Petrecere a la Alice în Ţara Minunilor

Ei bine, da, cercetătorii americani au cercetat şi au aflat că opiniile şi preferinţele mamei în privinţa alimentelor influenţează modul în care copilul ia contact cu alimentele. Adică lui îi va plăcea în continuare ciocolata, dar dacă intuieşte că mama ar prefera ca el să mănânce un măr, până la urmă îl va mânca şi pe acela. Asta este însă o ştire bună pentru Ziua mamei. Pentru Ziua Copilului poate ar fi bine să combinăm fructele într-o prăjitură, a cărei degustare să fie prefaţată de o sesiune de gătit în familie.

Nu de alta, dar bucătăria nu ar trebui să fie un spaţiu destinat doar adulţilor pricepuţi la gătit, în care copiii să intre din greşeală precum Alice în Ţara Minunilor !

Nu, piperul, sarea, făina, zahărul, uleiul, laptele sau ouăle trebuie să aibă nu numai nume, ci şi consistenţă, miros, aromă, să fie deci studiate ca orice "loc de joacă" interesant. Aşa că pentru a serba ziua copiilor vă propun o incursiune în lumea bucătărelii pentru a pregăti împreună un ceai a la Alice în Ţara Minunilor. Şi cum, orice s-ar spune, lor tot la dulciuri le stă gândul, căci vorba lui Alice, « zahărul candel şi alte lucruri de felul ăsta îi fac pe copii dulci », nişte tarte decorate cu aromatele căpşuni de sezon ar fi tocmai potrivite. Potrivite şi în ton cu tema petrecerii, căci, ştiţi, «tartele» sunt motiv de judecată şi eventual de tăiat capul în regatul cărţilor de joc. Iar cele pe care le-a văzut Alice în Curtea de judecată « arătau atât de îmbietor », încât musai ar trebui reproduse.

Dacă însă vreţi să le faceţi împreună cu cei mici, ar fi bine să luaţi aminte la câteva reguli care să vă scutească de multă bătaie de cap.

1. Nu vă speriaţi de zgomote şi harababură!

2. Apoi, dacă tot vreţi să scoateţi din cei mici măcar bucătari amatori, programaţi mica sesiune de bucătăreală când aveţi timp şi nu e toată familia înfometată.

3. Şi, mai aflăm dintr-un articol postat pe site-ul The Telegraph, dacă tot gătim împreună ar trebui să-i lăsăm să-şi pună şi ei semnătura pe ceva, să nu le tot dăm peste nas cu «aşa nu e bine», «aşa nu se face», «las’ că ştiu eu». Cu alte cuvinte, să nu distrugem distracţia cu ordine de popotă!

4. De pe la 7 ani putem să-i lăsăm să folosească şi cuţitul, dar dacă e vorba de fiert, prăjit, copt ar trebui să fim pe-aproape şi la 10-12 ani. Oricum lăsaţi-i şi pe ei să facă ceva, că destul se uită în tabletă toată ziua. Nu trebuie să fie spectatori şi-n bucătărie.

Iar dacă regulile au fost stabilite să pregătim şi prăjitura. Ca joaca să nu fie totuşi prea de tot puteţi cumpăra coşuleţele pentru tarte. Crema însă e uşor de făcut în casă. Vă trebuie doar:

500 de ml de lapte

1 păstaie de vanilie

2 gălbenuşuri

2 linguri de zahăr

1 lingură de făină

250 ml smântână pentru frişcă

Ca să o preparaţi puteţi proceda cam aşa:

Puneţi la fiert laptele cu o păstaia de vanilie. Apoi începeţi să împărţiţi treburile şi, cât se răceşte laptele doar dat în fiert, cineva sparge ouăle şi separă gălbenuşurile pentru a le amesteca bine cu două linguri de zahăr. Altcineva toarnă în ploaie o lingură de făină, cât celălalt amestecă de zor, pentru că ne trebuie o cremă fină, fără de cocoloaşe.Apoi, probabil că mama, dar nu pentru că e ea mai deşteaptă, ci pentru că are doar ceva mai multă experienţă va demonstra cum împrietenind amestecul de ouă, zahăr şi făină cu laptele va rezulta o cremă, pe care o puteţi face şi mai pufoasă cu nişte frişcă. Cât se răceşte crema deci, puteţi bate şi frişca.

Cât timp terminaţi crema, copiii pot spăla fructele şi pot aranga coşuleţele frumos pe o tavă. Iar când toate sunt gata umpleţi împreună coşuleţele de aluat cu cremă, ornaţi cu cât mai multe căpşuni şi cu câte o frunzuliţă de mentă. Faceţi un ceai şi puteţi începe petrecerea!

Cât despre tâlcul bucătărelii împreună cu cei mici, vorba aceleiaşi isteţe Alice: «Aş dori ca oamenii să cunoască aceste lucruri, atunci n-ar mai fi atât de ţepoşi.»