Salvia- Mirodenia lui Dumnezeu

Salvia era nelipsită de la mesele şi din grădinile lui Carol cel Mare şi din mâncărurile şi grădinile mănăstirilor în Evul Mediu şi aşa arămas până azi. De ce ?

Fiindcă preface orice mâncare de post într-un ospăţ total, dar şi pentru că, dintre toate ierburile aromatice, este cea mai întăritoare. Dă putere trupului, sufletului şi minţii.

Gustu-i dulce şi puternic, uşor camforat, se revarsă în rondele de vinete şi de cartofi, fierţi în suc propriu la abur, în ciorba de fasole cu cimbru şi dafin, în mămăliga răsfăţată cu rondeluţe de castraveţi muraţi şi în piureul de dovlecei.

Următorul sos face din fasolea bătută o desfătare dumnezeiască: ceapă crudă tăiată fin, usturoi, pătrunjel, busuioc, câteva frunzuliţe de salvie, morcovi şi ţelină, crude şi rase şi, bineînţeles, ulei de măsline.

Puteţi încerca un desert uşor, proaspăt şi revigorant: salată de portocale cu miere şi două frunzuliţe de salvie proaspătă.

Nu am uitat că salvia este mirodenia care se pune peste carnea grasă şi grea ca să “salveze” stomacul de vătămările pe care i le pot aduce friptura de porc, de miel, de raţă sau de gâscă, ficatul şi pateul de ficat sau cârnaţii din care nu poate lipsi … dar, e mult mai bine să le mâncaţi de Crăciun, când e vremea lor, şi nu acum, când suntem în postul Crăciunului.