Paradox românesc pe bani europeni

Zeci de igloo-uri, cumpărate cu bani europeni pentru colectarea selectivă din oraş, au fost distruse în Galaţi, în timp ce colectarea selectivă din oraş se bazează în mare parte pe cei mai săraci dintre locuitorii oraşului.

Deşi în decembrie 2011 s-a finalizat implementarea proiectului ISPA de gestionare a gunoiului menajer din municipiul Galaţi, proiect în valoare totală de peste 21 de milioane de euro, în continuare colectarea selectivă din oraş se bazează în mare parte pe cei mai săraci dintre locuitorii oraşului, cei care scotocesc prin gunoaie şi încarcă materialele în saci imenşi, transportaţi apoi în căruţe mizerabile, până la unul din numeroasele centre de valorificare a materialelor reciclabile.

Nici autorităţile locale şi cu atât mai puţin cele europene nu au anticipat „concurenţa” acerbă care se va forma între municipalitate şi cei care scotocesc prin gunoaie, în privinţa colectării selective. Aceştia din urmă distrug pubele special cumpărate cu bani europeni pentru colectare selectivă, doar pentru a încărca cât mai repede PET-urile sau cartonul din ele, pe care apoi le duc la centre, spre a le vinde şi a încasa banii.

Uneori, gunoierii incendiază pubelele europene doar pentru a recupera structura metalică pe care apoi o pot vinde la centrele de fier vechi, alteori doar răstoarnă igloo-urile pentru a le deşerta cât mai iute de materialele colectate de gălăţeni.

Oficial, din cele 660 de igloo-uri cumpărate cu bani europeni pentru colectarea selectivă din oraş, până acum au fost distruse 28 de igloo-uri de reciclare, însă neoficial se pare că este vorba despre 50 de astfel de containere. Având în vedere că preţul de achiziţie a unui astfel de igloo a fost de valoarea pagubei variază între 33.000 şi 60.000 de euro.

Din păcate însă, se pare că autorităţile locale nu au găsit până acum nici o soluţie pentru a descuraja gunoierii să vandalizeze punctele de colectare selectivă. Poliţia Locală spune că amenzile sunt prea blânde, iar legea e permisivă cu cei care nu le plătesc, ba chiar şi pentru transformarea a 10 lei de amendă într-o oră de muncă în folosul comunităţii instrumentarea unui dosar în instanţă durează chiar şi jumătate de an. În plus, autorităţile nu au efectuat, până acum, o atentă verificare a autorizaţiilor de funcţionare a numeroaselor centre de colectare care au împânzit oraşul.

Limitându-se la a arăta cu degetul către legiuitor, autorităţile locale uită, însă, că masa de gunoieri care trăieşte din recuperarea materialelor reciclabile din tomberoane ar putea fi direcţionată către o altă activitate utilă societăţii. Astfel, necăjiţii Galaţiului nu ar deveni muritori de foame şi nici punctele de colectare selectivă nu ar mai fi distruse.