Pozitiv

Să nu începem doar într-o notă pozitivă, ci cu o gândire pozitivă care să ne determine musai o atitudine pozitivă.

Sigur nu vă spune nimic o astfel de frază compusă DOAR din clişee, dar poate aţi recunoscut două concepte care fac parte din educaţia raţională şi mai puţin sentimentală a omului contemporan. Oricum, pe lângă atitudinea pozitivă, „optimismul” pare o noţiune cam vagă, fără nicio notă mobilizatoare şi oricum demodată. Daţi o căutare oriunde vreţi folosind drept cuvânt-cheie „pozitiv” şi o să vă convingeţi şi singuri în cât de multe contexte apare! În atât de multe încât nici nu mai ştii când e folosit corect şi când nu... Că e criză, că e de bine, că e de rău „dacă suntem pozitivi”, le-om trece toate, pare a sugera abundenţa celor două expresii. Iar problema nu este că au fost create pornind de la diferite modele mai mult sau mai puţin exterioare limbii române şi DEX-ului, ci că POZITIV devine un cuvânt-atât-de-bun-la-orice că nu mai spune nimic. Şi, deşi drumul până la echivalarea cu „optimismul” este ceva mai lung, poate fi parcurs măcar din nevoia de puţină variaţie. Pentru că, din DEX putem afla că „pozitiv” înseamnă ceva „care are o semnificaţie justă, ceva de valoare; ceva demn de urmat sau de imitat”, deci poate justifica o expresie de genul „experienţă pozitivă”. Dar sensul lui EXACT şi care trimite adesea chiar la ştiinţele... EXACTE se referă la ceva „care se întemeiază pe experienţă, pe fapte, pe realităţi”. Adică poate fi echivalat cu adevărat, practic, eficace sau bun. OPTIMISMUL e şi el sinonim cu „încrederea” care este, fără îndoială, tot ceva „pozitiv”. Citarea definiţiilor şi a sinonimelor celor două cuvinte ne arată că echivalarea lor este posibilă, devenind chiar o soluţie pentru a scăpa de repetarea obsesivă şi improprie a lui „pozitiv”. Şi poate nu este singura! Dacă vrem găsim destule cuvinte şi expresii care să nuanţeze puţin ATITUDINILE noastre de zi cu zi.