Pelerin în ţara colindelor

De curând, Colidantul de Ceată Bărbătească din România şi Republica Moldova a fost inclus în Patrimoniul Mondial Unesco.

Decizia s-a luat la Baku, în Azerbaidjan, pe 5 Decembrie 2013, la cea de-a opta sesiune a Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial.

Colindele şi instrumentele folosite sunt protejate astfel de-a lungul timpului.

Pe de altă parte şi autorităţile române în domeniu au obligaţia prin Convenţia UNESCO semnată în 2005 să asigure monitorizarea acestor elemente, prin cercetări de teren, revitalizarea interesului pentru ele şi transmiterea lor din generaţie în generaţie.

Colindele sunt diferite de ceea ce reprezintă cântecele de Crăciun. Chiar dacă ele se regăsesc în majoritatea ţărilor slave, aici, în spaţiul carpato-danubiano-pontic, profunzimea mesajului şi forma unică de exprimare le-au permis să se alăture în lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO, CĂLUȘULUI înregistrat în 2005, DOINEI în 2009 şi CERAMICII DE HOREZU în 2012.

Temele conlindelor sunt desprinse în unele cazuri din basme, cu care îşi şi împart un bazin de laitmotive, precum cel al flăcăilor super-eroi, al maternităţii şi implicit al fertilităţii sau fecundităţii, al animalelor cu puteri supra-naturale, psihopompe, sau adesea cu rol adjuvant.

Părerea unanimă a specialiştilor consultaţi în documentar este că mai presus de orice creaţie folclorică, arie muzicală sau cântare duhovnicească, această formă de exprimare lirico-muzicală – reprezentată de colinde – are ceea ce este cunoscut ca ”încărcătură fiinţială”.

Prin mesajul lor se-nvată lecţii de viaţă profunde, se-nvată a te naşte şi a renaşte, a te însoţi cu cineva, a trăi frumos şi demn şi a muri pentru a te alipi lanţului veşnic....

Lanţul veşnic văzut, desigur din două unghiuri: cel creştin-ortodox şi cel precreştin, pentru că dincolo de temele religioase abordate, colindele scot în evidenţă deopotrivă elemente specifice descântecelor şi incantaţiilor.

Colindele – o moştenire transmisă din generaţie în generaţie

Colindele se cântă în perioada 6 decembrie – 25 decembrie, o perioadă suprapusă peste solstiţiul de iarnă, dar şi pe concepţia precreştină a Naşterii şi Renaşterii Soarelui.

În credinţa creştin-ortodoxă, colindătorii cu ale lor colinde definesc călătoria făcută de Fecioara Maria însărcinată şi bătrânul Iosif Betleem - o cetate mică, nu departe de Ierusalim – unde îl naşte pe Hristos. Conotaţia sa şi implicaţiile le veţi găsi în documentar.

Ansamblul tuturor cântecelor - deci nu neapărat numai cele de stea cu care ne-am obişnuit - reprezintă colindele, iar întregul ritual este cunoscut drept colindat.

Colecţia de cântece folosită ca ilustraţie provine din înregistrări proprii şi din înregistrările pe care din amabilitatea sa academicianul Marian Lupaşcu, cel care a făcut parte din delegaţia României La Baku, ni le-a pus la dispoziţie din Arhiva Muzeului de Etnografie şi Folclor ”Constantin Brăiloiu”.

Audio: Documentar "Pelerin în ţara colindelor"