Pictează pe coji de ouă

Persida este absolventă a Liceului de Artă, iar pensulele şi culorile nu-i sunt deloc străine, dar tehnica pictării pe coji de ouă presupune foarte multă răbdare.

„Ouăle trebuie spălate, curăţate, lipite. Aici îţi trebuie foarte multă răbdare, dar asta n-o fac eu, o face soţul meu. După aceea urmează pictura propriu-zisă, însă nu lucrez în ulei pe coji de ouă, pentru că îmi acoperă structura suprafeţei şi eu vreau să o păstrez, să se vadă denivelările şi să dea aspectul de vechi”, susţine Persida Negruţi.

Profesoarei noastre de matematică îi place cel mai mult să picteze icoane, pentru că o relaxează, dar îi plac foarte mult şi florile, iar la peisaje susţine că ar mai avea de învăţat. Ca să termine o icoană, depinde foarte mult de starea pe care o are, pentru că uneori poate să o termine într-o zi, iar alteori poate să dureze şi trei zile.

Colegii ei îi cunosc deja pasiunea pentru pictura pe coji de ouă şi apelează la ea ori de câte ori au nevoie să facă un mic cadou sau o mică atenţie. Şi-a făcut chiar şi un PFA şi mai umblă prin târguri, unde vinde chiar şi vaze sau casete pictate, pentru că, aşa cum ne sublinia, nu face artă pentru artă, ci face artă pentru supravieţuire.

După spusele ei, meseria de profesor de matematică şi cea de pictor se împacă foarte bine, se completează reciproc. Într-o vreme a încercat să renunţe la meseria de profesor, dar îi lipsea foarte mult, iar dacă ar fi numai profesor şi nu ar picta, iarăşi nu ar fi destul. „Eu zic că una cu cealaltă se împacă foarte bine şi parcă mi-ar fi greu să renunţ la una dintre ele”, susţine Persida.

Mai multe despre arta pe coji de ouă, în reportajul lui Raul Matiş.