Radioul, bucuria lui

Un om înalt şi bine făcut m-a întâmpinat de cum am ajuns la Căminul de bătrâni din oraşul Pecica din judeţul Arad.

Sosesc aici după ce lugojanul de 68 de ani a simţit nevoia să se exprime printr-o scrisoare adresată conducerii Radioului în care îşi exprimă dorinţa de a vedea cumva chipurile celor care sunt în spatele microfonului.

Primeşte bucuros răspunsul la scrisoarea trimisă de consilierul Maria Ţoghină, fost preşedinte director general al Societăţii Române de Radiodifuziune şi un afiş cu pozele cu o parte din realizatorii postului naţional de radio. Constantin Pârv îmi spune că radioul are o continuitate în viaţa fiecăruia dintre noi de zi cu zi aşa cum sângele curge în corpul omenesc.

Puiu, aşa cum îl alintă apropiaţii, este totuşi supărat pe ignoranţa multora dintre români care preferă cu totul altceva decât un sfat bun venit de la radioul public. O singură dorinţă are Constantin Pârv, să aibă şi el internet astfel încât să vadă ce ascultă la radio.