Salata de cireşe – "dulcele fruct al tinereţii"

Ce voluptate în cireşele … roşii, negre, galbene, amare … fragede, dulci, parfumate … şi ce puteri tămăduitoare extraordinare!

Cireşele, bunele surori ale prunelor, caiselor şi piersicilor se trag din marea familie a trandafirului, moştenindu-i toate … parfumurile …de la suave la …pasionale.

Cireaşa (cerasus în latină şi κεράσιον – kerasion, în greacă) trebuie că-i delecta în aşa măsură pe locuitorii Pompeiului, încât şi-au pictat-o pe pereţi ca pe un fruct din grădina deliciilor … şi aşa au continuat s-o vadă şi cei din Evul Mediu.

Poate nu erau departe de adevăr: binecuvântatul cireş s-a născut pe coastele Asiei Mici, spun unii, undeva în Edenul pământesc.

Iniţiaţii Înaltei Bucătării recomandă o salată de cireşe negre sau amare numită “Dulcele fruct al tinereţii” : cireşele fără sâmburi se scufundă într-un sos din miere şi puţină zeamă de lămâie, numit citromel, parfumat cu frunze proaspete de mentă şi tarhon.

E săţioasă şi se poate mânca singură sau poate însoţi o salată din spanac fraged, crud, cu verdeţuri, după bunul dumneavoastră plac, ceapă, usturoi verde şi cimbrişor, împlinită cu puţină pastă de nuci.

Vă aduce tinereţe, prospeţime, vigoare şi ceva din tăria şi nemurirea Edenului.

Cât despre floarea de cireş … în China simbolizează frumuseţea şi seducţia feminină, iar în Japonia, unde există un adevărat cult pentru cireşul în floare, întruchipează norocul, un viitor plin de speranţă şi de aşteptări bune.