Roiniţa – Iarba Şcolarilor

Frunzele-i dulci, cu gust de lămâie, sunt un sărut tandru în brânzeturile moi (cumpărate neapărat din piaţă, din hala de brânză) sau în salatele şi în sucurile proaspete de fructe.

Sucul de portocale capătă gust de ambrozie dacă se bea cu miere, roiniţă şi mentă.

Puţină pulbere adăugată în saramura sau în rasolul de peşte, în supa de ţelină cu morcovi şi în sosurile de legume crude, pe care le puteţi crea după pofta inimii, le dăruieşte ceva din prospeţimea sfârşitului de noapte şi din bucuria trezirii într-o nouă zi.

Vinul alb se parfumează cu roiniţă şi devine de două ori mai îmbătător, de tărie şi de miros.

O ceaşcă de ceai de melisă, seara, este binevenită pentru insomniaci şi pentru cei chinuiţi de nevroze, dar şi pentru viitoarele mămici, care ar trebui să-l bea în ultimele săptămâni de sarcină, dat fiind darul roiniţei de a uşura naşterea.

Ar mai trebui să-l bea elevii si studentii, când au teze şi examene. Le descătuşează puterile ascunse ale minţii – spun herbologii.

Şi se mai spune că roiniţa deschide căile iubirii. În Evul Mediu femeile îndrăgostite purtau asupra lor mici săculeţi, de in sau de mătase, umpluţi cu melisă, de la care aşteptau o urmare fericită a poveştii lor de iubire.