Români de departe, români aproape

De când a plecat, a avut la Bucureşti o singură expoziţie, în 2005, intitulată "Cărămizile spaţiului". Spune că si-ar dori mai multe, dar lucrările pe care le execută în ultimii ani sunt de dimensiuni mari.

"Sculptura lui Cristian Breazu din anii afirmării sale la Bucureşti reuşea performanţa sculpturii dintotdeauna. Piatra rămânea piatră, adică nu înceta să se arate ca materie densă şi grea, refractară intervenţiei mâinii omenesti, dar, paradoxal, devenea vie, sensibilă, vibrantă. Cercetarea formală se desfăşura într-un cadru relativ fix, cel al corpului uman", spunea criticul de artă Ioana Vlasiu.
"Lucrările sale recente sunt mai aproape de ideea de măsură, de exactitate, de rigoarea pe care o presupune geometria, cu toate acestea reuşesc cumva, parcă împotriva vointei de geometrie a sculptorului însuşi, să păstreze o calitate sensibilă. De aceea a stârnit interesul arhitectilor".

De-a lungul carierei artistice a expus în tara şi în străinătate. A participat la numeroase expoziţii în Europa (1976, Bienala de la Venetia; 1985, Trienala de sculptura de la Budapesta; 1992, expoziţie personală la Muzeul din Saint-Cloud). A participat la cea dintâi ediţie a Taberei de Sculptură de la Măgura, în 1970, unde se afl[ "Gânditorul", una dinte lucrările realizate aici. A obţinut două premii din partea Uniunii Artiştilor Plastici în 1971 şi 1979. În 1987 s-a stabilit la Paris, iar în următorii doi ani a participat la Salonul Artei Sacre din capitala Frantei. În 1995 a instalat "La Transparente", compoziţie în piatră, în Grădina Botanică din Orchaise,Valea Loarei.

L-am găsit pe sculptorul Cristian Breazu în atelierul său din Paris, din cartierul artistilor. La cei 73 de ani se simte în formă creativă şi munceşte zilnic.Sufletul său este mai mare decât lucrările sale, o inimă în care încape toată România de care îi este dor, deşi revine în fiecare an. Îi ascultaţi gândurile însotite de acorduri muzicale, o muză pentru toţi artiştii în reportajul de mai jos.