Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: MUZICĂ SI RADIO (Continuare) Duminică, 29 Mai

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

George Popescu

7 Decembrie 2021
Vizualizari: 833
Comentează add

Invitat: dl. lect. dr. Cosmin Ştefan Dogaru – Universitatea din Bucureşti

„Rotativa guvernamentală din timpul lui Carol I”  „Rotativa guvernamentală din timpul lui Carol I” - Conține audio

george-popescu

Credit: https://semneletimpului.ro

Rădăcinile emancipării noastre ca naţiune politică sunt mai timpurii faţă de momentul 1848. Acestea nu au reuşit a fi concretizate, ci au rămas ca nişte seminţe pentru vremuri mai potrivite.

 

Revoluţionarii de la 1848 convertiţi întru cauza unionistă au reuşit acolo unde nimeni nu credea: în politica paşilor mărunţi şi a faptului împlinit.

 

Tot ei s-au aflat la originea, geneza grupurilor politice, ulterior a partidelor politice, o apariţie întârziată în această parte de Europă.

 

Cu toate defectele şi împotrivirile, oamenii politici proveniţi din generaţia paşoptistă au o contribuţie majoră la construcţia statului român modern.

 

Unirea Principatelor, iniţierea reformelor administrative şi crearea principalelor instituţii ale noului stat, soluţionarea problemei funciare, administrarea celor două principate sub numele de România şi nu cea din urmă izbândă întreţinerea unui statu-quo în relaţiile cu Marile Puteri.

 

Opera pusă în practică de domnitorul A.I. Cuza şi colaboratorii săi este continuată sinuos într-o primă perioadă de noul principe, străin şi care acceptase această povară fără a cunoaşte şi finalul deznodământul la peste 48 de ani depărtare.

 

Domnitorul Carol I , din 1881, regele României avea să clădească atât desprinderea şi neatârnarea de Sublima Poartă, cât şi să organizeze viaţa politică românească într-un canon dominat de influenţe occidentale.

 

 

 Editura "Cetatea de Scaun", Târgovişte, 2015, 372 pag.

 

Disciplinarea partidelor, respectarea regulilor jocului politic tipic unei societăţi ce avea pretenţia de a fi democratică a fost una din victoriile domnitorului, regelui.

 

E drept că la obţinerea acestui rezultat a avut nevoie de multă răbdare, de calcul şi în unele dăţi de o fermitate de neînduplecat.

 

Dinastia ereditară pentru România ultimului sfert al veacului al XIX-lea s-a dovedit fastă, atât pentru cei care serveau interesele ţării, cât şi pentru cei care întreţineau o ţară cu peste 6 milioane de suflete.

Modelul sau cheia s-a numit sistemul de conducere politică bipartit. Cu două grupuri politice, iniţial, apoi cu două partide: PNL şi Partidul Conservator. Ambele cu organizare politică reprezentată de personalităţi sau cadre cum le numeşte invitatul ediţiei.

 

O alcătuire dictată de utilizarea, funcţionarea votului cenzitar. Existenţa acestuia a permis o desfăşurare a alternanţei la putere prin reprezentanţii celor două partide.

 

Nici pe departe, că totul a mers ca la carte. Maturitatea clasei politice şi a fruntaşilor săi în ciuda iscusinţei şi a pregătirii dată de şcolile superioare din Occident a fost obţinută mai târziu după obţinerea independenţei de stat pe câmpul de luptă, după consolidarea regimului dinastic şi după introducerea principiului rotaţiei partidelor la guvernare sau a rotativei guvernamentale, aşa cum a fost consacrată în cărţi şi manuale mult mai târziu.

 

Atât conservatorii, cât şi liberalii ştiau că la fiecare aproape patru ani, îşi schimbau locurile, întreţinând continuitatea marilor proiecte, conservând pacea prin tratate şi alianţe, lăsând mai mult timp iniţiativelor în direcţiile recuperării decalajelor şi a modernizării accelerate, decât a consuma energii şi timp în dispute şi crize de guvern.

 

Între 1895 şi 1914, România a cunoscut una din cele mai prospere perioade din istoria sa modernă, însă propsperitatea aceasta a avut şi costuri grele. Nu mai aparţineam politiceşte Orientului, dar nici nu ne găseam în lumea eficientă a Occidentului.

 

Reforma agrară, votul universal şi numărul încă foarte ridicat al neştiutorilor de carte au grevat până şi ilustra manifestare alegorică, butaforică cu ocazia împlinirii a 40 de ani de domnie ai regelui Carol I. Acestea au fost neîmpliniri ale regelui şi clasei politice româneşti.

 

În linii mari societatea românească aşa cum a fost în epoca amintită a parcurs decalaje mari şi a cunoscut o transformare care promitea să impună în viitor o evoluţie şi mai energică. Totul depindea de calitatea clasei politice şi de starea de nebeligeranţă în straturile sociale.

 

O altă calitate fusese dobândită. România se găsea înscrisă în circuitul cel puţin european de care fusese atât de mult timp lipsită.

 

 

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 6 decembrie 2021 (integral)

 

 

Regia de montaj: Alexandru Balaban şi Georgeta Ruse

 

Regia de emisie: Claudia Buzică şi Cristina Creţa

 

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00. 

 

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321 

 

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la :  www. romania-actualitati.ro   


Etichete 1848paşoptiştiPrincipatele UniteA.I. Cuzagrupuri politiceConstituţieprincipe străinCarol Idisputăpertractarevorba hainăînfruntarescandalpatimăliberaliconservatorireformevot cenzitarindependenţa de statregatconcordieunanimitatesoluţiiguvernarerotativasuccesedecepţiiBelle-Epoque

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live