Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: MUZICĂ SI RADIO (Continuare) Duminică, 29 Mai

Cele mai citite

Articole recente

Autor

George Popescu

2 Decembrie 2021
Vizualizari: 644
Comentează add

Documentar RRA

„Radio Chişinău – România la 10 ani” „Radio Chişinău – România la 10 ani” - Conține audio

george-popescu

Postul de radio Chişinău este o realizare deosebită şi necesară a Societăţii Române de Radiodifuziune.

 

Necesară căci, vorbitorii de limba română din spaţiul estic are o nevoie constantă de fluxuri de informaţie politică, socială, culturală, divertisment, sport şi din celelalte domenii de activitate ce întregesc un univers uman.

 

Deosebită, întru-cât primul post de radio regional al Radiodifuziunii a fost deschis emisiei în eter în anul 1939 după îndelungate şi laborioase diligenţe.

Atât la inaugurarea Radio Chişinău – 1 decembrie 2011, cât şi la împlinirea unui deceniu de activitate în cadrul reţelei patronate de Radio România, sintagma datorie morală a fost auzită frecvent.

 

O datorie pe care SRR şi-a achitat-o cu prisosinţă şi pentru care există un efort şi o atenţie aparte în timpul de azi, dar şi în viitorul imediat.

 

Câteva repere cronologice ar putea fi introduse aici pentru a contura împrejurările ce delimitează interesul din cale afară pentru Radio Chişinău.

 

La 30 octombrie 1930, se deschidea la Tiraspol, în republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească, o creaţie a regimului Stalin, după tentativa eşuată de la Tatar Bunar de a institui o republică sovietică pe teritoriul Regatului României Mari, un post de radio cu marcate trăsături propagandistice antiromâneşti. al cărui scop principal îl constituia propaganda sovietică şi antiromânească spre Moldova dintre Prut şi Nistru. Astfel, chiar şi românii din Basarabia, dar și cei dintre Carpați și Prut, auzeau frecvent: „Grăiești Tirașpolia !”.

 

Ca atare, guvernul român şi Marele Stat Major al Armatei au solicitat participarea radiofoniei româneşti la contracararea propagandei ruseşti bolşevice din Basarabia, încă din anul 1930 apărând o primă posibilă soluţie, anume transformarea postului T.F.T. de 100 de waţi al Aviaţiei Civile din Chişinău, pentru a emite pe o lungime de undă cuprinsă între 800 şi 1.400 metri. După studii aprofundate, soluţia nu s-a dovedit viabilă.

 

La 30 septembrie 1933, Societatea de Radiodifuziune a comandat un post de 20 Kw, la Compania Marconi din Londra. Postul a fost construit, adus din Anglia şi pus în funcţiune în timp record, înainte de data limită.

Postul de 20 Kw a funcţionat la Bod-Braşov până la 25 decembrie 1935, când s-a pus în funcţiune postul cel mare de 150 Kw.

 

Intensificând serviciul de propagandă, sovieticii au pus în funcţiune în anul 1936, tot la Tiraspol noua staţie de emisie, Maxim Gorki, care permitea o acoperire mult mai mare de teritoriului Basarabiei.

 

La Bucureşti, eforturile pentru asigurarea unui răspuns pe măsură se înteţeau şi datorită apelurilor venite din Basarabia.

 

Iată un exemplu al felului cum era percepută de către un ascultător din această provincie al Radio România, lipsa unui post de radio românesc:

O staţiune la Chişinău, sau la Iaşi, de preferat la Chişinău, cu un program de radio-şcoală, la fel cu al ruşilor, cu lămuriri, explicaţii, corectări şi critică a celor ce spun staţiunile ruseşti, ar avea o însemnătate foarte mare. Prevăd că ni s-ar ivi un şir întregi de greutăţi. Repet, le ştim. Însă ceea ce aş dori să ştiţi şi dumneavoastră - fără luptă, fără organizare, fără jertfă, fără bani nu vom putea face nimic, nici o conferinţă internaţională nu este în stare să schimbe un gram ceea ce Moscova va crede că trebuie să facă ea în interesele ei".

 

Inaugurarea postului naţional de radio „România-Bod" şi activitatea acestuia nu au putut rezolva, aşa cum se spera, ansamblul problemelor privind recepţia posturilor româneşti, mai ales în zonele limitrofe ale ţării, în care erau recepţionate, şi încă în condiţii foarte bune, posturile maghiare, sovietice sau bulgare, care difuzau emisiuni revizioniste, cu un pronunţat conţinut antiromânesc.

 

Soluţia propusă de Gh. Ciolac, privind înfiinţarea postului de la Chişinău şi a studiourilor din Iaşi şi Chişinău, legate prin fir aerian, a fost susţinută de St. Şoimescu, P. Şeicaru, Dragomir Hurmuzescu şi aprobată în unanimitate de Consiliul de Administraţie al Societăţii de Radiodifuziune. Numele ales pentru noul post era Radio "Basarabia" şi urma să emită pe 241,9 metri lungime de undă.

 

Pentru a contracara propaganda antiromânească, în 1937, Primăria Chişinău a cedat Societăţii Române de Radiodifuziune clădirea fostului Teatru Puşkin („Auditoriul Puşchin”) din strada Carol I pentru a deschide primul post de radio de la Chişinău.

 

În jurnalul Primăriei Chişinău care ceda clădirea fostului Auditoriu Puşkin din strada Carol I, se menţiona: „Prin instalarea acestui post de radio emisiune la Chişinău se va putea desfăşura, cât mai larg, atât propaganda cât şi cultura naţională, astfel ca ea să fie cunoscută de toţi locuitorii acestei provincii, ceea ce este în interesul Ţării. Afară de aceasta, Chişinăul, fiind un centru de cultură foarte dezvoltat, postul de radio ar da prilejul intelectualilor, artiştilor şi instituţiilor de cultură să manifeste şi să contribuie la programele ce se vor emite, răspândind astfel învăţătura şi cultura românească peste hotare şi în toate straturile sociale”.

 

Radiodifuziunea l-a desemnat pe directorul Vasile Ionescu cu preluarea imobilului.

 

Clădirea "Auditoriului Puşkin" nu dispunea, însă, de amenajările necesare instalării unui post de radioemisie.

 

Planurile de construcţie au fost întocmite de arh. G. Trifu din Direcţiunea Technică a Societăţii Române de Radiodifuziune, refacerea şi finalizarea lucrărilor a fost încredinţată firmei "C. St. Paternelli", pentru un preţ de 2.103.880 lei, lucrările de instalaţii şi încălzire centrală au fost executate de firma "N. T. Nicolau şi Comp.", pilonii metalici au fost construiţi de firma „Hein Lehmann and Co", iar blocurile de beton ale pilonilor de către firma „Danielin”.

 

 

În 23 noiembrie 1937, au început lucrările de amenajare ale fostului Auditoriu Puşkin, sub coordonarea lui I. Ursu, acestea fiind întrerupte, la un moment dat, aproape 4 luni.

Suprafaţa construcţiei era de circa 1100 mp., având subsolul parţial, parter pe întreaga suprafaţă şi etaj pe circa 50% din suprafaţă.

 

Pentru finanţarea tuturor lucrărilor la Radio Basarabia, conducerea Radiodifuziunii a alocat un credit iniţial de 4.000.000 lei, dintr-o linie de credit totală de 14.671.700 lei.

 

Pe parcursul anului 1938, cea mai importantă realizare a Radiodifuziunii a fost terminarea lucrărilor de construcţie şi instalarea a noului transmiţător de la Chişinău.

 

Clădirea postului Radio Basarabia a fost complet terminată, iar cele trei studiouri pe care le adăpostea au fost tratate acustic, măsurătorile făcute arătând rezultate foarte bune. Totodată s-a comandat întreaga aparatură necesară studiourilor şi a fost adus la Chişinău postul emiţător de 20 kw de la Bod, cel care emisese acolo sub numele de ,,Radio România" între anii 1934-1935.

 

La 11 noiembrie 1938, Consiliul de Administraţie al Societăţii a luat în discuţie, în ceea ce priveşte posturile teritoriale, problema dotării cu mobilier a Radio Basarabia, alături de problema înfiinţării unui studio la Iaşi, aflat în legătură cu cel de la Chişinău şi problema construirii unui studio la Cluj.

 

Dan Sărăţeanu, director general al Radiodifuziunii între anii 1937-1940, a declarat referitor la Radio Basarabia: “Radio-Chişinău a fost construit din rezervele de material tehnic ale Societăţii Române de Radio, modificate şi adaptate noii lor meniri. Nu s-au adus din străinătate decât foarte puţine piese noi, strict trebuincioase. Într-o epocă în care fiecare leu contează, economia făcută prin această bună gospodărire este cât se poate de lăudabilă. Odată montarea postului începută, s-au născut o serie de probleme tehnice pe care inginerii noştri le-au soluţionat practic, la faţa locului pentru ca emisiunile noului post să domine perfect regiunea de Nord-Est a ţării până în cele mai ascunse unghere ale ei”.

 

În primele zile ale lunii iunie 1939, au început emisiunile experimentale ale Radio Basarabia, pe lungimea de undă de 212,6 metri, zilnic între orele 21:00 şi 23:00, măsurătorile efectuate după montarea postului demonstrând că postul acoperă cu rezultate foarte bune teritoriul dintre Siret şi Nistru, eliminând practic influenţa posturilor ruseşti de la Tiraspol şi Odessa.

 

La 5 iunie 1939, Consiliul de Administraţie al Societăţii de Radiodifuziune a aprobat componenţa comisiei de recepţie tehnică a postului de la Chişinău, comisie condusă de Dragomir Hurmuzescu şi din care făceau parte locotenent colonel ing. Al. Ghimeş, ing. M. Koteschweller, căpitan ing. I. Alexe, ing. E. Petraşcu, ing. Al. Georgescu, ing. Gh. Neamu, ing. Gh. Cosmat".

 

Radio Basarabia - pe frontispiciu se numea astfel, dar toată lumea îi spunea „Radio Chișinău” -, condus iniţial de Gheorghe Neamu, a fost inaugurat oficial pe 8 octombrie 1939, prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană din Chişinău, fiind primul studio regional al Societăţii Române de Radiodifuziune.

 

Programul (propriu al) postului era difuzat, în primă fază, între orele 14:00-14:45 şi 21:00-22:15, fiind compus, în întregime, din emisiuni muzicale şi din radiojurnale în limbile română şi rusă. După câteva luni, la 4 februarie 1940, emisia a fost extinsă între orele 14:00-15:15 şi 21:00-23:00.

 

Radio Basarabia a fost un post regional şi ca atare trebuia să emită programe locale, pentru care avea dealtfel excelentele studiouri. Emisiunile locale se completau cu retransmisii din Bucureşti, ori de câte ori se producea un eveniment excepţional sau se emitea un program deosebit.

 

Postul Radio Basarabia avea o antenă amplasată pe 3 piloni, neancoraţi, cu înălţimea de 110 metri, fiecare la o distanţă de 150 metri unul faţă de celălalt, iar priza în pământ a antenei era radială şi avea 120 de fire. Puterea nominală a emiţătorului era de 20 kw, dar ea putea fi extinsă până la aproape 200 kw, iar recepţia era posibilă până la Moscova sau Leningrad datorită propagării directe a undei.

 

Programele locale au pus în valoare toate elementele de elită din Chişinău, literaţi, artişti, instrumentalişti, dându-se un impuls remarcabil vieţii culturale din oraş, atât în rândul ascultătorilor cât şi în rândul celor invitaţi să apară în faţa microfonului. Pentru a da un exemplu edificator, datorită Radiodifuziunii, Chişinăul aproape că a avut o orchestră permanentă, doar evenimentele tragice care au marcat destinul postului făcând ca acest proiect să nu fie dus la îndeplinire.

 

Ocupaţia sovietică a Basarabiei din 28 iunie 1940 a însemnat preluarea postului de către puterea sovietică, o parte din personal şi arhiva au fost retrase la Huşi, iar mai apoi la Iaşi, dar nu şi emiţătorul de 20 kw.

 

La 25 iunie 1941, sovieticii ordonă crearea unor „batalioane de distrugere” ale NKVD-ului, care aveau misiunea să lupte cu trupele de paraşutişti şi cu diversioniştii inamicului, pentru Chişinău fiind detaşaţi 480 de comunişti loiali regimului sovietic, aflaţi sub conducerea comisarului I. A. Muhin.

 

În iulie 1941, devenise clar că misiunea acestora nu se îndrepta doar împotriva unor persoane, ci avea ca scop distrugerea, în totalitate a multor clădiri importante din oraş, conform devizei „Toate bunurile de preţ care nu pot fi evacuate, trebuie, obligatoriu distruse”.

 

Sovieticii, după ce executaseră prin mitraliere personalul găsit la postul de radio, fără judecată, fiind etichetaţi drept „trădători şi agenţi ai imperialismului românesc”, cadavrele lor fiind găsite într-un puţ părăsit (havuz) din curtea postului, au aruncat în aer clădirea postului, cu tot ce se afla în ea, inclusiv antena postului.

 

Intendentul postului Radio Pasarabia, Pavel Ţanţu, a fost ridicat de autorităţile bolşevice la Ungheni, în timpul unei tentative de a trece în România, şi executat câteva luni mai târziu după un simulacru de proces, corpul acestuia fiind identificat la exhumare datorită legitimaţiei găsite asupra sa.

 

După revenirea armatelor şi administraţiei române în Basarabia, la 20-21 iulie 1941, Societatea de Radiodifuziune i-a trimis la Chişinău pe ing. Emil Petraşcu şi pe jurnalistul Alexandru Hodoş - fost director adjunct de programe la Radiodifuziune – în 1936 şi fost director al Societății de Radiodifuziune (1938 - 1940) - pentru a vedea cum se prezintă situaţia, aceştia constatând că dezastrul era total: clădirea postului, emiţătorul de 20 kw şi unul din pilonii antenei au fost distruse prin dinamitare de trupele bolşevice aflate în retragere.

 

Pagubele Societăţii de Radiodifuziune se ridicau la 150.000.000 lei, adică aproape 50 % din bugetul anual al instituţiei din anul 1941.

 

În aceste condiţii, după distrugerea postului Radio Basarabia, şi având în vedere că în Bucovina reţeaua radiofonică nu era suficientă, iar construirea unui post de radio-emisie aici nu era posibilă, din cauza lipsei resurselor financiare, noua strategie a Radiodifuziunii se reorienta către crearea unui nou post de radio în zona Moldovei.

 

După alte investiţii de două milioane de lei, la 2 noiembrie 1941, într-o zi de duminică, răsunau – pentru prima dată în eter – cuvintele „Aici Radio Moldova”, pe frecvenţa de 259 de metri.

 

70 de ani mai târziu, presa de limbă română, la Chișinău, continua să rămână aproape un imperativ strategic, media de limbă rusă sau cu sprijin de la Moscova fiind în continuare dominantă, cu anumite influenţe antiromânești.

 

Şi aceasta se petrecea nu doar la Tiraspol, ci și la Chișinău, influenţa rusă fiind direcţionată mai ales împotriva opțiunilor euro-atlantice, atitudinilor pro-europene sau intereselor economice.

 

Decizia nr. 22 a Consiliului de Administraţie din 5 mai 2011 a stabilit termenii acordului de principiu asupra denumirii viitorului post - „Radio Chişinău”, precum şi termenii de principiu asupra lansării acestui post de radio.

 

A fost achiziţionat, mai întâi, pachetul majoritar de acţiuni al postului Arena FM, cu frecvenţe în oraşe precum Chişinău, Cahul, Briceni, Edineţ, Ungheni, Tighina şi Drochia, acesta fiind lansat la 21 iulie 2011, în parteneriat cu SRR.

 

În semestrul II al anului 2011, a fost constituit fondul istoric al arhivei Radio Chişinău, prin copierea a 33 înregistrări din patrimoniul Radio România, ce redau marile voci ale culturii române.

 

La 2 noiembrie 2011, Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune a aprobat, cu ocazia aniversării celor 83 de ani ai Radio România, două dintre cele mai importante proiecte strategice ale SRR pentru anul în curs: înfiinţarea postului Radio Chişinău şi Statutul Jurnalistului de Radio. Şedinţa extraordinară a Consiliului de Administraţie a avut loc la Teatrul Naţional din Timişoara, în cadrul unei manifestări festive, dedicată aniversării radioului public, la care au participat şi Oleg Bodrug – deputat în Parlamentul Republicii Moldova, membrii Consiliului de Administraţie, redactorii şefi ai Studiourilor Teritoriale şi locale, reprezentanţi ai radiourilor de limbă română din Ungaria, Serbia şi Republica Moldova precum şi numeroşi jurnalişti.

 

Decizia nr. 32 a Consiliului de Administraţie din 23 noiembrie 2011 a stabilit numirea şi acordarea mandatului unor reprezentanţi ai SRR în organismele decizionale ale Radio Chişinău.

 

La 1 decembrie 2011 – dată simbolică pentru neamul românesc, îşi începea emisia Radio Chişinău, subintitulat „Arena Oamenilor Liberi”, ca post privat care acoperea aproximativ 80% din populaţia Republicii Moldova, şi care urma să se afle în proprietatea unui post public, Radio România. Postul putea fi ascultat pe unde scurte FM - 89.6 în Chişinău, 93.8 în Ungheni, 106.1 la Tighina, 93.3 în Cahul, 104.6 la Edineţ, 102.6 în Briceni şi 107.1 la Drochia şi on-line pe www.radiochisinau.md.

 

S-a urmărit în decursul acestui deceniu de funcţionare fidelizarea unui public cu vârste cuprinse între 35 şi 55 de ani, precum şi îmbunătăţirea ofertei pentru tinerii de până la 35 de ani, obiectivul fiind crearea unei noi generaţii de ascultători: tineri, educaţi, vorbitori de limba română, ataşaţi valorilor autentice româneşti (din Basarabia, din România, din vecinătatea imediată), valorilor europene, dar şi celor aparţinând spaţiului universal.

 

 

 

Prin conţinutul şi succesiunea programelor, Radio Chişinău şi-a propus să ofere o alternativă reală publicului din Republica Moldova, un public asaltat de posturi de radio care emit fie în limba rusă, fie în română, sau alternativ în ambele limbi. Folosirea limbii ruse în comunicarea de fiecare zi, în particular sau în mod oficial, de către o parte destul de importantă a populaţiei, în special a celei urbane, reprezintă o realitate a Republicii Moldova, dar şi o oportunitate pentru Societatea Română de Radiodifuziune de a avea o contraofertă de calitate în limba română.

 

 

Actul jurnalistic a fost echilibrat şi echidistant, axat, în principal, pe relatarea despre eveniment, în deplină concordanţă cu normele deontologice. Calitatea profesională a colegilor jurnalişti este recunoscută la Chişinău.

 

Conţinutul riguros şi consistent al informaţiilor Radio Chişinău contrastează – în favoarea Radio Chişinău – cu stilul facil al multora dintre posturile concurente.

 

Mediul în care funcţionează Radio Chişinău impune un grad sporit de specificitate prin aceea că este un post românesc, parte a serviciului public şi asumat ca atare.

 

 

O atenţie specială a fost acordata exprimării corecte în limba română, atât sub aspect gramatical, cât şi al pronunţiei.

 

Radio Chişinău, prin conţinutul său editorial, respectă şi oglindeşte relaţia României cu Republica Moldova pe cel puţin două coordonate majore, şi anume: afirmarea caracterului special al acestei relaţii, conferit de comunitatea de limbă, istorie, cultură, tradiţii, realităţi, care nu pot fi eludate sau negate; dimensiunea europeană a cooperării bilaterale, având la bază obiectivul strategic al integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

 

Radio Chişinău emite exclusiv în limba română, iar prin aceasta împlineşte condiţia unui avanpost al promovării valorilor naţionale româneşti lingvistice, culturale, istorice, spirituale într-un spaţiu în care funcţionează, încă, o controversă identitară prin raportul disputat – românesc/moldovenesc.

 

În 2018, la Centenarul Marii Uniri, Radio Chișinău a organizat o serie de conferințe publice reunite în proiectul „1918 – Când toți românii au zis da!” în zece mari orașe din Basarabia: Ungheni, Cahul, Căușeni, Sângerei, Soroca, Hâncești, Briceni, Drochia, Edineț, Chișinău, respectiv localitățile în care Radio Chișinău poate fi recepționat.

 

Invitații au fost istorici, lingviști, scriitori și jurnaliști, atașați cauzei românești, care au vorbit publicului despre însemnătatea actului Unirii, despre beneficiile acestui act pentru basarabeni și transformările substanțiale petrecute în această veche provincie românească în perioada interbelică.

 

În prezent, Radio Chișinău emite pe 70% din suprafața Republicii Moldova și poate fi ascultat pe unde scurte FM - 89.6 în Chișinău, 93.8 în Ungheni, 106.1 la Tighina, 93.3 în Cahul, 104.6 la Edineț, 102.6 în Briceni și 107.1 la Drochia și on-line pe www.radiochisinau.md.

 

Contribuţii editoriale în ordinea apariţiei:

 

Gheorghe Crisbăşanu, tehnician al Radiodifuziunii care aparticipat atât la instalarea emiţătorului, cât şi la recuperarea componentelor Radio Basarabia după distrugerea acestuia de către autorităţile sovietice în retragerea din iunie-iulie 1941. Un document sonor din Arhiva de Istorie orală a SRR prin contribuţia realizatorului Octavian Silivestru

 

Dl. Demeter Andras Istvan, preşedinte al SRR la momentul deschiderii Radio Chişinău – 1 decembrie 2011

 

Dl. senator PNL Viorel Badea, vicepreşedinte al Comisiei pentru românii de pretutindeni a Parlamentului României în 2011

 

Dl. Marian Voicu, director de proiect în anul deschiderii, realizator TVR şi publicist

 

Dl. Vlad Ţurcanu, jurnalist cu experienţă, viitor politician, unul din realizatorii proiectului

 

Dl. Cătălin Gomboş, fost redactor-şef al Radio Chişinău în perioada de început

 

Dl. Valentin Niculescu, managerul actual al staţiei

 

Dl. Dan Preda, director al Radio România Actualităţi

 

AUDIO: “Radio Chişinău – România la 10 ani” - Documentar

 

 

Regia de montaj: Alexandru Balaban

 

Regia de emisie: Mariana Băjenaru şi Costin Iorgulescu

 

Redactor documentarist: Răzvan Moceanu

 

O producţie România Actualităţi, noiembrie 2021

 


Etichete Radiodifuziunea RomânăRadio BasarabiasovieticiTiraspolChişinăulimba românărusăpoliticăpropaganda sovieticăBucureştiactualităţisocialmuzicădivertismentoameniPrutnaţiuneRepublica MoldovaRomânia

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live