Probleme la zi - Din grijă pentru copii (TEXT și VIDEO)

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (9 august, ora 12:04) - Realizator: Sorin Croitorescu - Bună ziua tuturor! Sunt Sorin Croitorescu și vă invit, așadar la o ediție specială, a emisiunii noastre de dezbatere de la Radio România Actualități, pentru că mai este ceva mai mult de o lună până la începutul noului an școlar și la nivel guvernamental se pregătește un program național de suport destinat copiilor în contextul pandemiei de COVID-19, se numește "Din grijă pentru copii". Acest program este coordonat de doamna consilier de stat Mădălina Turza, care se află alături de mine în studio. Sărut mâna, doamnă!
Mădălina Turza: Bună ziua şi mulţumesc de invitaţie!
Realizator: Şi tot în studioul este și doamna psiholog Nicoleta Larisa Albert, președinte al ProActa Edu. Sărut mâna, doamnă!
Nicoleta Larisa Albert: Bună ziua. Bine v-am găsit
Realizator: Bine ați venit la Radio România Actualități, la dezbatere, în sfârșit avem și noi invitați în studio, la emisiunea "Probleme la zi". Ne puteți urmări, de altfel, și în format video pe pagina de Facebook, România Actualități, și la numerele cunoscute ne puteți transmite întrebările dumneavoastră, stimați ascultători. Este vorba, aşadar, de un program național de sprijin pentru copii. O să vă rog, doamna Turza, să îmi spuneți întâi de ce a fost.... ce v-a dus la ideea de a elabora un astfel de program în această perioadă?
Mădălina Turza: Evident că acest program are la bază o serie întreagă de semnale, pe care noi le-am primit de luni și luni de zile din societate. În ultimele luni și în ultimul an de zile, am înțeles că au existat schimbări majore în viața psiho-emoțională a copiilor și nu numai. Toate aceste schimbări care au avut legătură cu izolarea, cu modificarea felului în care a funcționat școala, au dus la o serie întreagă de consecințe, care s-au reverberat în niște efecte adesea foarte grele. Au apărut și primele cercetări în acest sens, făcute și pe plan internațional, dar și la noi în țară, și astfel am aflat că foarte mulți copii au dezvoltat semne de depresie, de anxietate, tulburări de comportament, tulburări de alimentație, deci o serie întreagă de tulburări pe zona aceasta psiho-emoțională, din cauza izolării și a efectelor pandemiei, iar pe de altă parte, din păcate, Ministerul de Interne și statisticile naționale și europene au arătat că a crescut foarte mult violența împotriva copiilor în perioada pandemiei, atât în zona domestica, acasă, online, și în școli atunci când a funcționat școala. Toate aceste date, care au ajuns la noi, vă dați seama, ne-au făcut să ne gândim că trebuie să luăm o decizie rapidă și să intervenim, deși la momentul acela și chiar și acum eram printre primele două-trei țări de la nivelul Uniunii Europene, care s-au adunat și s-au organizat ca să pună pe picioare un program național. Așa a pornit această idee, grație deciziei premierului, care a dorit să mergem mai departe cu acest program.
Realizator: Așadar sunt două paliere, să spunem, despre care veți analiza, aveţi studii pentru a lua măsurile cele mai potrivite. O dată este palierul de ordin psiho-emoțional și o dată cel al siguranței copiilor, al siguranței copiilor la școală și nu este vorba, să subliniem, nu este vorba doar de siguranța sanitară, din punct de vedere sanitar. Deci nu e vorba doar de protecția față de virus, ci de siguranță în general a copiilor, și au fost și înainte de pandemie au fost episoade destul de multe de violență în școli și acum înțeleg că violența s-a transpus puțin în mediul online. Dar să vedem efectele de ordin psiho-emoţional, mai întâi, și aș vrea să vă întreb pe dumneavoastră, doamnă Nicoleta Larisa Albert, dacă la nivelul organizației dumneavoastră, ONG-ul ProActa Edu, aveți semnale de modificări, să spunem, psihio-emoționale din cauza pandemiei.
Nicoleta Larisa Albert: Cu siguranță. În momentul în care s-a declanșat starea de urgență, societatea civilă s-a mobilizat și au fost foarte multe parteneriate între stat și societatea civilă, mediul privat, după cum s-a putut observa. Pot să spun din perspectiva asociației ProActa Edu, noi am avut un program în parteneriat cu Ministerul Educației, "Ambasador pentru comunitate", care a acordat sprijin psihologic, suport emoțional, suport social profesorilor, părinților, elevilor și în parteneriat cu Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă. Ce am observat din apelurile care au venit către noi, într-adevăr, înainte de a vorbi despre siguranță psiho-emoțională a copiilor, e nevoie să ne uităm la mediul în care ei vin și cum se simt ei acasă și la școală și, evident, această pandemie la nivel internațional, de altfel, a fost marcată de imprevizibil. În clipa în care persoana simte că este o situație pe care nu o poate controla, atunci poate să dezvolte, cu siguranță, diverse stări de anxietate și așa mai departe, și atunci cel mai sănătos lucru pe care putem să îl facem pentru copii este să reușim să îi sprijinim pe adulții din viața lor.
Realizator: Am văzut că văd și un tel verde pe pagina de internet a organizației, unde pot apelat cei care au nevoie de un sfat din partea unui psiholog.
Nicoleta Larisa Albert: A fost în perioada stării de urgență cu prioritate, când oamenii stăteau în casă din motive obiective, și atunci ei au sunat pentru că nu puteau să ia legătura cu, eu știu, cu psihiatrul sau cu psihologul la care mergeau în mod obișnuit și atunci au sunați. Ca să vă faceți o idee de amploarea apelurilor, în trei săptămâni am avut peste 1.300 de apeluri, peste 11 mii de minute. Adică oamenii au avut nevoie să vorbească despre nesiguranțele lor, despre neliniștile lor, despre modul în care ei ar putea să își găsească resurse interioare, să integreze acest neprevăzut și cum să își gestioneze viața de acum înainte.
Realizator: Deci dumneavoastră, practic, sunteți în situația de a avea contact de la om la om, să spunem, dar dumneavoastră, doamna Turza, cum faceți, vă bazaţi pe studii mă gândesc, că bănuiesc că nu sună la cancelaria consilierului de stat copiii sau nu primește telefoane de la copii ca să îi consilieze psihologic. Dumneavoastră bănuiesc că aveți studii. Ce vă spu ele?
Mădălina Turza: Studiile aceastea au fost făcute atât recent în pandemie, la noi, de o serie întreagă de actori relevanți. Avem Universitatea Babeș-Bolyai, care a venit cu o serie întreagă de date care ne-au arătat această situație, acest dezechilibru psiho-emoțional atât al tinerilor, cât și al cadrelor didactice. Avem un amplu studiu al Organizației "Salvați copiii", avem iarăși un studiu extrem de relevant al Consiliului Național al Elevilor, făcut pe aproape 9.000 de elevi, care vorbesc despre depresie, anxietate, despre teama cu care s-au confruntat şi o serie de alte tulburări . D
dincolo de toate acestea, evident că noi, la cancelaria Guvernului, a premierului, suntem în contact direct cu zona de protecție a copilului, cu direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului și știm exact cu ce se confruntă copiii din sistemul de protecție. Pe cale de consecință, aș putea să vă spun că datele noastre sunt certe și fundamentate, poate nu sunt atât de exhaustive cum ne-am dori, adică să știm exact în fiecare județ câți copii și unde și ce fac, dar cu siguranță am zis că este mai important să ne apucăm de treabă decât să începem acum o cercetare pe un an de zile și apoi după aceea să construim ceva.
Realizator: Nici nu cred ca pot fi exhaustive, pentru că masa copiilor nu este una omogenă deloc, sunt diferențe de vârstă, diferența de mediu în care trăiesc, unii într-un fel ... adică o categorie de nevoi au copiii din mediul urban, alta cei din mediul rural şi aici vreau să vă întreb pe dumneavoastră, doamna psiholog: în mediul rural, de exemplu, copiii au altfel de preocupări, ei mai cu sapa, mai cu animalele de curte, mai puțin cu jocurile video, să zicem și cu bullyingul pe internet sunt preocupați. Există o ... adică o abordare diferită a psihologului atunci când vrea să sfătuiască pe cineva, vrea să sfătuiască niște copii, niște părinți... diferită a copiilor din mediul... si părinţilor dinmediul urban față de cei din mediul rural?
Nicoleta Larisa Albert: Evident că abordarea e nevoie să fie personalizată întotdeauna, pentru că este și riscant la un moment dat să dai un sfat necerut, pentru că nu știi contextul de viață al persoanei, nu știi care sunt nevoile, nu știi care e dinamica, nu știu, relației școală-familie, părinte-copil, părinte-profesor și așa mai departe, și atunci da, ca să nu pornim de la niște idei preconcepute, că şi copiii din mediul rural sunt și ei interesați de zona aceasta de online, pentru că sunt atrași în această...
Realizator: Sigur, au fost chiar obligaţi un pic.
Nicoleta Larisa Albert: Da, chiar poate, într-adevăr, au avut mai multe opțiuni în această perioadă în a ieși, nu ştiu, în un aer liber să mângâie un animal de curte, să se întâlnească mai ușor cu alți copii și așa mai departe, dar din perspectiva aceasta, cu toții au nevoie de această stabilitate la care o să mă întorc de fiecare dată, pe care ei o vor regăsi. Singura lor constantă este relația pe care ei o au cu familia lor de bază și cu persoanele-resursă din viața lor, persoanele care au grijă de ei. Şi pentru că ce putem să vedem diferit, în schimb, pe zona aceasta pentru că întrebați la pauză într-adevăr, înainte de pauză, înainte de începere, într-adevăr, sunt mai puțini psihologi alocați în zona aceasta de rural, este știut. Ce putem să facem și ne preocupă zona aceasta ca societate civilăeste să investim în a ajuta oameni să ajute, să devină resurse pentru acele comunități, să devină persoane care pot sprijini părinții copiilor, care îi pot ajuta și să le acorde un minim suport într-o anumită situație și să poată să îi învețe să ceară ajutor și să meargă mai departe, să-i conecteze cu alte grupuri sau ei, la rândul lor, să fie în diferite grupuri cu alți specialiști şi să poată să-i susţină./denisse
Realizator: Da, dumneavoastră, doamna Turza, aveţi o misiune puţin mai ingrată, mă gândesc, pentru că trebuie să imaginaţi nişte măsuri care vor fi pentru toţi copiii, dar bănuiesc că vor fi uşoare diferenţe, totuşi. Vă gândiţi la astfel de diferenţe? Nu luăm măsurile otova, aşa, toţi copiii din România de mâine să vină, nu ştiu, îmbrăcaţi într-un fel, nu ştiu, vesel.
Mădălina Turza: Evident că nu și vreau să vă spun că aceste măsuri pe care noi le-am gândit şi, iată, sunt aproape conturate și aproape de a fi transpuse într-o hotărâre de guvern probabil, ele nu au fost create de mine sau de colegii mei direct la Guvern, ci ele sunt rezultatul unei... Poate cred că celei mai ample consultări din această perspectivă a sprijinului pentru copii în România. Adică la masa acestor consultări au fost toate ministerele care vor avea atribuții în această zonă, adică Ministerul Educației, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, Ministerul Afacerilor Interne, toate colegiile profesionale responsabile, Colegiul Psihologilor, Colegiul Asistenților Sociali, Asociația Română de Psihiatrie, părinții, Federația de Părinți, Federația de Elevi, foarte multe organizații ale societății civile și experți, alături de care am gândit un set de măsuri pentru copii pe zona de suport psiho-emoțional care se vor implementa în școli, pe de o parte, apoi la anumiți... La terapeuţi, la psihologi la care vor fi referiți copiii care au probleme serioase, dar și în comunitate, iar în comunitatea - aici vorbim despre asistenții sociali din comunitate, acolo unde sunt, despre structurile consultative existente în anumite comunități, formate din persoanele importante din comunitate. Sunt o grămadă de pârghii la care ne-am gândit. Iar pe partea cealaltă a siguranței, da, tot în egală măsură, sunt măsuri care sunt generale de la nivel central, dar și cu rolul și sprijinul autorităților locale care sunt parte în crearea acestui program. Cu siguranță vor fi provocări.
Realizator: Da, văd deja în măsurile creionate deocamdată crearea unor mecanisme de evaluare a nevoilor psiho-emoționale ale copiilor aşa-numitul screening timpuriu, domna Albert. În acest domeniu, această categorie de măsuri, să spunem, cum vedeți dumneavoastră rolul psihologilor în această perioadă care urmează?
Nicoleta Larisa Albert: Este un ... Cu siguranță, acum am văzut cu toți așa, cu simțul comun, sunt absolut de acord cu ceea ce a spus puțin mai devreme doamna Turza, pentru că este important să încercăm să facem înainte de a aștepta să adunăm statistici și date, pentru că e nevoie de aceste măsuri și de acest suport ieri, nu mâine, şi atunci e bine că facem, și făcând și văzând. Şi văd rolul psihologului important și în același timp în echipă, în echipă cu școala respectivă, cu cadrele didactice, cu directorii, în echipă cu autoritățile, în echipă cu asistenți, în echipă cu, eu știu, cu persoanele resursă din comunitate, în echipă cu părinții, cu reprezentanții lor. Văd rolul lui în echipă și pentru că, știți, un psiholog lucrează cu copilul, îl vede o dată, de două ori pe săptămână, apoi el merge în același mediu acasă și la școală și atunci psihologul poate avea... Şi psihoterapeutul, depinde de la caz la caz , cum reușim... Şi noi avem acum consilieri școlari care sunt în toată țara, așa cum se poate să fie distribuiți în acest moment, și se știe că e nevoie să suplimentăm numărul acestora și se dorește, și la nivel de minister se caută soluții, chiar am organizat recent o dezbatere publică în acest sens, cum spunea și doamna Turza mai devreme, la care au fost și de la Colegiul Psihologilor și reprezentați cam toți factorii care poți să vină cu plus valoare, e clar ne preocupă și ne pasă tuturor. Deci, rolul psihologului, ca să răspund într-o singură propoziție, îl văd în echipă cu toate persoanele implicate, ca să poată să, nu știu, să dea la un moment dat câteva direcții și să poată să îl sprijine și pe părinte, să știe cum să continue acasă și cum să îl consilieze și pe profesor în anumite situații.
Realizator: Şi mai văd în categoria de măsuri legate de... Creionate deocamdată, legate de suportul psiho-emoțional și promovarea accesării sprijinului psiho-emoțional în rândul copiilor. Așadar aici cred că vine rolul dumneavoastră, doamna Turza, de organizare a acestor activități.
Mădălina Turza: Bun. Măsurile sunt mult mai complexe decât cele inițiale pe care le aveți dumneavoastră în față, dar ce pot să vă spun, așa foarte pe scurt ca să înțeleagă și ascultători dumneavoastră: în primul și în primul rând, vor fi pe partea de suport emoțional o serie de măsuri, de exemplu în școli, care vor viza dezvoltarea capacității de autoevaluare a copiilor, adică să înceapă să își dea seama singur, cu ajutorul unei aplicații online, să zicem, dacă au probleme emoționale, dar și un screening realizat de specialiști, evident, cu acordul părinților și așa mai departe. Dincolo de toate acestea, ne interesează să introducem tematicile de management al emoțiilor, gestionarea situațiilor emoționale complexe, vulnerabilități, anxietate, despre toate lucrurile astea să începem să vorbim în școală.
Realizator: Să fie ca un fel de materie, de obiecte de studiu...
Mădălina Turza: Ca un...
Realizator: Fără note neapărat.
Mădălina Turza: Evident că fără note! Introduse ori în orele de dirigenție, ori în orele de educație civică, socială acest lucru presupunând crearea de materiale didactice, formarea profesorilor, iar acolo unde vor fi... Se vor autodepista sau vor fi identificaţi copii cu probleme complexe, da, psiho-emoționale ei vor fi referiți către specialiști din comunitate, adică psihologi, psihoterapeuţi sau psihiatri, noi, de la nivelul Guvernului, urmând să susținem financiar aceste terapii pentru cazurile diagnosticate, să spunem. Asta foarte pe scurt, pe lângă toată partea de informare și așa mai departe, ca și măsuri la nivelul școlilor, să spunem așa.
Realizator: Avem acum în legătură telefonică directă cu noi pe președintele Federației Asociațiilor de Părinți, domnul Iulian Cristache. Bună ziua, domnule Cristache!
Iulian Cristache: Bună ziua! Salut pe toată lumea.
Realizator: Domnule Cristache, nu știu dacă sunteți la curent cu acest program național care se pune acum la cale, ca să zic așa, de către foarte mulți factori implicați, dar una dintre măsurile creionate vă privește pe dumneavoastră, pe părinţi, şi anume urmărește acest program și dezvoltarea capacității părinților de echilibrare a rutinelor, a obiceiurilor copiilor, deci să fie și afară, să zicem, dar și la calculator, și la școală, dar și în recreație. Ce părere aveți? Cum vedeţi implicarea părinților în acest program național?/ilixandru/denisse
Iulian Cristache: Aş începe să spun că suntem parte din acest program şi din acest punct de vedere îi mulțumesc doamnei consilier Mădălina Turza, care ne-a chemat la masa discuțiilor. Noi suntem un factor important, zic eu, chiar dacă acum sunt lipsit de modestie, suntem practic interfața dintre acei părinți care ne consideră reprezentativi și tot ceea ce înseamnă instituții de resort, respectiv în spieţă Guvernul României. Ce apreciez eu la acest program? Acest program creează în pârghiile necesare pentru a interconecta instituțiile de resort. Aici avem noi mari probleme la nivel național, în tot ceea ce înseamnă legislație primară și secundară, și din acest punct de vedere chiar apreciez acest program pentru că se creează pârghiile obligatorii de interconectivitate între instituțiile statului, pentru că și până acum aveam legi, săştiţi că nu suntem deficitari pe legi, numai că, din păcate, nu există un ghid sau în ritual care să te oblige să acționezi în consecință. Şi acest program asta face, elaborează un ghid, de exemplu, cu informații preventive și adaptate pe nevoile de vârstă, dezvoltă aplicații online mobile de alertă, aplicații care sunt foarte, foarte bune, pentru că sunt copii care poate nu vor să reclame sau să sesizeze sau să aibă loc o altercaţie la nivelul sistemului de învăţământ şi să nu ai curajul să te duci și să reclami, proceduri de raportare a cazurilor de violență de orice tip. Deci este exact ceea ce ne trebuie. Acum, în afară de acest program pe care eu îl laud, şi să ştiţi că sunt omul care laudă foarte greu...
Realizator: Da, ştiu asta, domnule Cristache, aţi mai fost invitat la noi de multe ori..
Iulian Cristache:.. vă pot spune că mai sunt două componente importante și aici o să-i arunc mingea la fileu doamnei consilier: trebuie să ai cu ce, adică cu bani, şi aici cu certitudine că trebuie guvernul să onoreze această promisiune, și să ai cu cine, resursa umană care poate fi mai importantă decât componenta financiară, pentru că poți avea bani, dar dacă nu știi să-i cheltui exact cum trebuie și să nu ai o resursă umană calificată astfel încât să pună în practică aceste inițiative vorbim vorbe. Pe de altă parte, şi închid, să ştiţi că sunt, așa cum am văzut-o pe doamna consilier, foarte, foarte pregătită pentru așa ceva pentru că am participat în cinci, șase ani, la zeci sau sute poate de grupuri de dezbatere, a fost foarte atentă la orice detaliu, adică a luat fiecare punct, fiecare propunere, fiecare alineat, s-a discutat, pentru că în urma discuţiilor, una este să propui și să trimiți şi una este să te întâlnești la masa dialogului, să dezbați, să vii cu puncte de vedere pro şi contra astfel încât să iasă cele mai bune decizii. Şi sunt sigur din acest punct de vedere că se va şi implementa acest program.
Realizator: Vă mulțumesc foarte mult și vă rog să rămâneţi cu noi, dacă va permite timpul, pentru că mai avem un capitol din acest program, cel al violenţei, al siguranţei copiilor în școli, şi dacă mai puteţi să mai rămâneţi cu noi pentru a vă afla opinia şi din acest punct de vedere vă rog, pentru că încă nu l-am discutat pe larg aici în studiou - primim între timp foarte multe mesaje de la ascultători, pe care o să le citim, unele dintre ele, sigur, imediat, dar între timp vreau să vorbesc și cu secretarul executiv al Consiliului elevilor, Robert Avram. Bună ziua, Robert!
Robert Avram: Bună ziua şi mulţumesc pentru invitaţie.
Realizator: Mulţumim pentru că ai acceptat, ţi-ai făcut puțin timp, e vacanță, acum aveţi şi voi ceva mai mult timp. Spune-mi Robert, cum văd colegii tăi, cum văd elevii utilitatea unui astfel de program de sprijin al copiilor în această perioadă post pandemică, să spunem, deși nu am trecut încă, e valul al 4-lea, al 5-lea, al 20-lea, s-ar putea să mai vină, dar partea cea mai grea se pare că a trecut totuşi.
Robert Avram: Da, într-adevăr, colegii mei văd foarte bine existenţa unui astfel de program care până la urmă îşi doreşte să reformeze sistemul în aşa fel încât sistemul să fie cu adevărat centrat pe elevi și pe nevoile acestora din punct de vedere psihoemoţional. Doamna Turza a amintit mai devreme un stduiu făcut de noi, de Consiliul Naţional al Elevilor la un an după pandemie, e vorba de un studiu cu un eşantion de 8.700 de elevi, aproximativ, şi care a arătat prin statistici că undeva la 50% dintre respondenţi, elevi din toate ciclurile de învăţământ, au trecut cel puţin o dată prin episoade depresive sau de anxietate în ultimul an, deci din momentul declarării stării de uregnţă şi până la 11 mai 2021. Mai mult decât atât, vorbim de doar 5% dintre respondenţi care au beneficiat de servicii de consiliere psihopedagogică prin intermediul consilierilor şcolari în perioada în care toate cursurile au fost mutate în mediul online şi de 22% din elevii care ne-au răspuns la chestionar care ar fi avut nevoie de sprijin din partea unei persoane avizate pentru a putea trece cu bine peste ultimul an, care a pus foarte multe piedici din toate punctele de vedere. Deci programul acesta este unul care, cum a zis şi domul Cristache, este binevenit, pentru că este foarte atent la detalii şi aduce în vedere nişte probleme care pâna acum nu au mai fost discutate, iar faptul că la masa discuţiilor au fost invitate toate persoanele care ar putea aduce un plus valoare implementării programului - vorbim aici chiar şi de noi, şi noi suntem parte din acest grup de lucru şi am participat activ la toate întrunirle şi la toate dezbaterile, este cu adevărat un semn că totul poate fi mai bine.
Realizator: Mulţumesc Robert Avram, secretar executiv al Consiliului Naţional al Elevilor, şi am să te rog şi pe tine să mai stai cu noi, dacă îţi permite timpul, pentru că vom discuta imediat şi despre cea de-a doua parte, să spunem, al doilea palier la care se referă acest program naţional, şi anume la siguranţa copiilor. Aici, doamna Turza, ei mă aşteptam să fie vorba doar de siguranţa sanitară, dar văd că este o dezoltare, e vorba de fapt de violenţa din şcoli, de violenţa din mediul online. Cum gândiţi aceste măsuri?
Mădălina Turza: Așa cum v-am spus, atunci când ne-am aplecat asupra aceastei probleme, ce se întâmplă cu copiii noștri în țara noastră în acest context în care viața noastră a fost dată peste cap, două probleme au reieșit major: problemele psihoemoționale și o escaladare a violenței împotriva copilului pe cele trei paliere: acasă, online și la școală atunci când au mers la școală. Şi atunci am înțeles că trebuie să ne orientăm și către zona aceasta pentru că zona de siguranță, să zicem sanitară, este eminamente sau în principal apanajul Ministerului Sănătății, al Direcțiilor de Sănătate Publică, sunt protocoale naționale și internaționale care deja ne spun ce trebuie să facem din acest punct de vedere, și atunci nu am uitat către această problemă, și pentru zona asta am creionat o serie întreagă de măsuri care vizează, pe de o parte, informarea, conștientizarea, deci aspecte din acestea soft atât pentru părinți, copiii și specialiști, dar umblăm și la niște lucruri foarte importante, aş spune chiar sistemice care nu au fost adresate niciodată. De exemplu, să vă spun așa camerele de investigare, de audiere pentru minori, pe care România iată nu le are în momentul de față, ici colo inițiative private; vorbim despre dezvoltarea unor softuri de depistare a infractorilor care promovează pornografie infantilă./amirea/; vorbim despre o capacitare a oamenilor care lucrează în acele structuri ale Poliției Române, care se ocupă cu această zonă atât de de cumplită și de complexă a exploatării și a pornografiei infantile și a tuturor acestor lucruri pe care noi oamenii normali nu le cunoaștem, dar ele există din păcate, și în perioada pandemiei acest fenomen a crescut foarte mult.
Realizator: Domna Albert, ce ar putea făce un psiholog pentru a preveni aceste acte de violență și nu mă refer doar la violența fizică, ci și la cea din mediul online, la agresarea copiilor în mediul online?
Nicoleta Larisa Albert: Așa cum spunea mai devreme doamna consilier este important să existe aceste programe prin care noi aducem psihoeducatie în școală, psihoeducaţie însemnând să includem partea aceasta de a gestiona emoțiile, și inclusiv pe cele negative, pentru că noi avem și emoții pozitive și emoții negative, ele există. Ideea este ce facem cu el atunci când ne dăm seama că suntem furiosi, atunci când ne dăm seama că, nu știu, suntem nemulțumiți, nedreptățiţi și ne simțim în diferite moduri. Despre asta este vorba, în a-i învăța pe copii să își gestioneze emoțiile și lucrul acesta, și o să mă întorc de fiecare dată, și acum nu o spun numai eu, dacă vreţi o spun din toată rolurile posibile - și societate civilă, și ca mamă de patru copii de vârste diferite, și ca psiholog - este foarte, foarte important să ne uităm mai întâi la cum suntem noi ca oamenii înainte de a fi părinți, înainte de a fi profesori, pentru că ei văd, simt și preiau acest model, înainte de a ne spune lor declarativ orice - nu e frumos să-l lovești pe colegul tău. Important este să-i învățăm să gestioneze. Asta poate să facă un psiholog, să lucreze, să însoțească un grup de elevi, de adulți, să învețe cum să facă față acestor situații.
Realizator: Mi se parte la fel de important ca și intervenția organelor de oridine, doamna Turza, nu? Adică sunt două lucruri care sunt complementare, dar sunt foarte, foarte importante.
Mădălina Turza: Sunt foarte importante. Vedeţi dumneavoastră, există tot acest tip de intervenţie solft, cu prevenire, cu consiliere, cu terapii şi aşa mai departe, dar avem nevoie şi de intervenţie acolo unde este cazul. Și pentru asta noi ne-am gândit în primul rând să creăm pârghiile necesare ca specialiștii din poliție să poată interveni rapid, să poată depista rapid, dar în același timp să dezvoltăm și niște mecanisme de alertare mai aproape de felul de a fi al copiilor din zilele noastre. Așa că ne gândim să creăm un mecanism de alertă, o aplicație mobil prin care copilul să alerteze că se află într-o situație de risc...
Realizator: Trebuie să ştie şi să o folosească şi atunci, una dintre măsuri este echiparea copiilor cu informaţii pe tema siguranţei în mediul online şi mediul...
Mădălina Turza: Şi nu numai. De asemenea, vorbim despre un parteneriat cu Serviciul de Comunicaţii Speciale, față de care am un profund respect pentru deschiderea pe care o au pentru acest program. Ne dorim să avem un număr unic pentru alertare din partea copiilor, un număr unic național. Dar toate lucrurile acestea vom povesti despre ele. Ideea este că vrem să avem pârghii reale, concret de intervenție, dar și de sprijin pe zona psihoemoțională
Realizator: Să vedem şi ce spun părinții și elevii despre această această intenții. Domnule Cristache, ce spuneţi, siguranța copiilor va fi ea mai mai bună după acest program?
Iulian Cristache: Teoretic da, practic rămâne de văzut. V-am spus că sunt încrezător în program, dacă nu eram încrezător nu participam şi, teoretic, da. Rămâne practic să vedem dacă vom avea şi resursa necesară, pentru că în afară de instituţii ale statului avem nevoie de ore suplimentare la nivelul unităţilor de învătământ şi nu este suficinet doar să-ţi doreşti, ci să ai şi cu ce, exact cum vă spuneam mai devreme.
Realizator: Aici, da, cred că doama Turza o să fie un avocat foarte bun pentru a avea cu ce...
Iulian Cristache: Referitor la cauzele violenței școlare, cred că ar trebui să fim foarte atenți la mediul familial, dacă mă întrebați pe mine, unu. Doi, la mediul social; trei, la mediul contextual; patru, la mediul individual și ultima oară la mediul școlar, pentru că aceste lucruri se dezvoltă până te duci la școală. Copilul se naște în familie și primii șase, șapte ani de viață stă foarte mult cu familia. Acolo îşi crează niște repere de timp, spațiu și de comportamente, de reproducere a comportamentelor și dacă în cadrul familie un mediu conflictual, ai o lipsă de comunicare și afecțiune, ai un mediu unde consumul este la el acasă de alcool și unde există un minim de exigență parental atunci se dezvoltă aceste agresiuni./pvelisar/ La fel și în mediul social, putem să ne referim la o situație precară, la inegalități sociale care nu fac decât să accentueze aceste agresiuni la nivelul copiilor și, foarte important din punctul meu de vedere reprezintă și mediul contextual, adică gașca de prieteni, schimbarea mediului și pe urmă trebuie să ne uităm la mediul școlar, acolo unde, da, într-adevăr, neavând pârghiile necesare și neavând un personal care să poată veni în sprijinul profesorilor, ca să nu mai spunem că uneori există o reticență și din partea familiei, pentru că dacă un profesor, un diriginte sună la familia și spune ceva de către propriul copil reacția poate, la nivelul unor familii...
Realizator: Poate fi chiar generatoarea de violență.
Iulian Cristache: Exact, poate să spună: cum, nu se poate copilul meu să facă așa ceva. Și poți să nu crezi, poți să ai o situație în care într-adevăr copilul să acționeze în premieră într-unn mod nu tocmai ortodox. De aceea este nevoie să punem cu toții umărul și repet, cred că acest program asta face.
Realizator: Iată un ascultător, ascultătoare mai precis, doamna Marcela Danciu ne scrie că părinții, deci la dumneavoastră se referă, au pierdut locurile de muncă pe fond de pandemie și copiii au avut foarte, foarte mult de de suferit. Ce spuneți, se va mai reglementa? Chiar au avut de suferit din acest punct de vedere? Iulian Cristache: Sigur, făceam referire la mediul familial. Nu poate să fie armonie într-o familie care nu are bani de pâine, care nu are bani să își plătească utilitățile. Este foarte greu să gestionezi astfel de situații, chiar și acolo unde vorbim de familii care au un nivel ridicat de educație. Deci de aceea v-am spus că mediul familial este important. Gândiți-vă că în această perioadă de context pandemic s-a stat foarte mult în interiorul familiei și acolo s-au văzut comportamentele.
Realizator: Da, şi s-au cam plictisit unii de alţii. Iertaţi-mi această exprimare foarte directă, dar asta e realitatea.
Iulian Cristache: Exact, asta este realitatea. Că una e când stai două, trei, patru, cinci ore și alta e când stai de dimineață până seara în cadrul familiei fiecare cu problemele lui. Poate tatăl a avut probleme, poate mama la serviciu sau poate copilul în cadrul lecțiilor online și așa mai departe. Acolo s-au dezvoltat într-adevăr niște fenomene care nu sunt conforme și de aceea este nevoie de intervenție specifică la nivelul fiecărei familii.
Realizator: Haideţi să vedem şi ce părere au elevii, ce părere au copiii. Robert Avram, secretar executiv la Consiliul Național al Elevilor este în legătură telefonică directă cu noi, vă reamintesc. Robert, ce spui, de unde vine pericolul mai mare la adresa siguranței elevilor dintre colegi sau din afara școlii?
Robert Avram: Într-adevăr, comportamente nocive ești care pot duce la cazuri de violență, atât în mediul şcolar, cât şi în afara mediului şcolar provin în general din contextele familiale și până la urmă din contextul social din care elevul face parte parte, nu neapărat de la școală. Însă este foarte important ca în momentul în care ajungei în școală să ai capacitatea, tu ca sistem, să poți să identifici eventuale probleme în starea lor precoce, practic să existe un sistem foarte bun de tracking al parcursului elevului în mediul educaţional din momentul în care intră în școală și până părăsește sistemul de educație, astfel încât dacă pot apărea probleme și există un risc să se ia atitudine. Şi tocmai faptul că nu avem nu avem asemenea strategii de monitorizare și de identificare și tratare în stadii precoce a unor probleme care pot afecta starea de bine a elevilor, România este plasată de OMS pe locul trei la numărul cazurilor de bullying și de violență în mediul școlar, ceea ce din 42 de state care au participat la acest studiu, ceea ce este foarte grav.
Realizator: Nu ne dorim acest loc fruntaș, da. Ne dorim locuri fruntașe în alte domenii.
Robert Avram: Într-adevăr, și sunt total de acord cu domnul Cristache. Acest program și practic obiectivele pe care e programul din grijă pentru copii și le asumă și în principiu pe care autoritățile centrale și le asumă din perspectiva siguranței copiilor pot fi atinse numai dacă se alocă resursele necesare și numai dacă pe tot parcursul implementării programului vom monitoriza cu atenție, astfel încât să vedem care sunt rezultatele în toate etapele de implementare și ulterior să facem o analiză de situație să vedem dacă este nevoie să alocăm mai mult sau cum putem interveni punctual în problemele care au apărut în implementare, pentru că altfel o să rămână doar la stadiul de program și strategie care nu va fi implementat la fel de bine precum ne dorim. Şi trebuie să identificăm cele mai bune metode de implementare, pentru un astfel de program ar trebui implementat în toate mediile din România, în toate școlile din România, nu numai în anumite şcoli din țară. Şi trebuie să fim foarte atenți aici.
Realizator: Dar o să revenim la capitolul alocarea de resurse, o să vorbim puțin mai pe larg spre sfârșitul emisiunii cu doamna Mădălina Turza. Dar vreau întâi să-l invit în discuție și pe sociologul Gelu Duminică. Este în legătură telefonică directă cu noi. Bună ziua, domnule Duminică./ilapadat
Gelu Duminică: Buna ziua!
Realizator: Domnule Duminică, la nivel general, să spunem, cum vedeți influența pandemiei asupra calității procesului de învățământ şi a siguranței copiilor, la urmă urmei, în școli și chiar în afara lor?
Gelu Duminică: Pandemia nu a adus neapărat ceva specific, ci doar a acutizat ceea ce a existat și înainte în societate. Aşa că, nici înainte nu stăteam foarte bine, așa că pandemia nu a făcut decât să ne facă să stăm şi mai prost decât stăteam. Cifrele dinainte de pandemie erau îngrijorătoare, răspunsul era o problemă. Şi, Doamne ajută, ca răspunsul pe care acum guvernul îl dă prin coordonarea Mădălinei să fie unul care să fie centrat cu adevărat pe problema, şi nu neapărat pe imagine, ceea ce sper din tot sufletul.
Realizator: Deci, nu este suficient ca autoritățile să își propună să revină la situația de dinainte de pandemie, ci trebuie să revină la ceva, să meargă de fapt către ceva mult mai bun decât ce era înainte de pandemie.
Gelu Duminică: O dată, da, nu este suficient ca guvernul să îşi propună, mai trebuie să își şi asume cu adevărat, prin resurse, prin dezvoltarea instituțională, și așa mai departe. Nu trebuie să uităm că mai bine de jumătate din unităţile administrativ-teritoriale din România nu au asistenţi sociali profesionişti, nu au serviciu public de asistență socială. În lipsa lui, e foarte greu să faci avertizare timpurie și intervenție atunci când este cazul. Ceea ce îmi doresc foarte tare este să nu mai acționăm pompieristic, ci să acţionăm oarecum în încercarea de a preveni și de a educa. Şi aici toate formele astea pe care noi am avut dezbateri profunde în societatea românească, educație sexuală, educație civică, și așa mai departe, sunt cât se poate de binevenite. Toate astfel de forme ale educaţiei: sexuală, civică, /.../, și așa mai departe, nu poate conduce decât către o bunăstare și o pace socială. Așa că nu cred că ar trebui să ne oprim în a ne antagoniza, și să ne uităm mai degrabă ce fel de societate vrem să creăm, fiind conștienți că societatea în care trăiam înainte de pandemie și pe care o avem acum este una care poate fi serios îmbunătățită.
Realizator: Da. Un alt ascultător, o ascultătoare de altfel, ne atrage atenția şi scrie chiar cu litere mari "ATENŢIE" pe Facebook la faptul că există copii în România care nu au ce să mănânce, care nu merg la școală, care sunt puși la muncă, uneori la cerșit, care sunt abuzați fizic și care nu au parte de îngrijirea și dragostea necesare vârstei lor.
Gelu Duminică: Dintotdeauna au existat, dar poate momentul de față avem o vizibilitate mai crescută a acestor fenomene, dar datorită sau din cauza, mai degrabă datorită pentru că...
Realizator: ...asta vorbeam şi cu doamna Turza mai devreme puţin înainte de emisiune, pare a fi unul din efectele pozitive ale pandemiei această elaborare de programe naţionale destinate copiilor.
Gelu Duminică: Păi da, ştiţi cum e! Ne-am trezit, de fapt, că cei vulnerabili au devenit şi mai vulnerabili şi de foarte multe ori e mult mai ieftin să investeşti în dezvoltarea lor decât să tratezi vulnerabilitatea şi să îi ţii în ignoranţa, în ignorarea în care au fost. Şi cea mai dură de discriminare, conform studiilor şi rapoartelor este ignorarea. Iar noi am ignorat sutele de mii copii, pentru că efectiv vorbim de sute de mii de copii, gen zeci de ani, zeci de ani din '90 tot îi ignorăm. Ei, lucrurile astea nu mai pot continua aşa, din punctul meu de vedere, da, eu o spun de ceva vreme, Mădălina o spune de ceva vreme, sunt mulţi alţii care spun de ceva vreme. Doamne ajută ca acum să se şi facă lucruri, pentru că resurse financiare teoretic au fost, vor fi suficiente, mult mai mult decât au fost, trebuie doar voinţă politică. Iar aici am serioase îndoieli, pentru că a pune în practică astfel de strategii reclamă un efort consolidat din partea guvernanților. Repet, degeaba ai măsuri, dacă nu ai oameni cu care să le implementezi, degeaba ai idei bune, dacă nu ai structuri puternice, degeaba ai structuri puternice dacă oamenii care le echipează nu sunt sprijiniți să se educe în a sprijini beneficiarul și nu de a-l judeca. Ei, și aici avem mari probleme, mari probleme.
Realizator: Era cât pe aici să zic că uite, nu am vorbit deloc despre politică într-o emisiune la noi la Radio România Actualități, la emisiunile de dezbatere, dar aducem vorba puţin. Şi vreau să o întreb pe doamna Turza dacă într-adevăr există voință necesară, credeți că există voința politică necesară pentru a duce la bun sfârșit acest program? Şi aici venim la ultimele minute ale emisiunii în care vorbim despre resurse. Mai întâi, ce puteți oferi, ce aveți dumneavoastră nevoie doamnă psiholog? Vreau să știu dacă aveți vreo estimare a numărului, măcar, de psihologi necesari în România? Şi pe dumneavoastră doamna Turza dacă avem cu ce să îi plătim, că mănâncă și ei?
Mădălina Turza: Aş putea să vă răspund aşa, într-un spirit uşor umoristic, tot cu o întrebare. Din moment ce mă aflu aici la această emisiune şi discut cu dvs., este clar că acest program are la bază iniţiativa, decizia şi voinţa premierului României, Florin Cîţu.


Mădălina Turza: Din moment ce mă aflu aici la această emisiune şi discut cu dvs., este clar că acest program are la bază iniţiativa, decizia şi voinţa premierului României, Florin Cîţu, care îşi doreşte să avem un program naţional de suport pentru copii, care au suferit o serie de lucruri în contextul pandemiei. Evident că un asemenea demers oficial, care a angrenat zeci de parteneri, nu poate fi considerat o glumă în sensul în care nu este asumat de Guvernul României. Ce aş vrea totuşi să subliniez este faptul că prin acest program "Din grijă pentru copii", din păcate nu vom putea rezolva toate acele probleme de care vorbea dl Gelu Duminică sau de care vorbesc alţi experţi sau alte rapoarte internaţionale. Filozofia mea, dar şi a premierului este că trebuie să acţionăm punctual şi să fim foarte concreţi şi aplicaţi. Dacă aş fi venit în faţa dvs. cu un program care ar fi spus în doi ani de zile vom eradica sărăcia copiilor din România, toţi copiii vor fi în şcoli.
Realizator: Aş fi râs foarte tare.
Mădălina Turza: Exact. Atunci acest program se uită la nişte probleme punctuale, pe care vrem musai să le atingem şi să facem tot ceea ce e posibil ca ele să se rezolve, că implementarea nu va fi întotdeauna perfectă, dar vom încerca să urmărim şi să monitorizăm. În acelaşi timp, dacă pornim tot timpul de la premisa că nu sunt resurse, nu sunt oameni cu care să faci, oamenii nu sunt pregătiţi şi toate aceste lucruri care sunt în esenţa lor, ele sunt reale, atunci nu vom mai mişca niciodată lucrurile. Da, cu acei asistenţi sociali din mai mult de 60% din UAT-urile din ţară vom încerca, urmărindu-i, formându-i şi monintorizându-i, să mişcăm nişte lucruri. Vom încerca să sporim numărul consilierilor şcolari din şcoală, astfel încât măsurile acestea să devină efective. Vom încerca să creăm pârghii pentru Poliţie. E adevărat că nu rezolvăm toate problemele de sistem, căci nu este rolul acestui program naţional, de aceea există Ministerul Muncii, există autorităţi locale, consilii judeţene, care ar trebui să se uită mai atent pe aceste planuri anuale de servicii, pe care ar trebui să le dezvolte.
Realizator: De altfel, un ascultător ne scria puţin mai devreme ”Dar, ce fac primăriile?”. Primăriile ar trebui să se implice, mă gândesc, prin intermediul serviciilor de asistenţi sociali, nu? Că asistenţele sociale sunt pe lângă primării.
Mădălina Turza: Primăriile joacă un rol central în această ecuaţie a stării de bine a copiilor. Lucrurile devin complicate în special în zona rurală, aşa cum spunea şi dl Gelu Duminică, tocmai din cauza faptului că zeci de ani de zile primarii din România nu au prioritizat niciodată domeniul acesta al socialului./lcoman/ilapadat
Mădălina Turza: Adică, în mod concret nu...
Realizator: S-au mărginit de la ajutoarele sociale probabil pentru cei care au nevoie şi atât.
/Iulian Cristache/: Exact, asta am vrut să spun, o dată la patru ani.
Mădălina Turza: Exact despre asta este vorba. Ori, asta înseamnă să ţii oamenii într-o stare de dependenţă în loc să creezi o infrastructură sau nişte pârghii prin care să-i ajuţi să-i capacitezi, să-i ajuţi să le descoperi problemele, să-i ajuţi să-şi repare ceva în casă, să-i ajuţi să-şi găsească un loc de muncă, să meargă la doctor ş.a.m.d.
Realizator: Cu alte cuvinte să tratezi cauza, şi nu să ameliorezi efectul.
Mădălina Turza: Exact.
Realizator: Dna psiholog Albert, spuneţi-mi cam de ce ar avea nevoie un psiholog pentru a se implica în acest program, din punct de vedere al resurselor, să zicem, nu numai, ştiu eu, băneşti, pur şi simplu ca infrastructură, ce aţi avea nevoie?
Nicoleta Larisa Albert: În momentul de faţă, psihologii sunt angajaţi în Ministerul Educaţiei prin CJRAE în fiecare judeţ. Noi aveam la final undeva un consilier şcolar la 1.000 de elevi. Este ştiut la nivel de Ministerul Educaţiei şi se doreşte acum suplimentarea, aşa cum spunea şi dna consilier, există psihologi, care sunt pe piaţa liberă, să zic aşa, liberi profesionişti şi care pot lucra şi acolo, şi acolo şi psihoterapeuţi care sunt undeva la aproximativ nouă mii.
Realizator: Şi pot colabora? Adică se pot face contracte de colaborare cu instituţiile statului?
Nicoleta Larisa Albert: Evident. În momentul de faţă, da, se discută şi probabil că este ştiut lucrul acesta, sunt anumite servicii care pot fi decontate, acum sunt decontate, dacă se merge la psihiatru. Dar vă spun că avem undeva, adică procesul e atât de greoi, încât undeva cam 100 de psihoterapeuţi au accesat această formă de a deconta, pentru că un procent semnificativ rămâne la psihiatru sau la celălalt medic, şi atunci renunţă. Dacă s-ar facilita cumva accesul acesta, asta pe de o parte, aşa ca soluţie, un psiholog cumva are nevoie de acest cadru în care el să funcţioneze şi evident o să-şi facă treaba pentru care şi-a asumat această formare.
Realizator: Vreau să vorbim de chestii foarte concrete. Se deplasează la şcoală, merge la şcoală, respectiv să zicem la o şcoală pe săptămână sau pe zi? Cum îşi...?
Mădălina Turza: Dacă îmi daţi voie.
Realizator: Vă rog, dna Turza.
Mădălina Turza: Să intervin şi eu în această zonă, tocmai pentru că ştiu cum sunt conturate măsurile. Nu, psihoterapia, serviciile de intervenţie psihoterapeutică nu se vor desfăşura în şcoli, pentru că nu poţi face program psihoterapeutic în şcoală. În şcoală vor fi servicii de consiliere primară, de identificare a problemelor, de discutat cu copiii în zona aceasta să spunem de prevenire şi intervenţie primară, cum spun psihologii.
Realizator: Aici se referă mai degrabă la întreaga şcoală, ce se întâmplă în şcoala respectivă şi apoi se individualizează./lcoman/ilapadat
Mădălina Turza: Exact. Copiii identificaţi vor fi referiţi printr-un sistem către cei peste 20 de mii de psihologi clinicieni pe care îi are România în Colegiul Național..
Realizator: 20 de mii! E o ştire.
Mădălina Turza: Da, da, este o informaţie publică. 21 de mii de psihologi clinicieni în România, cu diferite formări și specializări, care pot veni în sprijinul acestor copii atunci când iei sunt depistați cu anumite tulburări. Mecanismele de decontare a acestor terapii sunt, acum suntem în discuții pentru a găsi cea mai, să spunem, facilă soluție, astfel încât să evităm complicațiile birocratice.
Nicoleta Larisa Albert: Pot doar să completez că este cel mai sănătos lucru pentru că trebuie să te uiţi la cadru, pentru că un psiholog care ar interveni în şcoală..., de ce este sănătos, pentru că ar fi într-un rol contaminat; nu poţi să fii și profesor la clasă, și să-i dai o notă și în același timp să-l chemi la cabinet. Şi atunci este foarte important să lucreze în echipă, să se facă partea de consiliere educațională și consiliere psihologică, într-un cadrul în care să-i asiguri confidențialitatea și tot confortul de care are nevoie în acest demers.
Realizator: Deci un mic cabinet, să spun, la nivelul fiecarei școli, o încăpere, probabil, în care să poată sta de vorbă psihologul care vine din afară - este foarte important ce aţi spus, că nu trebuie să fie profesor în şcoala respectivă, dimpotrivă, e bine ca elevii să nu-l cunoască neapărat - și în cabinetul respectiv, în camera respectivă să stea de vorbă cu fiecare elev.
Nicoleta Larisa Albert: Deci vor fi consilierii școlari, așa cum spune doamna consilier, care vor face partea aceasta de psihoeducaţie, și acolo unde au nevoie de un demers de mai lungă durată vor fi direcționați către acești psihoterapeuți, care sunt arondați, asta din punct de vedere tehnic, asta se doreşte.
Realizator: Şi asta se va completa, doamna Turza, cu ce spuneaţi ceva mai devreme, cu un fel de, nu neapărat materie, dar niște idei despre starea psihoemoțională, care să fie adusăe în atenția elevilor în orele de educație civică, spuneaţi, dirigenție, nu știu, altfel de ore.
Mădălina Turza: Tematici, discuții, efectiv o serie întreagă de mijloace psihopedagogice de punere în dezbatere a acestor probleme, atât pentru copii, cât și pentru părinți. Ne gândim la grupuri de suport pentru părinți și alte forme de sprijin.
Realizator: Mai avem foarte puţin timp la dispoziție. Vreau doar să vă întreb foarte scurt, doamna Turza, cam când estimați că am putea avea primul set de măsuri din acest program?
Mădălina Turza: Calendarul acestui program a fost unul foarte strâns, am muncit pe rupte pe toată perioada verii și ne dorim foarte mult ca în luna septembrie să avem un proiect de hotărâre de guvern care să intre în dezbatere publică.
Realizator: Aici se încheie emisiunea noastră de astăzi a ediției speciale a emisiuni "Probleme la zi". Vă mulțumesc foarte mult pentru atenție.

VIDEO: Probleme la zi.