" Picioruş de rai se încalţă

Nu cu ciorap de mătase

Ci cu ciorăpei de lână

Împletiţi ca o cunună

De creştinii din Livezi

Mândri cum nu ai să mai vezi

Nicăierea pe pământ

Nici în stele câte sunt. "

Meşteşugul împletirii ciorapilor se păstrează încă în comuna harghiteană Livezi, un petec de Românie neatins de viciile oraşului. Descoperă-l în toată splendoarea vechimii sale cu tradiţii şi obiceiuri şi meşteşuguri încă păstrate.

Ascultaţi povestea ciorapilor de lână transformată în radio documentar de Angela Bîrsan în materialul audio de mai jos.

Ştiţi care e distanţa între banalul ciorap de mătase şi luxosul ciorap de lână, călduros şi  pufos, cu etichetă plină de sclifos, acum de firmă şi greu de găsit?

E vorba doar de 50 de ani, în care s-au răsturnat valorile, de când lumea „domnoasă” a oraşului de atunci îşi lăsa opincile pentru cizmele cu toc cui sau placheuri zgomotoase. Jumătate de secol în care împletitul şi andrelele au intrat spectaculos chiar şi în politică, cu titlul preţios de glorie a îndemânărilor şi preocupărilor casnice rarisime, a femeilor din zilele noastre.

Mai există, însă, miracole contemporane, o Românie în ciorapi de lână, scăpată, nu se ştie cum, de vârtejul modernităţii urbane, adeseori ţâfnoasă în mândria sa, dar cu călcâie îngheţate în şosete frumos colorate şi scumpe.  În localitatea harghiteană Livezi se mai fac încă ciorapi din fire de lână toarsă iarna, la gura sobei, unde lemnele trosnesc, împrăştiind adierile adormite ale pădurilor de brad.

Un loc ce se vede de departe, uşor de recunoscut după arcul maiestuos al viaductului pe care trece linia ferată, un sat cu vreo 500 de suflete unde mai toţi bărbaţii au fost ceferişti, cu drumuri pline de glod pentru că asfaltul s-a terminat chiar  la vreo doi kilometri de intrare. Un sat răsfirat aproape de vârful muntelui, aşezat parcă într-o altă ordine a lumii, aparent austeră, cu oameni gospodari, înţelepţi şi care, mai toţi au în sânge darul de povestitori, urmaşi ai lui Ion Creangă. Dar, paradoxal, o aşezare românească  izolată de localităţi unde se vorbeşte, de cele mai multe ori, exclusiv în limba maghiară, în care se ajunge greu şi la sufletele oamenilor care par a-şi deschide baierele poveştilor numai dacă ai paşaport de om cinstit care nu le răstălmăceşte cuvintele.

Am ajuns în casele lor pe omăt proaspăt pus, cu nişte oaspeţi din Bucureşti, care au adăstat la casa părintelui Pavel Suciu şi nevestei sale, Aurelia şi alături de care am bătut la poarta unor vremi trecute, cu parfum, mai degrabă de muzeu al satului şi la badea Dumitru Gabor şi lelea, cum se mai spune încă în acest loc, Victoria, soaţa lui.

De la badea Dumitru şi lelea Victoria am mers mai departe, pe o noapte cu un cer cu stele tremurătoare  de la  gerul cumplit, cam jumătate de oră până la casa Mariei Suciu care împletea ciorapi la gura sobei. Îşi petrecea vremea cu mama Ana Suciu, o femeie măruntă şi iute ca un titirez născută bătrână, de vârsta luceafărului de lângă lună cum îi place ei să zică,  poftită de vorbă şi înţeleaptă cu toate că are numai 4 clase.

Satul Livezi, aşezat la capătul lumii, aşa cum bine zic localnicii, este un petec de Românie în ciorapi de lână, ciorapi de care avem nevoie, o aşa de mare nevoie pe care va trebui, în cele din urmă, să o redescoperim, să o respectăm şi să-i acordăm, ca încă unor puţine aşezări rămase în care oamenii şi-au păstrat cu adevărat demnitatea de a fi ţărani români, un titlu de onoare, a cărui importanţă  vi-o las dumneavoastră să o apreciaţi,  aşa cum se cuvine.

De luni până vineri, la ora 15:50 în cadrul emisiunii “La minut”, puteti câştiga un premiu care constă într-o pereche de ciorapi de lână croşetaţi manual de locuitorii satului Livezi din judeţul Harghita.

"

Vrei să fii cu voie bună?

Poartă doar ciorapi de lână.

În direct de vei răspunde

Vei avea ciorapi pe unde.

Unde mâinile cu har 

Ţie îţi vor face un dar

Si-o întreagă Românie

Încălţată o să fie

                                  "

Informaţii suplimentare în regulamentul concursului.