Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: ŞTIRI * Meteo * Sport Luni, 19 Noiembrie

Cele mai citite

Articole recente

Autor

Remus Rădulescu

5 Noiembrie 2018
Vizualizari: 811
Comentează add

Trupele române care au luptat în Primul Război mondial au fost însoţite de 204 preoţi militari pregătiţi special pentru slujire şi misiune în condiţii de război.

Preoţii militari – luptători cu arma cuvântului pentru România

remus-radulescu

Foto: Radio România.

Trupele române care au luptat în Primul Război mondial au fost însoţite de 204 preoţi militari pregătiţi special pentru slujire şi misiune în condiţii de război. Înarmaţi cu crucea şi cu cuvântul lui Dumnezeu ei au susţinut moralul soldaţilor şi i-au încurajat să lupte până la sacrificiul suprem pentru apărarea ţării. Dintre cei 204 preoţi militari, 5 au murit pe front, 6 au fost răniţi iar 19 au fost declaraţi dispăruţi.

Încă din perioada de neutralitate a României, în 1915, pe lângă pregătirile militare necesare pentru intrarea în război, au fost luate şi măsuri pentru pregătirea sufletească a oştirii “pe temeiul religiunii”, aşa cum consemnează mai multe documente ale vremii păstrate în arhivele Armatei române. În mai 1915, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decis înfiinţarea unei structuri bisericelti noi, anume Serviciul Religios al Armatei Române. În fruntea acestui serviciu a fost desemnat profesorul universitar de teologie morală Constantin Nazarie. El avea să elaboreze un plan de instrucţie pentru preoţii care au fost mobilizați. Fiecare episcop a desemnat pentru mobilizare un număr de preoţi ajungându-se la un total de 252 care aveau să-şi părăsească parohiile sau locul de slujire pentru a deveni preoţi militari. Din cei 252, doar 204 au corespuns criteriilor pentru înrolare.

Protopopul Serviciului religios al armatei, Constantin Nazarie a elaborate un set de instrucțiuni care să stea la baza pregătirii clerului militar şi a organizat întâlniri cu preoţii mobilizaţi în mai multe locuri. Tot el a publicat și o broşură care conținea “Cuvântări pentru ostasi si rugaciuni pentru Oaste, Rege si Popor în vreme de razboi”care a fost distribuită în unitățile militare.

În predicile pe care le ţineau înainte de luptă, preoţii militari accentuau ideea că „suferinţa si durerea unui om e nimic faţă de durerea, jalea si robia unui neam întreg, dacă nu ne-am jertfi pentru binele lui. Semnele şi rănile căpătate în război rămân cele mai frumoase podoabe ale unui ostaş. Înaintea lor se vor pleca cu respect si veneraţie ceilalţi fii ai ţării, ca şi urmaşii lor, cărora, prin jertfă li s-a pregatit o viaţă mai demnă si mai frumoasă”, aşa cum era scris în broşurile pe care preoţii militari le purtau cu ei.

În geanta specială a preotului militar se mai găseau  Epitrahilului, cutiuţa de argint cu Sfânta Împărtăşanie, Crucea, două cărţi bisericești: Aghiazmatarul si Panihida, două şervete mici, linguriţa, o sticluta cu vin, o farfuriuţă de metal, o sticluţă cu spirt si
chibrituri. Vasele liturgice necesare oficierii Sfintei Liturghii și cărţile mai voluminoase erau cărate în trăsura cu bagaje într-un cufăr pe care era inscripţionată o cruce. O cruce albă era cusută şi pe mâna stângă a uniformei preotului.

Activitatea religioasa desfăşurată de catre preoţi în campanie nu s-a limitat numai la cadrul strict al unităţilor militare. Ei au oficiat slujbe împreuna cu preotii localnici pentru populatia din Moldova neocupată, apoi pentru cea din Basarabia, Bucovina sau Transilvania. În spatele linei frontului, alţi slujitori ai Bisericii, în special călugăriţe, au participat la cursuri de infirmiere şi au acordat asistenţă medicală răniţilor în război. Numărul lor a fost oarecum egal cu al preoților mobilizați pe front, adică 200.

Din rapoartele pe care ofiţerii Armatei Române le-au dat după război, reiese că aproape toţi preoții şi-au îndeplinit cu success misiunea pentru care au fost mobilizaţi, aceea de a-i întări sufleteşte pe soldaţi.
Ca o recunoastere a meritelor lor deosebite, numai în perioada 15 iunie 1917 - 1 mai 1918, 147 preoti mobilizati au fost înaintati la gradul de căpitan asimilat.

Dintre cei 204 preoţi militari care s-au aflat în misiune în mijlocul trupelor române în timpul primului Război mondial, cinci au murit pe front, şase au fost răniţi şi 19 au fost daţi dispăruţi. Cei cinci eroi care și-au dat viaţa pentru ţară din rândul clerului au fost: Armăşescu Nicolae, preot în Regimentul 2 Vânători, Bârlogeanu Dumitru, preot în Regimentul 51/52 Infanterie, Ionescu Ştefan, preot la Regimentul 3 Infanterie, Rătescu Ion, preot la Brigada 2 Roşiori și Cerbulescu Ion, preot la Spitalul de Evacuare nr. 1. Ei se adaugă celor 330 000 de ostaţi români căzuţi eroic pe câmpul de luptă în Primul Război mondial. Tuturor le datorăm recunoştinţă şi gând de rugăciune pentru jertfa lor pe care s-a clădit România în care trăim astăzi.


Etichete pe urmele eroilorpreoti militari

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live