Proiecte pentru protejarea speciilor de păsări sălbatice

Una dintre păsările aflate pe lista roşie, deci ameninţate cu dispariţia, este gâsca cu gât roşu.

În perioada de toamnă migrează pe teritoriul ţării noastre, fiind expusă riscului vânătorii.

Domnul Ovidiu Bufnilă, de la Societatea Ornitologică Română, ne prezintă un proiect finanţat de Uniunea Europeană menit să elimine împuşcarea accidentală a acestei păsări.

Audio: Europa verde. Euranet Plus.

Ovidiu Bufnilă: Începerea unui nou sezon de vânătoare la gâşte aduce noi cursuri din partea Societăţii Ornitologice Române, cursuri dedicate vânătorilor, dat fiind că lacul Strachina din judeţul Ialomiţa, acolo unde înnoptează gâsca cu gât roşu, este locul în care specialiştii de la SOR organizează cursuri pentru vânători.

Reporter: La ce valoare se ridică proiectul?

Ovidiu Bufnilă: Cursurile au fost organizate în cadrul proiectului european pentru elaborarea planului de management de protecţie specială avifaunistică pentru lacul Strachina, proiect finanţat prin programul operaţional sectorial şi cofinanţat de fondul european de dezvoltare regională. Acest proiect a primit o finanţare de 2,8 milioane de lei.

Reporter: Prezentaţi-ne câteva dintre caracteristicile acestei păsări.

Ovidiu Bufnilă: Gâsca cu gât roşu (Branta ruficollis) este cea mai mică şi mai periclitată specie de gâscă sălbatică din lume. Cuibăreşte în Siberia şi iernează în Bulgaria şi România, cu precădere în zona Dobrogei sau de-a lungul Dunării. Aceste gâşte formează stoluri mixte, cu specii la care vânătoarea este permisă aşa cum este cazul gârliţei mari. Pentru a nu exista cazuri în care gâştele cu gât roşu sunt doborâte accidental, specialiştii SOR au întocmit o listă cu diferenţele dintre această specie şi celelalte, începând cu sunetul, forma aripilor şi felul în care zboară. La această oră, în lume mai există doar aproximativ 50 de mii de gâşte cu gât roşu, specia fiind pe lista roşie a IUCN cu statutul de periclitată.