Ruleta românească

Nicio stradă fără o sală de joc – recunoașteți desigur Micul Paris devenit în ultimii ani Micul Vegas.

Alături de farmacii, sălile de jocuri au invadat orașul iar comparația nu este întâmplătoare pentru că după o repriză de păcănele necâștigătoare, ai nevoie și de calmante. Patronii jocurilor de noroc sfidează criza pentru că în fiecare seară peste 2000 de clienți trec pragurile cazinourilor. Aproape 1 miliard de euro ar fi suma vehiculată pentru industria de gambling recunoscută pentru lipsa de transparență. Datele oficiale ne arată că 1000 de firme au licență în domeniu și controlează zeci de mii de aparate înregistrate pentru care nu se poate și nu cred că se vrea o evidență a veniturilor.

Să faci bani din tastatură este și motto-ul jucătorilor online, domeniu care a explodat în ultima vreme. În acest caz bugetul nu încasează sume importante din impozite, pentru că operatorii își pierd urma în cine știe ce paradis fiscal. Totuși, zarurile au fost aruncate și Guvernul a aprobat noua lege a jocurilor de noroc care a intrat în vigoare de sâmbătă. Concret, firmele din sistem au nevoie de o licenţă pe care o vor obţine de la Ministerul Finanţelor, iar serverele şi echipamentul trebuie să fie plasat pe teritoriul României sau al Uniunii Europene.

O altă barieră în calea posibilelor fraude este parteneriatul obligatoriu cu un cazino tradiţional sau o casă de pariuri. Nici player-ul nu scapă de control. Deschiderea unui cont personal este posibilă numai după trimiterea unor date de identificare iar organizatorul jocului îi blochează o sumă de bani echivalentă cu impozitul datorat statului pentru banii câştigaţi.

Revenind la masa de joc, specialiştii spun că nu poate fi conturat un portret robot al jucătorului, însă distingem 3 tipologii: amatorul de distracţie pariază ocazional sume mici şi doar ca o evadare din cotidian, în timp ce visătorul de tip Ogică o face periodic aşteptând marele pot; al treilea tip de client este şi cel ideal pentru marile cazinouri: om de afaceri bogat şi trecut de 50 de ani, joacă de plăcere şi nu-i pasă prea mult dacă pierde sau câştigă. Iar după o noapte cu puţină adrenalină poate să plece fără 100.000 de dolari.

Reversul jetonului sunt cei de pe lista neagră: trişorii, numărătorii de cărţi sau consumatorii de mâncare şi băutură sunt, de cele mai multe ori, recunoscuţi, pentru că şi companiile de profil au personal specializat.

Schimbarea legislaţiei ar trebui să facă ordine într-un domeniu prea puţin atins. Dar rămâne de văzut pentru cine va face jocurile Garda Financiară !