Rapa - Nui

Oare există Insula Paradisului? Sunt oameni care dimineaţa se trezesc sub un banan încărcat de fructe mici şi parfumate, privesc flori roşii şi galbene din care se fac ghirlande ce înconjoară gâturile tinerelor maure, ascultă sunetul oceanului nesfârşit albastru şi deapănă întâmplări fără răspunsuri?

Nu ştiu să spun dacă există oameni, dar un loc există. Un loc în care poţi privi flori roşii şi albe, banani şi eucalipţi, tinere maure, un ocean nesfârşit albastru, un cer cu stele pe care nu ştiu să le citesc, poveşti adevărate pentru care nu trebuie răspunsuri: RAPA NUI sau TE PITO O TE HENUA - Centrul pământului, Centrul unui univers. Oamenii au priviri adânci, pielea creolă, părul negru şi o cultură misterioasă şi astăzi.

Insula are un miros al ei, un miros pe care îl ştiu, dar nu l-am mai simţit niciodată, amestec de ambra, crini, pământ şi apă. Din marginea oceanului mă privesc cu ochii orbi moai a căror reprezentare nu o cunosc, zone sacre Ahu se întind în spatele lor sau sub ei, iar pietroglifele îmi arată timpuri pe care nu le-am înţeles.

Carin, tânăra rapa-nui de 26 de ani, ne-a vorbit despre toate; despre polinezienii care au venit aici, despre şobolanii aduşi de vapoarele ce se opreau din drumul lor dintre Polinezia şi America de Sud - despre luptele dintre clanuri, despre cazurile de canibalism, despre simbolistica misterioşilor moai- gigantice statui, despre ceremonialul Omului - Pasăre, despre cultura unui loc ce se iubeşte pe el, despre dispărută limba rongorongo, despre Rano Kau- vulcanul al cărui crater a hrănit cu apa oamenii insulei, ca mai apoi să-i vindece.

Totul are un înţeles, tot ce mie îmi părea legendă, căpăta formă şi suflet. Istoria insulei Te Pito O Te Henua continuă prin populaţia pentru care nimic nu este fără fond. Locurile sacre sunt sacre, poveştile sunt istorie, nimic nu-i clătina din ceea ce ei ştiu. Pentru că ei sunt Rapa Nui. Sunt altfel.

Audio: Reportajul în variantă audio.