Pasul Tihuţa, între mit şi realitate

Aflată la peste 1200 de metri altitudine, trecătoarea este greu de traversat din cauza diferenţelor mari de nivel şi a fenomenelor meteo specifice pentru această perioadă, ceaţă, polei,, vânt puternic. În plus, zona este şi învăluită de mister datorită romanului „Dracula”, scris de Bram Stocker, care şi-a plasat acţiunea exact în aceste locuri.

Drumul despre care se pomeneşte în roman coincide cu traseul actual al DN 17.

El a fost edificat, cel mai probabil, în epoca medievală ca o axă de legătură între Bistriţa şi Bucovina. Drumul apare pe Harta Iosefină, pe Harta Austriacă de la 1817 şi pe Harta Ungară din 1891. Doctorul în geografie Ioan Bâca scrie în cartea sa „Arealul turistic Piatra Fântânele – Măgura calului” că pavarea lui cu piatră este posibil să se fi făcut în timpul regimului habsburgic, spre sfârşitul secolului XVIII întrucât din analiza macroscopică, reiese că rocile pentru realizarea pavajului au fost prelevate de pe versanţii masivelor magmatice Zimbroaia, Frumuşaua şi Măgura Calului. Bâca notează că pe acest drum a trecut şi Împăratul Iosef al II-lea.

Despre drum scrie şi irlandezul Bram Stoker în romanul său „Dracula” a cărui acţiune se petrece exact în ceea ce numim azi Pasul Tihuţa. „Prietene, bun venit în Carpaţi! Te aştept cu nerăbdare. Trage un somn bun noaptea asta. Mâine, la trei după-amiază, diligenţa pleacă în Bucovina; ţi s-a rezervat un loc. La trecătoarea Bârgăului te va aştepta caleaşca mea, ca să te aducă încoace. Trag nădejde că întreaga călătorie (...) s-a terminat cu bine şi că îţi va face plăcere şederea în preafrumoasa mea ţară. Prietenul dumitale, Dracula”.

De altfel, în anul 1983, în trecătoare a fost ridicat un hotel în stilul unei case medievale care s-a numit mai întâi Tihuţa şi apoi Castel Dracula, cei care l-au edificat inspirându-se chiar din roman. Aici vin, în fiecare an, de Halloween, zeci de turişti români şi străini care îşi petrec noaptea în jurul focurilor de tabără.

Pasul Tihuţa, care se întinde pe aproximativ 20 de kilometri, este totodată un punct de încercare în fiecare iarnă atât pentru drumari, cât şi pentru şoferi. În zonă, ceaţa este predominantă, iar poleiul şi viscolul nelipsite. Drumul este plin de curbe, exact aşa cum e descris de Bram Stoker în roman, are de o parte şi de alta pădurea seculară îmbrăcată în negură, tot traseul fiind unul înspăimântător. Poate tocmai de aceea, atrage turişti din toată lumea care vor să se convingă singuri că cele scrise de Bram Stoker în cartea lui sunt adevărate.