Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: Mari Concerte - continuare Luni, 22 Ianuarie

Cele mai citite

Articole recente

Ştiri

Autor

Carl Josephs, Londra

29 Decembrie 2017
Vizualizari: 122
Comentează add

2017 - anul în care Marea Britanie a decis abandonarea calităţii de membru al Uniunii Europene

Retrospectivă 2017: Marea Britanie, abandonarea calităţii de membru al UE

carl-josephs-londra

 Premierul britanic, Theresa May. Foto: Arhivă

Emisiunea: "Agenda globală" - Realizator: Pavel Ionescu - 2017 a fost un an plin de tulburări pentru britanici.

Au cântărit greu asupra lor atacurile teroriste, pierderea armoniei sociale, greutăţile economice, dar şi freamătul pe care l-a provocat comportamentul preşedintelui american Donald Trump.

Una dintre probleme a creat însă în mod special apăsări legate de viitor, este vorba de Brexit, abandonarea de către Marea Britanie a calităţii de membru al Uniunii Europene.

Corespondentul nostru la Londra, Karl Joseph, evaluează unde a ajuns în acest an procesul Brexitului.


Reporter: Începutul anului venea pentru premierul Theresa May la şase luni de la preluarea funcţiei, când ea a realizat că principala provocare a mandatului său era negocierea divorţului Marii Britanii de ceilalţi 27 de membri ai Uniunii Europene. După cum spunea atunci, înţelesese clar ce reprezenta Brexitul pentru ea.

Theresa May: "Urmărim să încheiem cu UE un acord de comerţ liber îndrăzneţ şi ambiţios. Se apropie de sfârşit vremea când Marea Britanie plăteşte contribuţii de amploare Uniunii Europene. Mai bine rămânem fără niciun acord comercial cu europenii, decât să încheiem un acord neavantajos".

Reporter: Ideea era ca în centrul relaţiilor britanicilor cu Europa să fie un acord comercial, şi nu unul politic, aşa că Marea Britanie avea nevoie să reia controlul asupra propriilor frontiere, pentru a stabili nivelul migraţiei pe care o primeşte.

La fel, ca să dispună de propriile legi, să se elibereze de jurisdicţia Curţii Europene de Justiţie şi să încheie acorduri comerciale cu ţările necomunitare.

Era nevoie doar ca şi negociatorii europeni să fie de acord. Miniştri comunitari au pretins în numeroase ocazii că lucrurile vor merge uşor, explicând că Europa are mai multă nevoie de un acord decât Marea Britanie.

Realitatea s-a dovedit însă diferită. Sistemul pieţei unice şi al uniunii vamale asigură libera circulaţie a bunurilor, capitalului, serviciilor şi forţei de muncă. Britanicii şi-o doresc pe prima dintre libertăţi, dar nu şi pe ultima.

Deşi atingerea acestui deziderat a fost chestiunea centrală a negocierilor, britanicii nu au reuşit până acum să obţină decât un calendar al Brexitului. Procesul urmează să ia sfârşit la doi ani de la data anunţului oficial al deciziei de a părăsi Uniunea.

Lucrurile presupun şi că, înainte de a putea fi discutate aspectele relaţiilor comerciale, să fie convenită înţelegerea de divorţ, care conţine datoriile financiare ale fiecărei părţi, drepturile resortisanţilor şi, foarte important, statutul Irlandei de Nord.

În esenţă este vorba de miile de oameni care au murit în deceniile conflictului nord-irlandez, dus între cei care doreau unirea provinciei cu Republica Irlanda şi cei care vroiau ca ea să rămână parte a Regatului Unit. Criza s-a încheiat în 1998, cu o înţelegere care garanta, între altele, libera circulaţie a mărfurilor şi oamenilor peste frontiera care împarte insula irlandeză.

A fost nevoie de nouă luni doar pentru convenirea cadrului general al acordului privind divorţul. Britanicii au înţeles că timpul se scurge, aşa că au negociat o perioadă suplimentară de tranziţie de doi ani. Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, explică termenii acestei înţelegeri.

Donald Tusk: "Marea Britanie va continua să respecte integral legislaţia comunitară. Toate angajamentele bugetare să se supună supravegherii judiciare şi obligaţiilor aferente. În mod evident, în perioada de tranziţie, de după părăsirea Uniunii, procesul de luare a deciziilor la nivelul comunitar va continua doar între cele 27 de state membre, fără Marea Britanie. Aşa că britanicii au acceptat să respecte libera circulaţie a forţei de muncă în timpul perioadei de tranziţie. Chiar şi după aceea vor menţine deschisă graniţa irlandeză. Drepturile cetăţenilor comunitari care trăiesc aici vor fi garantate şi, chiar dacă mai mulţi miniştri britanici au spus-o în repetate rânduri că nu le vor da niciun ban europenilor, Marea Britanie va plăti Uniunii Europene până la 45 de miliarde de euro. Şi asta chiar înainte de începerea oricăror negocieri comerciale".

Reporter: Premierul Theresa May a fost nevoită să accepte realitatea crudă a faptului că părăsirea Uniunii Europene provoacă deja daune economiei ţării şi că lucrurile s-ar putea deteriora încă mai mult în absenţa unui acord.

Asta a convins-o, în luna iunie, să convoace alegerile anticipate, în speranţa că va primi un mandat mai ferm pentru Brexit.

Rezultatul a fost un premier slăbit, obligat acum să dejoace atacurile care vin din diversele facţiuni în dispută ale propriului partid. Iar asta face ca la viitoarele negocieri UE să fie cea care se pare că are poziţia mai solidă.


Etichete retrospectiva 2017marea britaniebrexituetheresa maylondradonald tusk

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live