Scrisoare închisă sub semnul antonimatului!

Deci e deschis! Începând de astăzi, e deschis la D’ale casei. Adică puteţi intra, virtual, în garsoniera noastră, motiv pentru care vă facem şi o urare: Să priviţi bine, români! Cu mare atenţie şi neţărmurită curiozitate! Ei, bine, da! După îndelungi căutări şi accesări, ne-aţi găsit...în sfârşit. Vedeţi?!! Perseverare D’ale casei est.

Cu alte cuvinte, dacă din întâmplare, din neatenţie, din greşeală sau, pur şi simplu, din dorinţa de a căuta, descoperiţi două feţe palide, debusolate, relaxate, rătăcite printre peisajele patriei, să ştiţi că privirile nu vă înşeală. Vedeţi bine, intuiţi pe măsură şi admiraţi după cum vă lasă... aprecierea, pardon, sufletul.

De ce să ne mai ascundem după poză, când am putut să ne fotografiem. Mai bine ne dăm noi de gol, decât să ne dea alţii în vileag. Să recapitulăm! Orice faţă umană cu chip de om observaţi în fotografiile lipite cu aracet pe această pagină online, să ştiţi că ori e Monica, ori e Dragoş, ori sunt amândoi deodată şi în acelaşi timp.

Cert este că, indiferent care dintre noi îşi arată moaca –ca să folosim un neologism-, tot Stoica se cheamă. Adică tot dracul ălă este la nivel de D’ale casei. Practic, am ieşit puţin din casă şi ne-am dus până-n concediu să vedem ce se mai întâmplă pe acolo. Şi s-a întâmplat să ne facă concediul câte o poză ca să ne lăudăm şi noi la nivel de îngâmfare cu traiectoria vacanţei noastre.

Dacă stăm bine să ne gândim a fost, până ala urmă, o conspiraţie pusă la cale de legea gravitaţiei, pentru că nu ne-am dus noi de bună-voie, ci ne-au purtat paşii şi roţile maşinii pe poteca concediului. Ne-am dus aşa de nebuni exact pe unde vedeţi prin poze. Deci ele sunt un fel de alibi pentru generaţiile viitoare care vor îndrăzni să vadă frumuseţile patriei.

P.S.: Dacă în textul de mai sus, s-a trecurat vreo urmă de coerenţă au ceva corect din punct de vedere lingvistic, vă cerem scuze şi vă promitem,că data viitoare nu se mai întâmplă.