Regulament de ordine eurointerioară

Chiar mă gândeam cu ce-o să ne umplem vara, din moment ce lumea pare să se fi obişnuit cu integrarea, eficientizarea, austeritatea şi restul binefacerilor comunitare! Viitoarea reîmpărţire administrativ-teritorială a României începe uşor-uşor să dea multora de gândit, să işte controverse ori să vâre chiar zâzanie printre parteneri de coaliţii şi mai ales de afaceri.

Zic unii că această măsură ne va conduce negreşit către accelerarea absorbţiei fondurilor europene. Mira-m-aş! Nici până acum nu ne-a oprit nimeni să accesăm fonduri, da' ori n-am ştiut cum, ori pur şi simplu nu le-am văzut...

De data asta miza nu pare să fie “dacă” vom trece la un nou “regulament de ordine interioară”, ci “cum” vom face asta; pentru că eterna chintesenţă a politicii oricărui stat de pe faţa pământului, ciolanul, e cu atât mai greu de împărţit cu cât, paradoxal, sunt mai puţine guri de hrănit! Să vii de la 41 la numai 8, 12 ori 16 structuri administrative nu e lucru uşor – cum să grupezi adică trei-patru-cinci consilii judeţene într-unul singur?! Păi ce, prefecturile sunt ca spitalele, să le comasezi peste noapte? Că pe medici îi mai muţi de colo-colo (se duc, săracii, după bani şi până la capătul Pământului), dar baronii locali sunt legaţi de glie mai ceva ca stejarul – nu-i clinteşti din loc nici cu miliţia! Cum se poate gândi cineva, de exemplu, că regii asfaltului se pot închina vreodată împăraţilor pădurilor?! E ca şi cum ai pune peste capul ursului lupul staroste la stână; că ciobanu' oricum n-are drept de veto...

Şi-atunci... cum? Cum să-mparţi un pai la trei măgari? Cum să-mpaci şi capra şi varza pe aceeaşi tarla? Cum să baţi şaua-n... chinezeşte, ca să priceapă iapa-n româneşte? Poate doar să vină tot de pe la Bruxelles soluţia, că de la Bucureşti, cum o dai, cum o-ntorci, n-o să fie în veci ofertă de ciolane pe măsura cererii...