Școala a început pe 13

Iată că în a 3-a zi de școală vorbim tot depre prima zi de școală și nu mi se pare deplasat dacă ne gândim că începerea școlii era de obicei pe 15 septembrie. Anul ăsta, ghinion! A început pe 13. Ziua în care președintele țării a găsit de cuviință ca în cuvântarea sa să îndemne elevii să dea dovadă de imaginație, creativitate, inițiativă, entuziasm... se referea probabil la imaginația care l-a făcut să declare că profesorii au salarii prea mari, poate se gândea la inițiative precum cea de a exersa reducerea veniturilor, la creativitatea de a folosi mai degrabă Google decât cărțile din bibliotecă, sau la entuziasmul care te ajută să ții capul sus cu burta goală.

Din pacate noul an școlar a început iarăși de-a dreptul cu stângul din cauza tensiunilor din sistemul de educație: școli închise, profesori concediați și nemulțumiri ale cadrelor didactice cărora le-au fost tăiate salariile. Fără îndoială, copiii își vor aminti cu emoție debutul acestui an școlar. Nu doar pentru că școala n-a mai început pe 15, ci cu două zile mai devreme, căzând astfel pe data cu număr fatal, însa și datorită faptului că, urmărindu-se credibilizarea învățământului românesc, nu s-au mai organizat obișnuitele festivități de deschidere, ci s-a trecut direct la procesul educațional propriu-zis, adică la ore, cum spun elevii.

Ce se poate face în prima zi de școală? Sau în a doua de grădiniță? Am trei copiii și i-am urmărit sau i-am întrebat cum a fost. La fel ca toți elevii și-au înecat tristețea terminării vacanței în bucuria revederii colegilor. Și-au povestit aventurile, au împărtășit impresii, au etalat ținute și gadgeturi și au făcut schimb de numere de telefon sau adrese de email. Și-au cunoscut noii colegi sau profesori, au primit orarul și programa, au ascultat sfaturi, au luat la cunoștință noi reguli, au notat lucrurile importante, cu alte cuvinte au participat la desfășurarea unui întreg protocol de reluare a unei activități vitale. Școala. Atât de importantă în formarea omului tânăr care nativ e creativ, dornic de nou și de informație.

Din păcate, copiii noștri cresc într-un mediu primitiv, plin de clișee și arhaisme și dominat de prostia și nesimțirea care sufocă democrația cu legea șmecherilor cu bani sau cu mușchi. Când aceste lucruri vor începe să dispară, atunci România va avea o șansă. Mi-e teama însă că vor mai trece niște ani și niște generații. Până atunci noroc cu natura umană care va face ca cei deștepți și talentați să se descurce în ciuda sistemului. Probabil în alte părți ale lumii. În timp ce la noi în țară, câtă vreme în aprecierea educației există confuzii și reglementări care nu durează mai mult de un an școlar, nu se va reuși formarea unor oameni demni, iubitori de adevăr și pricepuți din fir în păr.