Rolul psihologiei în evaluarea personalului militar.

7 Iunie 2010 | 2168 vizualizări
Comentează

de

Şeful Direcţiei Personal şi Mobilizare din SMG despre evaluarea psihologică a militarilor.

   

Realizator Radu Dobriţoiu

Bun găsit vă spune Radu Dobriţoiu, la o nouă ediţie a emisiunii "Euroatlantica", dedicată, în această seară, psihologiei militare şi rolului pe care îl are psihologia în armată. Voi fi în legătură prin telefon cu trei invitaţi - la Sibiu, Braşov şi Câmpulung Muscel; o temă de actualitate, ţinând cont că ieri Statul Major General a organizat la Cercul Militar "Simpozionul naţional de psihologie aplicată, tendinţe şi orientări actuale ale psihologiei militare româneşti". S-a vorbit acolo despre evaluarea psihologică a resursei umane, diagnoza şi intervenţia psihologică în organizaţia militară, consilierea psihologică şi psihoterapia în organizaţia militară. Principalul invitat în această seară este domnul general mr. Gabriel Gabor, şeful Direcţiei Personal şi Mobilizare din SMG, departament ce a organizat şi conferinţa amintită. Colegii din regia de emisie Costin Iorgulescu şi Dana Burcea îmi confirmă că avem legătura cu domnul general mr. Gabriel Gabor. Bună seara, domnule general! 

Gabriel Gabor: Bună seara, domnule Dobriţoiu! Mă bucur tare mult să stau de vorbă cu un vechi prieten, şi nu cu orice prieten, ci cu unul pe care l-am cunoscut, chiar în condiţii deosebite, aş putea spune în condiţii de război, vă aduceţi aminte, domnule Dobriţoiu, de Irak, bună seara dvs, invitaţilor dvs şi, bineînţeles, asculătorilor dvs. 

Realizator: Vă mulţumesc foarte mult că aţi acceptat invitaţia noastră. Avem legătura şi cu ceialalţi doi invitaţi. La Braşov se află domnul colonel Ovidiu Pop, comandantul Regimentului 30 Gardă şi Protocol "Mihai Viteazul". Bună seara, domnule comandant! 
Ovidiu Pop: Bună seara, domnule Dobriţoiu, dvs şi asculătorilor dvs. Vă rog să-mi permiteţi să-l salut şi pe domnul general mr. Gabor. Bună seara! 

Gabriel Gabor: Bună seara, domnule colonel, bună seara!
Realizator: De la Batalionul 30 Vânători Munte Dragoslavele, doamna cpt. Andreea Bădoi, psiholog. Bună seara! 
Andreea Bădoi: Bună seara! Am onoarea să vă salut în primul rând pe dvs, pe invitaţii dvs de seamă, dar şi pe ascultătorii acestei emisiuni. 

Realizator: Asculători pentru care noi facem această emisiune şi la care dvs sunteţi invitaţi şi pe care bineînţeles îi salut şi eu cu multă stimă şi respect. Domnule general Gabor, să începem cu partea de actualitate. Seminarul de ieri de la Cercul Militar Naţional, am înţeles de la dvs că participanţii au avut de câştigat în urma acestor dezbateri. Ce ne puteţi spune despre organizare?
Gabriel Gabor: Ce pot să vă spun? În primul rând, acest domeniu deosebit de important, cel puţin aşa cum îl văd conducerea ministerului şi conducerea SMG, chiar din iniţiativa şefului SMG, domnul amiral Marin, în acest an am desfăşurat cea de-a 7-a ediţie a acestui simpozion Psihomil 7. Vreau să vă spun că activitatea a fost şi bine organizată, dar - ce aş vrea să subliniez - participarea a fost chiar deosebită. Numai dacă amintesc că recunoaşterea calităţii ştiinţifice a acestui eveniment rezidă nu mai departe din participarea unor personalităţi marcante ale psihologiei româneşti... 

Realizator: Nouă decani ai unor facultăţi de psihologie, am înţeles, au fost prezenţi.
Gabriel Gabor: Este ceva, domnule Dobriţoiu, şi chiar aş vrea să amintesc că la această activitate importantă a participat prof. univ. dr. Mihai Aniţei, preşedintele Colegiului Psihologilor din România.

Realizator: L-aţi şi premiat.
Gabriel Gabor: Sigur că da, sigur că da. De asemenea, directorul Institutului de Psihologie al Academiei Române, prof. univ. dr. Grigore Nicola. Ce să vă mai spun? Numai pornind de la această participare, trebuie să recunoaştem toţi, a fost o activitate reuşită, în beneficiul psihologiei româneşti, în general, şi, de ce să nu o spun, al psihologiei militare, în special.

Realizator: Felicitări pentru că, într-o asemenea perioadă dominată de criza economică, în primul rând, s-a găsit timp şi interes pentru un astfel de subiect. Domnule general...
Gabriel Gabor: Domnule Dobriţoiu, chiar vreau să pun accentul pe ceea ce aţi spus dvs. Este foarte adevărat, dar, fiind un domeniu atât de important, într-o discuţie cu şeful Statului Major General, vă daţi seama că într-un asemenea moment se pun probleme ce mai reducem, ce este foarte important trebuie să facem, şeful Statului Major ne-a spus foarte clar: asta este o activitate care reprezintă Armata Română. Psihologii în armată chiar fac treabă bună. Este o activitate pe care o vom desfăşura. Am desfăşurat-o şi a ieşit foarte bine.

Realizator: Trebuie să amintim că domnul amiral Gheorghe Marin, chiar dacă nu iese în presă să se laude cu rezultatele sale, a avut foarte multe rezultate pozitive în timpul mandatului său, foarte multe rezultate excelente şi chiar lucruri inovatoare. Repet, dânsul, cu modestia care-l caracterizează, nu a ieşit niciodată în presă să se laude cu aceste rezultate, dar a avut un mandat foarte bun, cu foarte puţine incidente şi - să amintim - cu misiuni externe din ce în ce mai complicate şi mai complexe, bugetofage, dacă putem spune aşa, care au prezentat şi prezintă în continuare foarte multe provocări, ţinând cont de angajamentele din ce în ce mai importante ale României pe plan extern. Domnule general Gabriel Gabor, s-a vorbit la seminar despre evaluarea psihologică a resursei umane în organizaţia militară. Dvs lucraţi, putem spune, aplicat cu acest concept. Pe scurt, este vorba de evaluarea psihologică a militarilor care, să spunem, nu este ceva nou în armată. Eu îmi aduc aminte, de exemplu, că, încă de la recrutare, ca militar în termen, şi apoi pentru a deveni ofiţer în rezervă, a fost nevoie, la Comisariatul Militar, să parcurg mai multe examene psihologice.

Gabriel Gabor: A fost greu? A fost greu?
Realizator: Unele au fost complicate că erau contra timp, 15 minute. Cele pentru ofiţeri au fost mai dificile. Ce ne puteţi spune acum despre evaluarea psihologică, în acest moment, la nivelul armatei?

Gabriel Gabor: Domnule Dobriţoiu, fiind un domeniu atât de important, aşa cum am mai spus şi înainte, la nivelul conducerii Statului Major General, ne-am aplecat cu mare atenţie asupra psihologiei, pe cale de consecinţă la nivelul direcţiei pe care eu o coordonez şi o comand, am un birou de coordonare, selecţie şi asistenţă psihologică, şi asta nu ar fi nimic. Numai dacă pornesc de la ideea că partea aplicată o realizăm prin laboratorul psihologic existent în Bucureşti şi nu numai atât, ştiti că la Breaza, la Câmpulung, la Alba Iulia, acolo unde noi avem colegii şi liceele militare, pe domeniul selecţiei şi evaluării psihologice, în cadrul centrelor de selecţie zonală, mai avem mulţi psihologi care îşi fac foarte, foarte bine treaba.

Realizator: Domnule colonel Ovidiu Pop, înainte de a prelua comanda regimentului de gardă, aţi comandat Batalionul 30 Vânători Munte. Aveţi experienţa unei misiuni în Afganistan, departe de casă, într-o zonă dificilă şi din punct de vedere al climei, dar şi al condiţiilor de securitate şi chiar de viaţă. Cât de mult au fost influenţate deciziile dvs de psihologul batalionului?
Ovidiu Pop: Domnule Dobriţoiu, într-adevăr, aşa este, am participat la misiunea ISAF 3 din teatrul de operaţii din Afganistan în perioada 2008-2009 şi în teatrul de operaţii din Balcani, tot ca şi comandă a detaşamentului românesc în teatrul din Kosovo. Întotdeauna, psihologul militar are un rol deosebit şi face parte, vreau să subliniez acest lucru, face parte din echipa de luare a deciziei a oricărei structuri militare, indiferent unde îşi desfăşoară activitatea, atât pe teritoriul naţional, dar mai ales în afara teritoriului naţional, pe timpul misiunilor coodonate de către eşaloanele superioare. Vreau să mai adaug că în aceeaşi echipă şi în strânsă legătură cu psihologul, alături de comanda structurii militare, se găseşte şi preotul militar, care face echipă întotdeauna cu psihologul, cel puţin din punctul meu de vedere, în urma experienţei pe care am avut-o.

Realizator: Nişte oameni cu mare har, dacă îmi permiteţi să adaug, pe care i-am cunoscut în Afganistan, în Irak, în Kosovo, oameni cu mare har, care au construit chiar biserici împreună cu comandanţi, cum ar Nicolae Ciucă, cum ar fi alţi comandanţi care au modernizat aceste biserici şi care, de multe ori, alături de psiholog, cum aţi spus şi dvs, eu am observat şi am simţit asta, a fost alături de noi chiar şi în momente dificile. Îmi aduc aminte, a fost o perioadă, domnul general Gabor ştie foarte bine când asupra bazei de la Talil, într-o lună, au fost nu ştiu câte atacuri, la un moment dat a fost un atac cu 14 rachete. Nu mai ştiam ce să facem şi unde să ne ascundem. Ştiţi că după aceea s-au liniştit, dar a fost o perioadă foarte dificilă. Atunci, psihologul a avut un rol important şi, bineînţeles, preotul şi cu siguranţă că rugăciunile noastre au fost ascultate şi rachetele nu au căzut în zona românească. Dar au fost foarte mari probleme. Vă rog să vă continuaţi ideea.
Gabriel Gabor: Iertaţi-mă, domnule Dobriţoiu, Pop, îmi cer şi pentru tine scuze, aş vrea foarte puţin să intervin. Domnule Dobriţoiu, îmi place ce spune domnul Pop. Dacă un comandant care este în teatru nu se bazează pe nişte principii ştiinţifice şi care doreşte să ridice cât mai multe punţi de dialog între cunoaştere între el şi subordonaţi şi nu-l are aproape pe preot şi, foarte important, pe psiholog, vreau să vă spun că nu-şi îndeplineşte misiunea.

Realizator: Şi să subliniem că un comandant are o misiune foarte dificilă într-un teatru de operaţii dificil, cum este Irakul sau Afganistanul, pentru că, practic, pe umerii săi stau viaţa fiecărui militar şi reuşita misiunii. E o apăsare enormă acolo şi dumneavoastră ştiţi că aţi fost peste comandantul român, pentru că eraţi la Bagdad, şi psihologul are o sarcină importantă şi cred că ar trebui dezvoltată această componentă.
Gabriel Gabor: Aşa este.
Realizator: Vă rog, domnule colonel Pop, să vorbiţi de consilierea aceasta pe care v-a asigurat-o psihologul pe timpul misiunii dificile din Afganistan.

Ovidiu Pop: Domnule Dobriţoiu, vreau neapărat să scot în evidenţă următorul aspect. Eu, cel puţin personal, pe timpul celor şapte luni desfăşurate în teatrul de operaţii din Afganistan, niciodată nu am nominalizat o microstructură sau o altă structură militară să execute misiuni fără să nu stau înainte de vorbă atât cu psihologul, cât şi cu preotul, dar îndeosebi cu psihologul, pentru a putea vedea care este starea moralului, care este starea psihică a militarilor care urmează să plece în misiune, având în vedere că fiecare dintre noi avem familii pe care le-am lăsat în ţară cu probleme, atât sociale, cât şi materiale. Şi pentru comandant e foarte important dacă militarul care urmează să execute o misiune este dedicat pentru această misiune şi cu gândul la ceea ce urmează să facă, cu gândul la ceea ce urmează să pună în practică în urma instrucţiei pe care a desfăşurat-o înainte de plecarea în misiune. Vizavi de doamna psiholog Bădoi, vă pot spune, chiar dacă la început dânsa a fost mai reticentă, în ideea în care am fost primul comandant care am plecat cu 700 de militari în teatrul de operaţii din Afganistan, am ajuns la o convenţie cu dânsa şi am tras concluzia că e foarte bine să participe atât la plecarea în misiuni, cât şi la sosirea din misiuni pentru militari. Era o foarte mare uşurinţă când vedeai că psihologul, preotul, elemente din comanda batalionului erau prezente atât la plecarea în misiune, dar mai ales la venirea din misiune, când militarii se descărcau, spuneau cum au pus în practică ceea ce au învăţat, ce incidente au avut, cum s-a desfăşurat misiunea. Toate aceste aspecte sunt foarte importante pentru analiza postacţiune, atât pentru comanda batalionului, pentru elementul de decizie, dar şi pentru psiholog, pentru a putea realiza o evaluare concretă şi reală a structurii care a executat misiunea respectivă.

Realizator: Cu siguranţă. Şi aş vrea să aduc aminte că, deseori, comandantul se confruntă cu momente de cumpănă, momente de vârf; de exemplu, când pierde un militar, când nişte militari sunt răniţi. Să ne aducem aminte, în aceste situaţii sunt trei ofiţeri esenţiali pentru comandant, pornind de la ofiţerul de relaţii publice, care trebuie să gestioneze o anumită criză din punct de vedere al mediatizării, psihologul şi preotul. Şi cred că nu este uşor pentru psiholog să fie alături de militari. Şi, domnule general Gabor, îmi aduc iarăşi aminte de Ioan Grosaru; cum a fost oare pentru acei militari să plece iarăşi în misiune...
Gabriel Gabor: Aşa este.

Realizator: ...şi ne îndreptăm acum la psihologul de batalion, mai exact, la Batalionul 30 Vânători de Munte Dragoslavele, acolo, la Câmpulung, doamna căpitan Andreea Bădoi. Care este rolul psihologului din linia întâi? Şi iată un caz concret, să spunem, un incident grav. Militarii, a doua zi, trebuie să-şi continue misiunile; trebuie să fiţi alături de ei. Vă rog să vă referiţi în general şi, apoi, la acest caz particular.
Andreea Bădoi: În primul rând, daţi-mi voie să le mulţumesc domnului general maior şi domnului colonel pentru aprecierile pozitive făcute la adresa psihologilor, implicit şi a mea, făcând parte din această tagmă; în al doilea rând, domnul colonel Pop are dreptate, chiar am avut treabă în misiune, nu m-am plictisit, dar nu neapărat că am avut probleme. Şi, ca să vă răspund la întrebare, dacă vă rog să repetaţi întrebarea...
Realizator: Da, probabil că... Era o întrebare cu caracter general. Cât se poate de scurt - despre rolul psihologului din linia întâi şi în al doilea rând în momente critice, de cumpănă, de vârf, după un incident psihologul trebuie să-i consilieze pe militarii care au scăpat dintr-un incident, cum este cazul lui Grosaru, să ne gândim la Ganea sau cei care au scăpat sau care au fost implicaţi în astfel de... şi cei care urmează să plece în misiune. Ce face psihologul? Foarte pe scurt. 

Andreea Bădoi: Psihologul face exact ceea ce a învăţat pe timp de pace, numai că acolo, în teatrul de operaţii, condiţiile sunt cu totul altele. Într-adevăr trebuie să stea de vorbă foarte mult cu militarii, să-i cunoască. Acest lucru se face încă din unitate. 
Realizator: Trebuie să li se abată atenţia despre factual şi să-i ducă cu mintea în altă parte? 

Gabriel Gabor: Domnule Dobriţoiu, scuzaţi-mă, doamnă căpitan, aş vrea să intervin un pic. Este foarte, foarte important, psihologul în teatrul de operaţii, pe lângă foarte multe lucruri pe care le face, pune în aplicare un plan personalizat de intervenţie psihologică. Ăsta este pentru militarii care dezvoltă capacităţi comportamentale dezadaptive. Exact ce spuneaţi dvs, adică sunt în situaţii complicate. Este un adevărat plan. În afară de faptul că evaluează zilnic şi pregăteşte psihologic militarii pentru a pleca la misiunile curente şi că evaluează climatul psiho-social, moral şi evaluează prognoza potenţialului, îl ajută... Cu alte cuvinte. este vorba de moral. Îl ajută pe comandat, este omul care în situaţii deosebite, cum să spun eu, îi dă o gură de aer comandantului şi subordonanţilor ca să poată să meargă mai departe să-şi îndeplinească misiunea. 

Realizator: Domnule general Gabriel Gabor, îmi aduc aminte într-o revistă militară occidentală o caricatură care îl prezenta pe ofiţerul de relaţii publice într-o vitrină cu un geam şi alături era un ciocănel şi un mesaj către comandant: "În caz de pericol, spargeţi geamul". Am vorbit despre evaluarea psihologică a personalului militar. Am adus aminte de importanţa psihologului şi am vorbit despre selectarea personalului la angajare, recrutare. Ce ne puteţi spune, domnule general, despre selecţia militarilor pentru misiuni externe?

Gabriel Gabor: Aşa cum aminteam acum câteva minute, la Breaza, la Câmpulung, la Alba Iulia, avem specialişti care se ocupă de domeniul selecţiei şi evaluării psihologice, tocmai pentru asemenea misiuni. Vreau să vă spun că testele sunt foarte complicate. Chiar aminteaţi la începutul emisiunii că în calitatea pe care o aveţi de ofiţer în rezervă aţi trecut nişte teste. Domnule Dobriţoiu, nu v-aş recomanda dacă nu sunteţi foarte bine pregătit să susţineţi un asemenea test pentru misiuni externe, pentru că aceşti psihologi nu fac altceva decât să-mi spună mie, celui care coordonează partea de, eu ştiu, de resurse umane, a celor care în perioada următoare urmează să participe la misiuni, dacă aceşti oameni sunt în stare să îndeplinească, în condiţii total, total deosebite faţă de ceea ce ştim noi aici că e în ţară, pe timp de pace, misiunile pe care ei le au în teatrul de operaţii. 

Realizator: Cât de mult se simte diferenţa, domnule general, între sistemul cu militari în termen, când ne aducem aminte că erau foarte multe evenimente, spre deosebire de perioada actuală, a soldaţilor şi a gradaţilor voluntari?

Gabriel Gabor: Domnule Dobriţoiu, mi-aţi pus o întrebare la care ar trebui să facem o emisiune separat, numai pe această temă. Ideea e următoarea: să ştiţi că armata sau militarii din armată nu pot fi altfel decât cei care...
Realizator: Societatea.
Gabriel Gabor: Exact, societatea din care provin.
Realizator: O oglindă.
Gabriel Gabor: Absolut. Ăsta este adevărul. Ce pot să vă spun - facem tot efortul ca cel puţin în perioada în care acum Armata Română fiind profesionalizată să aducem în armată doar militari care să îndeplinească absolut toate condiţiile pentru a putea, atunci când li se cere să îndeplinească o misiune atât în ţară, cât şi în teatrele de operaţii.

Realizator: Cu alte cuvinte, eu cred că s-au îmbunătăţit şi e altă rigoare, sunt alte cerinţe la acel examen psihologic, pentru că, cu siguranţă, militarul acela nu rămâne numai şase luni, nouă luni, un an de zile, ci pur şi simplu este conectat la sistemul militar.
Gabriel Gabor: Domnule Dobroţiu, nu este vorba numai de asta. Să ştiţi că am auzit chiar de la confraţii mei din armată câteva idei legate de acest domeniu pe care îl discutăm în seara asta. Vreau să vă spun numai faptul că în afară de acel birou de care am pomenit, de centrul sau laboratorul psiholigic din subordinea Statului Major General, de cele trei centre de la Breaza, Câmpulung şi Alba Iulia, vreau să vă spun că în unităţile luptătoare există în fiecare unitate câte un luptător. Şi nu mai departe faptul că acum, nu exagerez, cred că o lună, o lună şi jumătate, din ordinul şefului Statului Major General, acest ofiţer, posihologul, a fost subordonat comandantului, pentru că înainte nu era.
Realizator: Ca funcţie unică. E funcţie unică, cum e şi ofiţerul de relaţii publice.

Gabriel Gabor: Exact. Era, eu ştiu, subordonat structurii de personal, iar şeful Statului Major General, într-o discuţie pe care am avut-o cu dânsul, a spus: 'aceşti oameni sunt atât de importanţi încât ăştia trebuie să aibă legătura directă cu comandantul'.
Realizator: Să se numere printre consilierii importanţi ai comandatului.
Gabriel Gabor: Exact.

Realizator: Domnule colonel Ovidiu Pop, comandaţi în prezent o unitate, mai exact o mare unitate de elită a Armatei României, Regimentul 30 Gardă şi Protocol. Domnule colonel, militarii din subordinea dvs sunt supuşi la adevărate teste şi provocări psihologice datorită armei respective. De exemplu, trebuie să stea nemişcaţi ore întregi, să acţioneze toţi la fel, să-şi stăpânească orice emoţie şi, de ce nu, orice dorinţă în anumite perioade. Iată, vă aduc aminte şi vă aduc, din linia întâi, în inima capitalei, unde iarăşi militarul este supus stresului. Cât de importantă este componenta psiholigică din punctul de vedere al evaluării militarilor din Regimentul 30 Gardă şi Protocol?
Ovidiu Pop: Domnule Dobriţoiu, aici e puţin mai diferit la Regimentul de Gardă faţă de o structură luptătoare. Îndeplinim aceleaşi misiuni ca orice altă structură, dar, în plus, aşa cum aţi subliniat şi dvs, suntem mult mai vizibili decât celelalte structuri din Ministerul Apărării Naţionale. Vizavi de misiunile noastre nu este nici o problemă pentru nici un militar dacă instrucţia se face aşa cum este planificată. Orice militar ajunge să facă faţă cerinţelor Regimentului de Gardă. În plus, vreau să subliniez faptul că, dacă în teatrul de operaţii psihologul, împreună cu preotul, are un rol deosebit la misiuni, atât la plecare, aşa cum am spus, cât şi la sosire, la misiunile pe care le execută Regimentul 30 Gardă "Mihai Viteazul" un rol deosebit îl are aici medicul, psihologul împreună cu medicul. De aceea vreau să vă spun că nu există nici o misiune la care participă Regimentul 30 Gardă fără să aibă înglobată în această misiune latura psiholigică, respectiv psihologul regimentului, dar şi compartimentul medical, pentru că ştiţi că noi ne desfăşurăm toate activităţile în orice condiţii de timp şi anotimp - vă dau un exemplu în acest...
Realizator: Ştim foarte bine. Ne apropiem de final. Domnule colonel, vă mulţumesc foarte mult. O să revenim asupra acestui subiect.

Realizator Radu Dobriţoiu.

Producător Nicu Popescu.

Transcriere RADOR.

Taguri: general maior Gabriel Gabor, Gabriel Gabor, Radu Dobriţoiu, Ovidiu Pop, Nicolae Ciucă, Afganistan, Regimentul 30 Gardă

Citește mai multe articole
de

Articole cu teme similare:

• Problemele militarilor români din Afganistan şi Irak

• Acum
• Urmează

• Ultimele 24 de ore
• Săptămână
• Lună

Parteneri: