Ascultă Radio România Actualitaţi Live

Scutul american anti-rachetă

Etape de dezvoltare ale scutului anti-rachetă

Scutul american anti-rachetă

Articol de Radu Dobriţoiu, 15 Mai 2011, 16:13

Realizator Radu Dobriţoiu, producător Nicu Popescu, transcriere RADOR

Radu Dobriţoiu - Bun găsit la "Euroatlantica". O ediţie dedicată, în această seară, scutului american antirachetă şi integrarea acestui sistem balistic defensiv în viitorul proiect al Alianţei Nord-Atlantice. Ascultătorii acestei emisiuni ştiu deja că elemente ale scutului american antirachetă urmează să fie amplasate la Deveselu, în judeţul Olt, într-o bază aeriană militară aleasă pentru acest proiect, după negocierile dintre experţii americani şi români. Invitat în studio, în această seară, colonelul în rezervă Ion Petrescu, doctor în ştiinţe militare, fost şef al Trustului de Presă al Armatei, recunoscut analist militar şi, foarte important, unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai emisiunii "Euroatlantica". Bună seara, domnule colonel.
Ion Petrescu: Bună seara. Şi vă doresc să rămână emisiunea, acest scut impotriva ignoranţei, privind problemele NATO.
Radu Dobriţoiu: Vă mulţumesc din nou că aţi acceptat să participaţi la "Euroatlantica". Vom intra în legătură telefonică cu domnul Radu Tudor, analist militar, cunoscut pentru expertiza sa în acest domeniu şi pentru calitatea şi substanţa informaţiilor, mereu actualizate, pe care le oferă. Tot prin telefon, vom intra în legătură şi cu domnul Constantin Dudu Ionescu, fost ministru de interne, fost ministru al apărării. Domnule colonel Ion Petrescu, pe scurt, la început de emisiune, vă rog să explicaţi pentru ascultătorii noştri ce presupune amplasarea unor elemente din scutul american antirachetă pe teritoriul României.
Ion Petrescu: Nu am să repet nimic din ceea ce presa română a dat până acum, am să precizez că ieri, la Chicago, secretarul general al NATO, Rasmussen, a avut o întâlnire, în cursul căreia i s-au pus trei întrebări:
1. Cum s-a colaborat până acum cu Rusia?
2. Cum se va colabora anul viitor?
3. Ce vrea NATO?
Răspunsul lui este un răspuns şi la întrebarea dumneavoastră. NATO este o punte între Statele Unite şi Europa unită, democrată şi liberă, NATO este o punte spre Rusia, care are rolul ei în Europa şi NATO va rămâne cu sistemul propriu de securitate, la care poate accede şi Federaţia Rusă, în contextul în care radarele sale pot fi utile Alianţei. Ceea ce se va amplasa la Deveselu este parte a acestui sistem, care, aşa cum zicea secretarul general NATO, este contra unei ameninţări comune pentru Alianţa Nord-Atlantică şi răsăritul Europei.
Radu Dobriţoiu: Colegele din regia de emisie îmi confirmă că avem legătura cu Radu Tudor. Bună seara, domnul Radu Tudor.
Radu Tudor: Bună seara, dumneavoastră şi ascultătorilor şi invitaţilor.
Radu Dobriţoiu: Vă mulţumesc că aţi acceptat, din nou, să fiţi alături de mine la "Euroatlantica". Domnule Radu Tudor, aţi auzit cele spuse de domnul colonel Petrescu, aş dori să ştiu şi părerea dumneavoastră, pe scurt, la început de dezbatere, să explicaţi şi dumneavoastră pentru ascultătorii noştri ce presupune amplasarea unor elemente din scutul american antirachetă pe teritoriul României.
Radu Tudor: Înainte de toate, să vă spun că este o confirmare, dacă vreţi, şi o răsplată, deşi poate nu e cuvântul cel mai nimerit, este o răsplată pentru efortul cel mai mare de restructurare, de reformă şi de modernizare, pe care a făcut-o o instituţie a statului după prăbuşirea comunismului. E vorba de armata română. Această instituţie, ca vârf de lance al integrării noastre în NATO şi al Parteneriatului Strategic cu Statele Unite, care are cea mai solidă componentă în domeniul militar şi de intelligence, este, din punctul meu de vedere, să spunem, o încununare pentru tot ceea ce s-a întâmplat în aceşti 20 de ani în armata română. Cu disponibilizări, cu desfiinţări de unităţi militare, cu sacrificii umane şi profesionale făcute de oamenii acestei instituţii şi avem, iată, după mai bine de 20 de ani, o încununare a acestor eforturi deloc uşor de suportat. Dar în momentul în care, pe teritoriul României, cu o populaţie care şi-a dorit în proporţie de peste 70% integrarea în NATO şi acest Parteneriat Strategic cu Statele Unite, cea mai mare putere militară a lumii, când la noi, în ţară, există două locaţii cel puţin, în care există o prezenţă permanentă militară americană, mă refer la Constanţa, prin "Mihail Kogălniceanu" şi portul Constanţa, şi mai târziu, un pic peste doi-trei ani de zile, ca într-o bază militară românească, de undeva din zona sudului ţării, din Oltenia, să existe rachete din... scutul american antirachetă. Asta confirmă, într-un fel, şi răsplăteşte efortul făcut de oamenii aceştia. România devine un element foarte important pe scara securităţii mondiale şi demonstrează că efortul nostru nu a fost făcut în zadar. Se va vorbi de România la orice reuniune militară importantă, fie că e la cartierul general NATO, fie că e la Washington, fie că este chiar la Moscova sau la Beijing, pentru că Statele Unite consideră că România merita această recunoaştere a calităţilor sale militare şi este o ţară ce va fi implicată în viitoarele decizii de securitate regională şi internaţională, pentru că acest scut antirachetă, îndrăznesc să spun eu, va avea, din punctul meu de vedere, o evoluţie spectaculoasă şi în orice provocare ce va veni asupra spaţiului aliat, România va fi implicată în această decizie importantă, de protejare a teritoriilor şi populaţiilor din spaţiul NATO.
Radu Dobriţoiu: Domnule colonel Ion Petrescu, Radu Tudor, într-un fel, a anticipat şi cred că a susţinut următoarea întrebare pe care vreau să v-o adresez. Ne aducem foarte bine aminte de militarii români, aceşti români minunaţi care au depus eforturi şi sacrificii imense pentru integrarea României în NATO. Ne aducem aminte, a fost un efort considerabil, cu oameni în linia întâi, eu eram cu Batalionul 26 Infanterie în Afganistan când s-a făcut invitarea. Cu acelaşi batalion, m-am nimerit să fiu în Irak, când am devenit membri cu drepturi depline, aceşti militari modeşti, minunaţi, care au depus foarte multe eforturi şi sacrificii, cât li se datorează lor, domnule colonel, decizia Statelor Unite şi încrederea Statelor Unite de a amplasa pe teritoriul României elemente din acest scut american antirachetă? Reamintim, ieri a fost repatriat un nou erou militar român, sunt până acum 19 militari care şi-au dat viaţa, sacrificiul suprem în Afganistan, cât de mult aceşti români minunaţi, militarii din linia întâi au avut un rol decisiv sau cât de decisivă a fost această contribuţie la decizia Statelor Unite?
Ion Petrescu: Aş răspunde cu un fapt de viaţă. La întoarcerea din străinătate a preşedintelui de atunci, Ion Iliescu, a fost aşteptat la Aeroportul Bucureşti Otopeni de Ioan Mircea Paşcu, ministrul apărării naţionale şi de generalul Popescu. Cei doi l-au informat pe şeful statului...
Radu Dobriţoiu: Cei doi artizani, să aducem aminte, a integrării României în NATO.
Ion Petrescu: ...cei doi artizani, cum spuneţi dumneavoastră, l-au informat pe preşedintele României că este momentul să fie trimis un batalion românesc, solicitat de partea americană, în Afganistan. Ion Iliescu a întrebat: "Acesta este preţul intrării în NATO?", la care cei doi au răspuns: "Da". Cred că am dat ceea ce doreaţi dumneavoastră, imaginea clară a faptului că armata a avut rolul decisiv în intrarea în NATO, dar Radu Tudor a ridicat aici o problemă interesantă, pe care aş nuanţa-o, şi sper să fie de acord cu ceea ce spun acum. Da, amplasarea la Deveselu a acestui sistem, care ne va feri de tot ceea ce înainte ne putea descuraja, este şi o confirmare a faptului că hotărârea summit-ului de la Lisabona privind asigurarea securităţii Republicii Moldova se confirmă, pentru că nu doar teritoriul României, ci şi teritoriul adiacent al celui de-al doilea stat românesc dintre Prut şi Nistru va fi protejat de instalaţia cu elementele aferente de la Deveselu. Într-adevăr, România, din acest moment, este în sudul flancului răsăritean al Alianţei Nord-Atlantice, ceea ce este Polonia, în nord, şi România devine un actor important. Aş mai spune ceva. Să fim drepţi în faţa istoriei, primul preşedinte postdecembrist, Ion Iliescu, are meritul de a fi contribuit cu echipa sa şi cu sprijinul opoziţiei la intrarea în NATO. Preşedintele Emil Constantinescu are meritul de a fi poziţionat România în contextul în care a fost de partea celor care au dorit o rezolvare a situaţiei din fosta Iugoslavie, de o manieră în care să nu se ajungă la situaţii pe care toată lumea le-a deplâns. Actualul preşedinte al României, Traian Băsescu, este un continuator pe linia euroatlantică a integrării noastre şi reuşita cu aeroportul, ca şi chestiunea cu Deveselu, arată că alături de forţele opoziţiei, numesc aici şi pe Crin Antonescu, există la nivelul conducerii politice a României, la nivelul liderilor politici, o clarviziune, aş zice eu, cu multe elemente comune. Deci pe probleme euroatlantice există o viziune, care eu zic că este constructivă şi trebuie salutată ca atare.
Radu Dobriţoiu: Domnule Radu Tudor, Deveselu, baza militară aeriană de la Deveselu, eu nu-i spun fostă bază militară aeriană, pentru că, dacă era fostă, nu putea să fie folosită aşa cum este folosită acum şi cum, e adevărat, rar, dar a fost folosită...
Radu Tudor: E o bază în conservare.
Radu Dobriţoiu: În conservare, cu totul altceva, da. Nu e fostă, este o bază militară în conservare, foarte bine aţi precizat. Care credeţi că au fost argumentele alegerii acestei poziţii pentru viitoarele rachete antirachetă ale sistemului defensiv balistic american?
Radu Tudor: O să spun ceea ce gândesc eu şi ceea ce simt eu. Cred că au fost, în primul rând şi în primul rând, argumente de ordin geografic. Este una din bazele aflate în poziţia cea mai de sud din România şi era nevoie de o amplasare a acestor interceptori a 24 de rachete într-o zonă care, în primul rând, să protejeze teritoriul României şi doi, să poată să lovească o posibilă rachetă care ameninţă teritoriul aliat undeva cât mai aproape de zona ei de lansare. Cu alte cuvinte, cred că strategii militari americani, atunci când au discutat cu factorii de decizie de securitate naţională din România, au avut mai multe opţiuni în oferta românească şi asta ştiu ca informaţie din interiorul acestui proces de negociere. Au fost, evident, oferite mai multe baze, unele dintre ele extrem de bine puse la punct şi într-o fază iniţială, acum un an şi jumătate se discuta despre baza de la Turda, nu a mai fost cazul...
Ion Petrescu: Feteşti.
Radu Tudor: S-a discutat despre baza de la "Mihail Kogălniceanu" şi, până la urmă, în toată oferta românească, americanii au spus: mergem la Deveselu, e mai bună din punct de vedere geografic, e cât mai aproape de graniţa de sud, pentru că, evident, în documentul Pentagonului, în acel "Ballistic Missile Review Report", care stă la baza extinderii acestui scut antirachetă, se vorbeşte în mod deschis de ameninţarea rachetelor iraniene, de implicarea altor state în sprijinirea acestui program. Şi atunci când vorbim despre ameninţări din Orientul Mijlociu, ne referim, în mod specific, la Iran, dar şi la alte state care pot sprijini programul de rachete al acestei ţări şi faptul că... mă rog, din punct de vedere politic, discursul conducătorilor Iranului este unul, să spunem, imprevizibil pentru scena internaţională. Un argument geografic, dar nu mai puţin o bucurie pentru noi, faptul că o bază militară cu tradiţie în forţele aeriene, cu oameni care au avut de suferit, care au fost pensionaţi la 40 de ani, la 42 de ani, la 45 de ani, piloţi de elită ai armatei române, ai forţelor aeriene, astăzi, să spunem, primesc o mână întinsă şi cred că amplasarea acestei baze va duce la renaşterea valorii acestei baze aeriene şi va fi şi un sprijin pentru acei care au lucrat în baza de la Deveselu, care sunt în rezervă, şi care vor trăi acolo, în localitate, renaşterea acestei baze şi va fi nu doar o satisfacţie personală. Cred că acolo, în jurul acestei localităţi, probabil şi la Craiova şi în alte zone, o să se simtă un pic o prezenţă americană şi din punct de vedere economic şi din punct de vedere cultural. Să înţelegem foarte bine că prezenţa asta are mai multe aspecte, mai multe laturi şi majoritatea dintre ele sunt benefice.
Radu Dobriţoiu: Mai avem legătura şi cu domnul Constantin Dudu Ionescu, fost ministru de interne, fost ministru al apărării naţionale, s-a alăturat emisiunii. Bună seara, domnule ministru.
Constantin Dudu Ionescu: Bună seara, dumneavoastră şi ascultătorilor dumneavoastră.
Radu Dobriţoiu: Vă mulţumesc că aţi acceptat, din nou, să participaţi la "Euroatlantica".
Constantin Dudu Ionescu: Şi eu vă mulţumesc pentru invitaţie.
Radu Dobriţoiu: Înainte de a continua tema emisiunii, care este scutul american antirachetă, vă rog, domnilor invitaţi, să fiţi de acord să ascultăm o corespondenţă transmisă pentru "Euroatlantica" de la Washington de Doine Saiciuc, o sinteză a principalelor etape de dezvoltare pentru proiectul american antirachetă.
Reporter: Sistemul de apărare antirachetă este gândit de către administraţia americană din trei perspective: să fie eficient, operaţional, să fie eficient din punct de vedere al costurilor şi să fie capabil să se adapteze noilor ameninţări. Cu aproape doi ani în urmă, administraţia Obama începea revizuirea, actualizarea şi modernizarea planurilor de apărare antirachetă, iar Departamentul de Stat făcea, pentru prima oară, revizuirea cvadrienală a diplomaţiei şi dezvoltării. A urmat o furtunoasă dezbatere partizană în legătură cu abordarea Obama atât în Congres, cât şi în media. Apărarea antirachetă a devenit un fotbal politic. Subsecretarul de stat pentru controlul armamentelor şi securitatea naţională, Ellen Tauscher, spune că oponenţii Tratatului START au creat tot soiul de scenarii privind potenţiale limitări ale apărării antirachetă de către noul tratat. Ele sunt pe cât de imaginative pe atât de false - spune doamna Tauscher. Ellen Tauscher îşi aminteşte că atunci când a început să lucreze ca membră a Congresului, în 1997, asupra planurilor de apărare antirachetă, aliaţii din Europa erau cel puţin foarte sceptici. Apoi, a intervenit o uriaşă schimbare de atitudine a Europei în legătură cu scutul antirachetă. Tauscher se declară impresionată de cât de rapid au îmbrăţişat, până la urmă, europenii apărarea antirachetă teritorială drept o misiune. America vrea să protejeze întreaga Europă şi nu numai o parte a ei, cum s-ar fi întâmplat, potrivit planului George W.Bush. Europa nu mai este doar un loc de plasare a sistemului de apărare american, trăsătura definitorie a noului plan - spune adminsitraţia - este că face din aliaţii NATO cu adevărat parteneri ai Statelor Unite. Planul conferă aliaţilor NATO o miză în securitatea colectivă. Prima fază care constă în desfăşurarea de nave AEGIS în Marea Mediterană şi unui sistem transportabil de radare de supraveghere în Europa de Sud, va asigura apărarea întregii Europe de Sud împotriva rachetelor balistice de rază medie. Navele sunt capabile să execute multiple misiuni şi sunt echipate cu rachete de croazieră Tomahawk. Până la sfârşitul anului fiscal, capacităţile regionale de apărare antirachetă vor consta în 26 de interceptori TAD şi 107 interceptori SM3. Sprijinul României, ca şi al Poloniei, de a găzdui facilităţile terestre pentru interceptorii SM3 permite Statelor Unite să-şi plaseze sistemele mai aproape de ameninţarea iraniană şi să asigure o capacitate de apărare antirachetă permanentă în Europa. În ce priveşte decizia NATO, de stabilire a unei capacităţi de apărare antirachetă în Europa, unii analişti americani spun că ea trebuie să ia în calcul, între altele, natura şi dimensiunea ameninţării, costurile directe, acum şi în viitor, implicaţiile pentru coeziunea Alianţei, comanda şi controlul, efectele asupra rolului armelor nucleare în strategia NATO şi impactul asupra relaţiei NATO-Rusia. Administraţia americană a repetat, cu fiecare ocazie publică, faptul că sistemul antirachetă este unul defensiv şi că nu va destabiliza sistemul strategic al Rusiei. Abordarea administraţiei este de a muta apărarea antirachetă dintr-un factor negativ într-unul pozitiv în relaţia cu Rusia.
Radu Dobriţoiu: Doina Saiciuc amintea în corespondenţa de la Washington de Iran ca principala ameninţare din punctul de vedere al rachetelor cu rază medie de acţiune. Şi Radu Tudor amintea despre această ameninţare, dar până atunci, domnule ministru, domnule Constantin Dudu Ionescu, mă auziţi?
Constantin Dudu Ionescu: Vă rog!
Radu Dobriţoiu: Cei doi invitaţi au răspuns până acum la această întrebare şi aş dori, pentru că avem această temă de emisiune, scutul american antirachetă, să definim termenii, aşa cum spunea Voltaire, ce presupune amplasarea unor elemente din scutul american antirachetă pe teritoriul României, în opinia dumneavoastră?
Constantin Dudu Ionescu: Aici, lăsând la o parte chestiunile tehnice, pe care, sincer să fiu, nu le stăpânesc în întregime, probabil că sunt doar o mână de oameni care sunt în momentul de faţă ancoraţi direct în aceste realităţi tehnice, în primul rând, cred că e vorba de chestiunea care se cheamă descurajare. Vă rog să vă amintiţi că Uniunea Sovietică a colapsat datorită războiul statelelor şi că descurajarea nucleară şi strategică care a avut loc în acel timp a pus lucrurile acolo unde sunt, adică în termenii de resurse şi de capacităţi şi capabilităţi militare, pentru că, până la urmă, despre asta este vorba. A doua chestiune care mie mi se pare foarte importantă este ancorarea în tehnologia nouă, care înseamnă radare, care înseamnă interceptări de ultimă tehnologie. Accesul la acest tip de tehnologie pentru români înseamnă, în primul rând, un ciclu de învăţare şi înseamnă un alt tip de abordare a ceea ce înseamnă strategia militară din punct de vedere al capabilităţilor. Şi cred că, nu în ultimul rând, ar trebui să ne gândim aici şi la o discuţie care... mai degrabă politică, care văd că a apărut în ultima perioadă, creşterea riscurilor pe care le are România legat de... să zicem, instalarea pe teritoriul nostru a elementelor acestea de interceptare şi tot ce înseamnă elemente din scutul antirachetă. După părerea mea, aceasta este doar o modalitate de a ne ascunde după cireş, ca să vorbesc mai puţin academic, pentru că riscurile, de cele mai multe ori, sunt cele pe care în momentul în care nu vrem să ne asumăm ameninţările se petrec. Ideea că prezenţa unor elemente din scutul antirachetă ar putea să crească riscul ameninţărilor, să zicem, teroriste în România, este, după părerea mea, la fel de periculoasă ca aceea, că a călători cu avionul e mai periculos decât a merge cu maşina, pentru că toată lumea ştie că avionul este cel mai sigur...
Radu Dobriţoiu: Sigur, conform statisticilor.
Constantin Dudu Ionescu: Cel puţin statistic. Şi aici, mai este ceva, un lucru care a fost relevat cu ocazia anihilării lui Bin Laden. O ţară ca Pakistanul, care are... care are...
Radu Dobriţoiu: Arsenal nuclear.
Constantin Dudu Ionescu: ...arme nucleare, are arsenal nuclear, care este cvasiobligată să aibă relaţii pozitive cu India, având în vedere conflictul lor aproape /.../...
Radu Dobriţoiu: Altă putere nucleară, da!
Constantin Dudu Ionescu: ...altă putere... şi are nevoie, din punctul ăsta de vedere, de balansul pe care îl poate prezenta Statele Unite, Statele Unite ca prezenţă în regiune. Uitaţi că a eşuat! Eu refuz să cred că guvernul, autorităţile, poate părţi ale autorităţilor au avut astfel de atitudini, dar în orice caz nu că ar fi existat vreo decizie guvernamentală prin care să se poată lăsa acest liber al lui bin Laden pe teritoriul Pakistanului. Deci chestiunea aceasta imprevizibilă, care oricând ar putea apărea, trebuie descurajată. Descurajarea este, până la urmă, numele jocului. Dacă nu înţelegem asta, nu o să înţelegem că este mai ieftin să descurajezi decât, Doamne fereşte, să lupţi împotriva unor nenorociri care oricând s-ar putea întâmpla./mtone
Radu Dobriţoiu: Domnule Radu Tudor, a punctat, într-un fel, domnul ministru Dudu Ionescu această problematică a riscurilor, însă putem vorbi şi de riscuri care nu sunt îndreptate neapărat asupra ţării, interne. Putem vorbi despre riscuri la care se expun, mai mari, din acest moment, militarii români din Afganistan şi de pe aceste teatre de operaţii complexe?
Radu Tudor: Din cauza sau datorită prezenţei...
Radu Dobriţoiu: Da.
Radu Tudor: ...acestor elemente de scut antirachetă?
Radu Dobriţoiu: Sigur, şi întăririi colaborării dintre România şi Statele Unite, parteneriatul acesta, care devine din în ce mai complex şi mai frăţesc, poate să sporească riscurile la care se expun militarii români din Afganistan? Iată, şi după acest incident cu Bin Laden, din Pakistan?
Radu Tudor: Eu, personal, resping total această teorie şi am să-mi expun scurt motivaţia. Toţi cei care discutăm în această seară ştim că în noiembrie 2003 statul român a răspuns la dorinţa Statelor Unite de a avea în noi o prezenţă militară în Afganistan. Domnul colonel Petrescu a evocat acel moment foarte interesant de la Aeroportul Otopeni. România a participat, în primul rând în Afganistan, în cadrul operaţiunii Enduring Freedom, operaţiune condusă de Statele Unite, şi niciodată, de atunci şi până acum, România nu a fost vreodată o ţintă specifică pentru terorismul internaţional. Mai mult, la momentul declanşării operaţiunilor aliate în Irak, din cauza unor dificultăţi pe care le-a pus decizia politică a Turciei, România a pus la dispoziţia Statelor Unite baza sa de la Mihail Kogălniceanu, unde americanii au reuşit să facă nişte operaţiuni de realimentare, de schimbarea de trupe şi rotare de trupe şi aşa mai departe. Toate aceste elemente concrete de colaborare cu Statele Unite şi tot ceea ce a urmat după aceea, sunt, iată, opt ani de zile de atunci, ne-a arătat faptul că valabilitatea şi soliditatea parteneriatului militar dintre România şi Statele Unite nu aduce niciun fel de ameninţare în plus. România nu a fost şi nu este şi sunt aproape convins că nu va fi o ţintă specială pentru organizaţiile teroriste, pentru organizaţiile fundamentaliste, şi, dacă Doamne fereşte, se va întâmpla acest lucru, el va fi consecinţa unei logici, să spunem, de luptă a acestor indivizi cu totul şi cu totul scăpaţi de sub control, împotriva lumii civilizate. România este în lumea civilizată, este în NATO, este în Uniunea Europeană, este în interiorul unei lumi aliate, care vrea să-şi protejeze teritoriul şi populaţiile şi care va lupta şi luptă întotdeauna împotriva acelor terorişti care, la ei acasă sau în altă parte din lume, pun sub ameninţare viaţa copiilor, a părinţilor şi a bunicilor noştri şi care lovesc oricând, şi la Londra, şi la Washington, şi la Madrid. Şi, gândiţi-vă, la Madrid, în 2003, la atentate, România a avut un număr foarte mare de victime, mulţi români au murit atunci, într-o operaţiune al-Qaeda, fără ca ţara noastră să fie ţintă în mod deschis. Cu alte cuvinte, putem avea pierderi şi sacrificii umane, fără ca noi să fim o ţintă, şi lucrul acesta sunt convins că, pe măsură ce cooperarea militară se va extinde şi forţa noastră militară va creşte, elementul de descurajare de care vorbea Constantin Dudu Ionescu va conta foarte mult în plus, în beneficiu pentru noi.
Radu Dobriţoiu: Domnule colonel Ion Petrescu, Radu Tudor a amintit deja şi a punctat principalele argumente care au stat la baza alegerii zonei Deveselu pentru amplasarea elementelor din scutul american antirachetă. Vorbeam înainte de emisiune că şi relaţia Statele Unite - Moscova a avut o influenţă pentru această alegere.
Ion Petrescu: Da, aş vrea să punctez un lucru, de fapt, să nuanţez ceea ce spunea foarte bine colegul Radu Tudor: trebuie să vedem "the big picture", imaginea generală. Amplasarea la Deveselu ţine cont şi de sensibilitatea Moscovei, şi de faptul că America doreşte să aibă o bază, care să poată să vizualizeze tot ceea ce înconjoară acest sistem local, pe care, apropo de ce spunea domnul ministru Dudu Ionescu, şi de descurajare, acest sistem nu este comandat de la Bucureşti. Iar cine şi-ar propune, la un moment dat, să ameninţe România, trebuie să înţeleagă că butonul se află la Bruxelles, la cartierul general al NATO. Din această perspectivă, nu România devine o ţintă pentru un grup, ci NATO este cel care, integrat ca organism militar calificat, ca alianţă, cea mai puternică, la ora actuală, din istoria omenirii, este capabilă să vizualizeze, de la distanţă, orice ameninţare. Şi orice ameninţare nu va fi percepută ca o ameninţare la adresa României, ca o descurajare la adresa României, ci la adresa NATO. Ca atare, discuţiile nu vor fi între Bucureşti şi o terţă capitală, ci între Bruxelles, cartierul general al NATO, şi zona de unde a fost lansată, şi va fi distrusă, la distanţă apreciabilă, racheta respectivă. Foarte interesantă pledoaria domnului ministru vizavi de descurajare, dar aş accentua şi insista foarte mult pe acest caracter general, pentru că este un scut al Alianţei, iniţiat de americani, dar care este menţinut de Alianţă. Să nu uităm că, recent, diplomaţia rusă a încercat să propună secretarului general al NATO ca la Bruxelles, prin reprezentantul ei, să aibă un cuvânt de spus atunci când se va acţiona pe butonul de declanşare a acestui sistem de apărare antirachetă. Şi răspunsul diplomatic al secretarului general al NATO a fost: noi avem sistemul nostru, Federaţia Rusă îşi poate crea sistemul propriu.
Radu Dobriţoiu: O informaţie, o depeşă de presă, pe care mi-a adus-o chiar acum colegul meu, Sorin Moţatu, de la "Radiojurnal", informaţia de bază este că Alianţa Nord-Atlantică a anunţat că fregata "Regele Ferdinand", aflată sub comandament NATO, a oferit asistenţă unei ambarcaţiuni, la bordul căreia se aflau 150 de imigranţi în Marea Mediterană. Potrivit NATO, militarii aflaţi pe nava românească au ajutat la repararea motorului ambarcaţiunii, la acoperirea unei găuri şi a oferit alimente imigranţilor. Informaţiile prezentate de NATO intervin după ce mai mulţi imigranţi au afirmat că navele Alianţei au refuzat să acorde asistenţă unei ambarcaţiuni care plutea în derivă, în luna martie, şi care, ulterior, s-a scufundat, provocând moartea a 61 de persoane. NATO a dezminţit în mod categoric, atunci, că a refuzat să îi salveze pe imigranţi." Informaţiile au fost oferite de la Bruxelles, de colega mea Luminiţa Apostol, şi, cum spuneam, mi-au fost aduse în cabina de emisie de Sorin Moţatu. Domnilor, atât Radu Tudor, cât şi în corespondenţa Doinei Saiciuc, de la Washington, se vorbea despre ameninţările dinspre Iran. Aproape de Iran se află Israelul, care are propriile sisteme antirachetă. Vă propun să ascultăm corespondenţa transmisă de la Ierusalim, pentru "Euroatlantica". Dragoş Ciocîrlan, cu o perspectivă israeliană antirachetă.
Dragoş Ciocîrlan: Ameninţarea cu rachete vine dinspre Siria, de la gruparea şiită Hezbollah, din Liban, şi gruparea islamistă Hamas, din Gaza. Din apropiere, dar şi de distanţă, Iranul, deşi acolo este o altă situaţie. Este clar liderilor israelieni că, în cazul unui conflict, republica islamică se va folosi de avanposturile Hezbollah şi Hamas pentru a ataca cu rachete populaţia civilă din Israel. Teheranul sprijină financiar şi militar, în acest scop, organizaţiile Hezbollah şi Hamas. Liderii de la Teheran, care sunt conştienţi de situaţie, ştiu că dacă ar ataca direct Israelul, riposta va veni imediat, şi nu numai, din partea Israelului. De aceea, vor prefera să arunce în foc Hezbollah şi Hamas. În cazul unui conflict generalizat, Israelul va fi nevoit să anihileze cele două entităţi teroriste de sorginte iraniană şi, nu cu puţine pierderi, le va distruge. Într-o asemenea situaţie, va fi distrusă şi toată infrastructura Libanului. Aceeaşi soartă poate s-o aibă şi Siria, dacă se va lăsa antrenată. Israelul dispune de multiple sisteme de scut antirachetă, cum ar fi ”Kipat Barzel”, menit să intercepteze rachetă cu rază scurtă de acţiune. De asemenea, industria militară de apărare a Israelului pregăteşte o nouă versiune a rachetei Hetz/"săgeata", menită să intercepteze la distanţă rachete.
(...)
Radu Dobriţoiu: Ediţie dedicată scutului antirachetă. Invitaţi în această seară, în studio, colonelul Ion Petrescu, prin telefon, fostul ministru al apărării şi de interne, Constantin Dudu Ionescu, şi analistul militar, Radu Tudor. Domnule Radu Tudor, pentru că am văzut, v-am văzut cu o prezentare extrem de argumentată, la un post de televiziune, vă rog să vă referiţi la această... vorbea Dragoş Ciocîrlan de ameninţarea iraniană la adresa Israelului. Vă rog să vă referiţi la ameninţarea rachetelor iraniene, posibila ameninţare, la adresa României./asalar/denisse
Radu Tudor: Trebuie să spunem în felul următor: programul dezvoltat de Iran în materie de rachete, programul Shahab, în special, evoluează din şase în şase luni, potrivit specialiştilor militari iranieni. Raza acestor rachete se măreşte din şase în şase luni. Potrivit estimărilor actuale, raza de acţiune a rachetei Shahab-3 atinge ţărmul românesc al Mării Negre. Sunt alţi analişti care spun că ...
Radu Dobriţoiu: Mai mult.
Radu Tudor:...o astfel de rachetă poate pătrunde chiar mai mult în interiorul spaţiului aerian , după câte ştiu, în interiorul teritoriului naţional.
Radu Dobriţoiu: Şi domnul colonel Petrescu spune ...da, mai mult.
Radu Tudor: Estimările acestea cred că ar trebui să le luăm în calcul şi să discutăm despre ele, pentru că ele, cu siguranţă, dacă nu sunt încă o realitate, anul viitor vor deveni o realitate. Şi spunea Dragoş Ciocîrlan şi de Hamas şi de Hezbollah. Gândiţi-vă şi lucrul acesta e menţionat şi în documentul american, pe care l-am invocat: când vorbeşti despre Hezbollah şi Hamas trebuie neapărat să vorbeşti despre Siria. Când vorbeşti despre relaţiile politice şi militare ale Iranului cu Siria, te gândeşti la un context regional, care s-ar putea deteriora şi care nu ar implica doar Iranul într-o eventuală agresiune. Sunt state care, în momentul în care programul militar iranian ar fi pus în mişcare împotriva oricărei ţări aliate, oricărei ţări membre NATO, şi alte state prietene Iranului...
Radu Dobriţoiu: Un fel de Cuba, domnule Radu Tudor, iertaţi-mă că vă întrerup. Aşa cum a fost Cuba pentru Uniunea Sovietică lângă Statele Unite, pot fi aceste state, cum e Siria, mai apropiate de o ecumenă, de Europa, să reprezinte o bază pentru rachetele iraniene?
Radu Tudor: Sunt convins că cel puţin teritoriile controlate de Siria în Liban, acolo unde activează Hezbollah, sunt convins că şi Hamasul şi alte entităţi din acestea non-statale vor face parte din scenariul de agresiune. Uitaţi-vă şi la prezenţa militară iraniană acum pe teritoriul Siriei, care încearcă să reprime destul de dur, de violent, de sângeros...
Radu Dobriţoiu: Ingerinţa, da.
Radu Tudor:...mişcările revoluţionare, mişcările democratice din Siria. Contextul este infinit mai complicat şi cred că atunci când vorbim de rachetele iraniene şi de ameninţarea lor, despre faptul că ele ar putea să atingă teritoriul naţional, nu să fie lansate împotriva României, eventual să fie lansate împotriva unor obiective americane de pe teritoriul României şi lucrul acesta ni l-am asumat şi l-am acceptat din momentul intrării noastre în NATO. Cu alte cuvinte, când vrei să beneficiezi de un plus de securitate, de un plus de bunăstare, de un plus de soliditate al securităţii naţionale, te gândeşti şi la faptul că aceste beneficii au, să spunem, şi nişte costuri. Costurile acestea reprezintă efortul pe care noi trebuie să-l facem pentru descurajarea acestor ameninţări. Să ştiţi că evoluţia scutului antirachetă merge în directă legătură şi merge absolut în paralel cu dezvoltarea programului iranian de rachete. Pe măsură ce Teheranul îşi dezvoltă forţa şi capacitatea rachetelor, cu aceeaşi măsură Statele Unite răspund prin extinderea şi modernizarea acestui scut antirachetă, atât pe teritoriul său, cât şi asupra teritoriilor aliaţilor săi, pentru că este, după cum bine ştim, un scut 100% finanţat, dotat şi operat de Statele Unite.
Radu Dobriţoiu: Pentru că aţi punctat şi într-un fel faceţi legătura, domnule Radu Tudor, la următoarea problematică, subpunct al dezbaterii, pentru că, bineînţeles, despre scutul american antirachetă putem vorbi din punct de vedere al geopoliticii, al impactului, al influenţelor foarte mult, şi cu invitaţii din această seară sunt sigur că putem discuta ore întregi pe această temă, însă pentru că Radu Tudor a adus aminte de scutul 100% american, scutul balistic defensiv 100% american, vă rog, domnule ministru Dudu Ionescu, să ne amintim de summit-ul Alianţei de la Lisabona, când s-a luat decizia de a se crea un scut NATO antirachetă care, bineînţeles, acum este doar pe hârtie. Oficialii Alianţei au vorbit despre asta chiar la Bucureşti, chiar eu am fost la o activitate de acest tip, unde au spus public că vor să... Ce rol va juca România între cele două sisteme antirachetă?
Constantin Dudu Ionescu: Întrebarea dumneavoastră este extrem de importantă. Daţi-mi voie să vă rog să spun două lucruri despre alte două subiecte. Primul este Siria. Eu unul sper ca Siria, în care tineretul a înţeles că există reguli, pe care statul sirian, din păcate, le încalcă şi care duce la o inacceptabilă din orice punct de vedere doriţi dumneavoastră, democraţie sau nu, a modul în care este tratat propriul popor de către un conducător, cred că lucrurile se vor rezolva acolo de o manieră care să ne scape de acest tip de potenţială ameninţare. E adevărat că aici Occidentul se comportă, ca de multe ori, cu două feţe, în Libia au intervenit, în Siria nu fac decât să se bată pe umăr. A doua chestiune care a fost ştirea pe care aţi spus-o dumneavoastră, legată de cea făcut fregata "Regele Ferdinand".
Radu Dobriţoiu: Sufletul marinarului român s-a simţit cred că acolo.
Constantin Dudu Ionescu: Da. Lăsând la o parte atitudinea umană...
Radu Dobriţoiu: Umanitară, da, a românilor cunoscută...
Constantin Dudu Ionescu:...pe care putem să...Dar pentru asta a fost trimisă acolo, şi-a făcut până la urmă misiunea această navă. Adică ideea că investiţii în echipamente, în pregătire şi în tehnică de luptă este uneori nejustificată, este de fiecare dată cu succes amendată de astfel de evenimente...
Radu Dobriţoiu: Sigur, şi imaginea este în urmă, pentru că informaţia, cum vă spuneam, a venit de la Bruxelles, transmisă de Luminiţa Apostol.
Constantin Dudu Ionescu: Mai mult decât atât, gândiţi-vă acum... Mie sincer să fiu, fără să ... mie mi
s-a umplut sufletul de mândrie că România poate să ajute NATO, că, de fapt, despre e vorba. Chiar şi numai în termeni de imagine şi este enorm. Acum, revenind la chestiunea pe care a spus-o dumneavoastră: eu am problemă aici pe care, ca orice european mai tânăr, probabil că o avem mai mulţi, este diferenţa dintre un stat de dimensiuni continentale, respectiv Statele Unite, şi un continent, care încearcă să aibă o politică comună. De aici diferenţa majoră între timpii de decizie, de aici diferenţa majoră între investiţiile în tehnologie militară şi de aici decalajul enorm care există între ceea ce înseamnă armată americană, din nou tehnologie şi pregătire, şi armate europene.
Radu Dobriţoiu: Mai avem un minut.
Constantin Dudu Ionescu: Îmi cer scuze, deci încă o dată, toate chestiile astea trebuie să fie învăţături de minte şi pentru noi şi în aşa fel încât, în momentul în care facem alegeri serioase NATO, să le putem face în cunoştinţă de cauză.
Radu Dobriţoiu: Foarte scurt, domnule colonel Ion Petrescu: România, scutul american antirachetă şi proiectul NATO.
Ion Petrescu: Eu cred că şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării a luat două hotărâri benefice conaţionalilor noştri. Una: o stabilitate şi aducerea securităţii naţionale la un nivel pe care nu l-am mai avut până acum în condiţiile în care rachetele /Shahab/, conform ultimelor informaţii date de agenţiile germane de informaţii, ating sudul Ungariei. Şi doi: România este din nou un pion important în acest arial geografic, în care trebuie percepută de către Federaţia Rusă ca un partener.
Radu Dobriţoiu: Radu Tudor, vă rog să ne spuneţi părerea dumneavoastră foarte pe scurt, la fel: scutul american, România şi proiectul antirachetă al NATO.
Radu Tudor: Cred că mai devreme sau mai târziu, după ce acest proiect va acoperi întreg teritoriul aliat, el va fi, să spunem, folosit în beneficiul aliaţilor, va trebui să plătim o sumă destul de rezonabilă pentru întreţinerea acestui sistem şi el va deveni unul comun: scut antirachetă NATO - scut antirachetă american.
Radu Dobriţoiu: "Euroatlantica" la final. Radu Dobriţoiuul "Euroatlantica", Radu Dobriţoiu, vă mulţumeşte pentru atenţie alături de producătorul emisiunii Nicu Popescu. La revedere.

Fonduri pentru Ucraina - renaşterea speranţei
Euroatlantica 26 Aprilie 2024, 11:10

Fonduri pentru Ucraina - renaşterea speranţei

Euroatlantica, ediția din 25 aprilie 2024.

Fonduri pentru Ucraina - renaşterea speranţei
Euroatlantica - Ediția din 28 aprilie 2022
Euroatlantica 29 Aprilie 2022, 21:44

Euroatlantica - Ediția din 28 aprilie 2022

După războiul din Ucraina un nou îngheţ al relaţiilor Est - Vest?

Euroatlantica - Ediția din 28 aprilie 2022
Jurnal de război; Corespondenții speciali ai RRA în Ucraina
Euroatlantica 11 Martie 2022, 10:09

Jurnal de război; Corespondenții speciali ai RRA în Ucraina

Euroatlantica: Ucraina - Jurnal de război; Radio România Actualități. Invitații emisiunii au fost colegii mei Ilie Pintea și...

Jurnal de război; Corespondenții speciali ai RRA în Ucraina
Euroatlantica - Ediția din 10 februarie 2022
Euroatlantica 11 Februarie 2022, 21:28

Euroatlantica - Ediția din 10 februarie 2022

Securitatea Europei, între baletul diplomatic și zâmbetele autocrate

Euroatlantica - Ediția din 10 februarie 2022
Euroatlantica - Ediția din 20 ianuarie 2022
Euroatlantica 21 Ianuarie 2022, 10:20

Euroatlantica - Ediția din 20 ianuarie 2022

"Euroatlantica" - "Est-Vest, dialog sau confruntare"

Euroatlantica - Ediția din 20 ianuarie 2022
Euroatlantica - Ediția din 6 ianuarie 2022
Euroatlantica 07 Ianuarie 2022, 11:53

Euroatlantica - Ediția din 6 ianuarie 2022

Euroatlantica - Ediția din 6 ianuarie 2022

Euroatlantica - Ediția din 6 ianuarie 2022
Euroatlantica - Securitatea internațională 2021, deteriorată spre critică
Euroatlantica 03 Ianuarie 2022, 13:09

Euroatlantica - Securitatea internațională 2021, deteriorată spre critică

Euroatlantica - Ediția din 30 decembrie 2021.

Euroatlantica - Securitatea internațională 2021, deteriorată spre critică
Euroatlantica -  Ediția din 16 decembrie 2021
Euroatlantica 17 Decembrie 2021, 16:35

Euroatlantica - Ediția din 16 decembrie 2021

Euroatlantica - Ediția din 16 decembrie 2021