar putea livra Siriei şi baterii antirachetă S-300, şeful Marelui Stat Major, Nikolai Makarov, a reiterat că Moscova va respecta toate contractele încheiate cu Siria în domeniul cooperării tehnico-militare.

Realizator: Domnilor invitaţi, iată aşadar o analiză de la Moscova de la Alexandru Beleavski. Rugămintea mea, domnule general Decebal Ilina, dumneavoastră cunoaşteţi foarte bine această industrie de apărare a Rusiei. Ce ne puteţi spune despre acest gigant?

Decebal Ilina: Sigur că complexul acesta industrial al apărării din Federaţia Rusă are foarte multe performanţe atât în ceea ce priveşte aviaţia, sistemele de rachete, sistemele de apărare antiaeriene si elicoptere şi aşa mai departe şi reuşeşte să domine piaţa, deşi din punct de vedere al ariei geografice şi-a restrâns foarte mult influenţa. Aşa cum ascultam aici, sunt câteva ţări mari care, mari cumpărători ai Federaţiei Ruse, India care este pe primul loc, Algeria, eu ştiu, Venezuela, Siria, China. Deci din punct de vedere....

Realizator: China, din punctul de vedere al motoarelor pentru avioanele militare chinezeşti.

Decebal Ilina: Şi la foarte multe alte componente pentru care au colaborări cu Federaţia Rusă, că dincolo de declaraţiile pe care le-a făcut premierul la vremea respectivă, Putin, care era într-un fel deranjat de preocuparea specialiştilor chinezi de a avea acces la diferite componente şi la diferite tehnologii sofisticate din industria de apărare sovietică pe căi mai puţin licite, deci, dincolo de această preocupare, există foarte multe zone pe care chinezii singuri nu le pot acoperi şi atunci au nevoie de o cooperare, deci anumite părţi componente şi anumite semifabricate, care uneori te costă mult mai mult să le faci tu decât să le iei de la ăla care le face. Deci este o colaborare şi pe linia aceasta. În acelaşi timp, eu vreau să spun că această competiţie de a avea acces la tehnologie se întâmplă şi la ţări care sunt foarte bune prietene. Vă amintiţi de un scandal care a fost dat publicităţii în care americanii erau foarte deranjaţi, specialiştii din Israel au fost preocupaţi în culegerea unor date tehnice de la unele echipamente americane, în condiţiile în care americanii le dau două miliarde de dolari pe an ajutor militar evreilor. Jumătate, un miliard două sute de mii în echipamente militare, 800 de milioane în bani cash. Deci există şi între prieteni astfel de preocupări şi spunea domnul colonel Petrescu că noi avem mulţi hackeri. Cred că dacă România ar avea jumătate din populaţia ţării de hackeri şi ar aduce toată tehnologia de la americani şi de la toţi ceilalţi încoace, vă asigur că nu am avea ce face cu ea. Noi nu mai avem, am pierdut...

Ion Petrescu: Sunteţi pesimist domnule general.

Decebal Ilina: Nu. Nu avem efectiv ce face şi în plus noi nu am mai pus accent, în ultimii 20 de ani, pe cercetare. Cercetarea, cum să vă spun eu, a rămas un domeniu care în afară de anumite studii şi anumite materiale nu face nimic. Cercetare fundamentală nu se mai face. Deci din punctul acesta de vedere, pentru că nu mai există nici cereri până la urmă, produsul cercetării era o marfă.

Ion Petrescu: Deci fondul uman....

Decebal Ilina: Marfă numai printr-un abuz de limbaj poţi să-i spui că este marfă dacă nu o cumpără nimeni.

Realizator: Sigur că da.

Decebal Ilina: Ori asta este problema. Ori, Federaţia Rusă, vedem că a crescut spectaculos pentru că în condiţiile acestea de criză....

Realizator: A continuat să investească în cercetare...

Decebal Ilina: La 13 miliarde. A investit foarte mult în cercetare şi a dezvoltat anumite tipuri de echipamente şi armament complex care, aş putea să spun, că în domeniile respective sunt la egalitate cu cele mai mari firme şi companii americane.

Realizator: Domnule colonel Petrescu, discutam înainte de emisiune despre un anumit fair-play pe această piaţă a industriei de armament şi domnul general decebal Ilina a atins acest subiect. Să ne referim însă, tot vorbind despre Rusia din această perspectivă, să ne referim la exporturile de arme ale Rusiei către Siria./lazard

Ion Petrescu: Să amintim contractul de 550 de milioane de dolari care vizează aducerea la forţele aeriene siriane a unui numar de 28 de avioane de vânătoare cu un singur pilot, contract care confirmă faptul că de un an de zile preşedintele Siriei, Assad, a avut "înţelepciunea" şi pragmatismul care i-a lipsit lui Gaddafi, ca de la prima manifestaţie declanşată pe data de 15 martie, manifestaţie de stradă 15 martie 2011, să-şi aducă armament cu care să-şi întărească forţele terestre, forţele aeriene, forţele navale, în sensul de a menţine regimul pe care îl reprezintă. Totuşi, preşedintele României a spus un lucru care ar trebui să fie reţinut de ascultători: acolo au murit oameni. În momentul de faţă avem 9.000 de morţi, dintre care 2.000 sunt militari sirieni în urma conflictelor pe care le-au avut cu cei care au /.../ dar totuşi sunt 7.000 de civili împuşcaţi şi un singur om dacă ar fi fost mort, cum s-a întâmplat în Algeria, trebuia să plece preşedintele.

Realizator: Sigur că da, domnule colonel, dar să ne referim la acest flux de arme şi armamente şi din altă perspectivă. Citez din Haaretz: "Siria a aprovizionat miliţiile şiite Hezbollah din Liban".

Ion Petrescu: Eu aş zice că Siria a contribuit la fluxul de armament pe care Iranul l-a asigurat Hezbollahului şi Hamasului, fiind interesaţi să-şi păstreze la rândul său capetele de pod în zonă. Pe termen mediu trebuie să recunoaştem, că atât în relaţia cu Siria, comunitatea occidentală, cât şi în relaţia cu Iranul va găsi, va căuta soluţia alternativă, pentru că vara înseamnă şi începutul acelui embargo petrolier contra Iranului şi înseamnă că şi la Teheran, ca şi la Damasc trebuie să se înţeleagă că dacă se negociază şi se merge pe politica win-win se poate evita un conflict care altfel nu poate fi evitat. V-aş da un procentaj: 40% - apropo de tema emisiunii - din câştigurile ilicite, la ora actuală în lume vin din traficul de armament. 40% din petrolul necesar Occidentului ar fi oprit dacă de închide stâmtoarea Ormuz.

Realizator: Domnilor invitaţi, ne apropiem repede de finalul emisiunii. Vă rog, câteva concluzii, în 30 de secunde, despre cum anticipaţi ca va evolua această piaţă a armelor şi armamentelor. Domnule colonel Petrescu...

Ion Petrescu: Ea va rămâne în postura actuală. Nu poate fi stopată, nu poate fi încheiat un tratat. Sunt interese majore şi din perspectiva beneficiilor economice, chiar şi guvernele care susţin promovarea democraţiilor consolidate vor avea în continuare contracte puternice, iar primul promotor rămâne Statele Unite ale Americii.

Realizator: Domnule general Decebal Ilina, foarte scurt, pentru că sunteţi expert în această problematică. România mai poate recupera vreodată această piaţă importantă?

Decebal Ilina: Ceea ce a pierdut cu siguranţă că nu va mai putea recupera. Deci acolo unde era România acum 20 şi ceva de ani când se număra printre primele cinci-şase ţări din punct de vedere al exporturilor nu o să mai ajungă, dar eu sper ca România să-şi dezvolte anumite capacităţi, să-şi păstreze amprenta de industrie de apărare naţională şi să încerce prin colaborări şi cooperări cu firme de renume să găsească acel efect de nişă în care să poată participa cu părţi componente la realizarea unor echipamente complicate, nu numai pentru industria proprie, cât şî pentru export.

Realizator: "Euroatlantica" la final. Ediţie dedicată comerţului internaţional cu arme, încurajat în ultima perioadă şi de criza economică globală. Invitaţi: generalul Decebal Ilina, fost secretar de stat în Ministerul Industriilor, şi colonelul Ion Petrescu, analist militar. Radu Dobriţoiu, realizatorul "Euroatlantica" şi producătorul emisiunii Nicu Popescu vă mulţumesc pentru atenţie. La revedere.