Profil Hugo Chavez

Preşedintele populist al Venezuelei, stat bogat în petrol a devenit cel mai vocal şi controversat lider din America Latină şi a fost principalul oponent al Washingtonului în regiune, aminteşte AP.

Încă de la prima sa alegere în funcţia de preşedinte, în 1998, Hugo Chavez s-a impus în Venezuela ca un puternic om politic.

Cu "revoluţia sa socialistă" şi stilul exuberant, el a provocat controverse pe plan intern, dar şi în străinătate, notează agenţia France Presse.

Fost paraşutist, având o sănătate fragilă după descoperirea cancerului în 2011, el a câştigat toate alegerile la care a participat, în pofida acuzaţiilor de "autoritarism" care îi sunt aduse de opozanţii săi.

În octombrie 2012, Chavez a fost reales cu 54,42 la sută din voturi faţă de 44,97 la sută pentru candidatul opoziţiei, Henrique Capriles Radonski, după numărarea a 90 la sută din buletinele de vot.

Acesta a fost cel de-al treilea mandat la preşedinţie.

Născut în 1954, fiul a doi învăţători din statul Barinas, tatăl a patru copii şi catolic divorţat de două ori, Hugo Chavez a început să pregătească încă din 1982 proiectul său socialist inspirat de Simon Bolivar, figură emblematică a independenţei obţinute împotriva spaniolilor.

În 1992, locotenent-colonelul a încercat o lovitură de stat ratată împotriva preşedintelui Carlos Andres Perez, în urma căreia a fost închis timp de doi ani.

La 29 iulie 1997, Hugo Chavez a fondat Mişcarea pentru a V-a Republică (MVR). În iunie 1998, partidul lui Chavez a constituit, împreună cu Mişcarea pentru Socialism (MAS) şi Patria pentru Toţi (PPT), Alianţa Patriotică (AP). Ulterior, la aceasta au aderat alte 13 partide, formând împreună Polul Patriotic (PP).

Hugo Chavez a împărţit lumea în "prieteni şi adversari"

La 6 decembrie 1998, Hugo Chavez câştigă alegerile prezidenţiale cu 56% din voturi.

El şi-a construit popularitatea pe numeroase programe sociale în sănătate şi educaţie, scrie AFP.

După alegeri, Hugo Chavez a implementat politicile sociale revoluţionare, pe care le-a promis în campania electorală, un prim pas fiind naţionalizarea industriilor-cheie ale ţării.

De asemenea, a dispus utilizarea profiturilor ţării, provenite din uriaşele rezerve de petrol, pentru construirea de şcoli şi spitale.

La 12 aprilie 2002 a fost vizat de o lovitură de stat, fiind înlăturat de la putere pentru 48 de ore de o juntă condusă de şeful patronatului venezuelan, Pedro Carmona.

După această tentativă, preşedintele a decis că lumea se împarte în prieteni şi adversari, calificându-i pe opozanţii săi drept "trădători" şi "apatrizi".

A fost reinstalat oficial în funcţie la 14 aprilie 2002, prin intrarea în vigoare a unui decret semnat de vicepreşedintele Diosdado Cabello.

"Preşedintele săracilor" s-a declarat gata să guverneze până în 2021

În august 2004, opoziţia a organizat un referendum pentru înlăturarea sa din funcţie.

Rezultatul referendumului a demonstrat că "preşedintele săracilor" nu poate fi înlocuit.

Liderul venezuelean a fost reales pentru un nou mandat în fruntea statului la 3 decembrie 2006 şi s-a declarat gata să guverneze până în 2021, un an simbolic, care va marca împlinirea a 200 de ani de la obţinerea independenţei ţării.

La 30 iunie 2011, Chavez a anunţat că se recuperează, la Havana, în urma unei operaţii realizate la 10 iunie pentru înlăturarea unei tumore canceroase.

Hiperactiv înainte de a se îmbolnăvi, implacabil cu adversarii săi, charismatic, capabil să amestece în acelaşi discurs cântece romantice, insulte şi demonstraţii de erudiţie, Hugo Chavez dezvoltase un stil de guvernare neconvenţional, făcând apel la instinct dar şi la formarea sa militară.

Apărător fervent al uniunii Americii Latine, el a înfiinţat structuri de integrare regională şi ţese alianţe strategice cu Rusia, China sau Iran, fără să omită vreodată să sprijine lideri controversaţi precum libianul Muammar Kadhafi, iranianul Mahmoud Ahmadinejad sau sirianul Bashar al-Assad.

Hugo Chavez a ştiut să dea dovadă de pragmatism, nesuspendând niciodată livările de petrol către Statele Unite, în pofida criticilor sale acerbe împotriva "imperialismului yankeu", aminteşte France Presse.