Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: BUNA DIMINEATA, ROMANIA! Vineri, 24 Noiembrie

Cele mai citite

Articole recente

Autor

Zenaida Luca-Hac

31 August 2017
Vizualizari: 275
Comentează add

Jertfa lui Iisus pe cruce: salvarea lumii în lung și în lat.

Parabolele lui Iisus (XXXIV) – Botezul și nașterea de sus

zenaida-luca-hac

În această duminică, 10 septembrie 2017, la liturghie se citește un fragment din Evanghelia după Ioan (3, 13-17).Mesajul lui ? Cum se poate salva lumea ... de ea însăși !

Iată textul:

Ioan 3, 13-17: Și nimeni nu s-a urcat la cer decât cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, cel ce este în cer. Și precum Moise a înălțat șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat Fiul omului, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Într-atât a iubit Dumnezeu lumea încât L-a dat pe Fiul Său cel unul-născut, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci nu L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să se mântuiască/ salveze prin El.

Ioan 3, 13-17: καὶ οὐδεὶς ἀναβέβηκεν εἰς τὸν οὐρανὸν εἰ μὴ ὁ ἐκ τοῦ οὐρανοῦ καταβάς, ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ὁ ὢν ἐν τῷ οὐρανῷ. καὶ καθὼς Μωϋσῆς ὕψωσε τὸν ὄφιν ἐν τῇ ἐρήμῳ, οὕτως ὑψωθῆναι δεῖ τὸν υἱὸν τοῦ ἀνθρώπου, ἵνα πᾶς ὁ πιστεύων εἰς αὐτὸν μὴ ἀπόληται, ἀλλ' ἔχῃ ζωὴν αἰώνιον. οὕτω γὰρ ἠγάπησεν ὁ Θεὸς τὸν κόσμον, ὥστε τὸν υἱὸν αὐτοῦ τὸν μονογενῆ ἔδωκεν, ἵνα πᾶς ὁ πιστεύων εἰς αὐτὸν μὴ ἀπόληται, ἀλλ' ἔχῃ ζωὴν αἰώνιον. οὐ γὰρ ἀπέστειλεν ὁ Θεὸς τὸν υἱὸν αὐτοῦ εἰς τὸν κόσμον ἵνα κρίνῃ τὸν κόσμον, ἀλλ' ἵνα σωθῇ ὁ κόσμος δι' αὐτοῦ.

Suntem la Ierusalim. Iisus tocmai venise de la Cana Galileii și de la Capernaum să facă primul Paște cu ucenicii.

Suntem în săptămâna Paștelui. Iisus predica la Templu și făcea minuni, iar fariseii Îi cereau un semn că nu-i un mag și că minunile pe care le face, le face cu putere de la Dumnezeu. Și chiar se îngrozesc când Iisus le răspunde: dărâmați templul acesta și-l voi ridica în trei zile/ λύσατε τὸν ναὸν τοῦτον, καὶ ἐν τρισὶν ἡμέραις ἐγερῶ αὐτόν.

Unul dintre farisei nu s-a îngrozit, ci a venit chiar în noaptea aceea să-L vadă pe ascuns.

Era Nicodim, o autoritate printre doctorii Legii (ἄρχων τῶν ᾿Ιουδαίων) care-I spune: Rabi, știm că de la Dumnezeu ai venit (trimis să ne fii) învățător, căci nimeni nu poate face aceste semne/minuni pe care le faci Tu, decât dacă este Dumnezeu cu el./ραββί, οἴδαμεν ὅτι ἀπὸ Θεοῦ ἐλήλυθας διδάσκαλος· οὐδεὶς γὰρ ταῦτα τὰ σημεῖα δύναται ποιεῖν ἃ σὺ ποιεῖς, ἐὰν μὴ ᾖ ὁ Θεὸς μετ' αὐτοῦ.

Cu el stă de vorbă Iisus și lui îi spune că în Împărăția lui Dumnezeu intră toți cei... renăscuți, adică botezați cu apă și Duh sfânt sau, cu alte cuvinte, născuți (a doua oară) în cer. Îi spune, de fapt, că botezul nu-i altceva decât o a doua naștere, o renaștere a trupului și a sufletului, realizată printr-o putere cerească.

Și Nicodim Îl întreabă fascinat pe Iisus ce înseamnă: trebuie să vă nașteți de sus/δεῖ ὑμᾶς γεννηθῆναι ἄνωθεν ?

Iisus îi răspunde, printre altele: prin Mine ! Prin jertfa Mea pe cruce.

Și îi explică, ca de la rabin la rabin, pornind de la un citat din Biblie, din Cartea Numerelor:

De la muntele Hor au apucat pe calea Mării Roşii, ca să ocolească pământul lui Edom, dar pe drum poporul a început să-şi piardă răbdarea. Şi grăia poporul împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise, zicând: „La ce ne-ai scos din pământul Egiptului, ca să ne omori în pustiu, că aici nu este nici pâine, nici apă şi sufletul nostru s-a scârbit de această hrană sărăcăcioasă". Atunci a trimis Domnul asupra poporului şerpi veninoşi, care muşcau poporul, şi a murit mulţime de popor din fiii lui Israel. A venit deci poporul la Moise şi a zis: „Am greşit, grăind împotriva Domnului şi împotriva ta; roagă-te Domnului, ca să depărteze şerpii de la noi". Şi s-a rugat Moise Domnului pentru popor. Iar Domnul a zis către Moise: „Fă-ţi un şarpe de aramă şi-l pune pe un stâlp; şi de va muşca şarpele pe vreun om, tot cel muşcat care se va uita la el va trăi. Şi a făcut Moise un şarpe de aramă şi l-a pus pe un stâlp; şi când un şarpe muşca vreun om, acesta privea la şarpele cel de aramă şi trăia./ Num. 21, 4-9/ Traducere: Biblia Sinodală.

 

Și Iisus  îi dezvăluie lui Nicodim, care era probabil chiar un membru al Sanhedrinului, cine este și de ce a venit din Cer, de la Tatăl.

Și, cel mai important lucru, Îl dezvăluie pe Dumnezeu așa cum evreii nu-L văzuseră sau nu voiseră să-L vadă niciodată: plin de o iubire necuprinsă. Un Dumnezeu iubitor, nu un Dumnezeu pedepsitor, gelos și răzbunător. Un Dumnezeu care a încercat să salveze lumea... de ea însăși, nu judecând-o, pedepsind-o și prăpădind-o, ci trimițându-L pe Fiul Său prea-iubit s-o învețe cum să... renască ! Cum să se mai nască o dată... prin El !

Sau, în spiritul citatului din Numerii, cum să se vindece de propriul ei venin și să nu moară, ci să trăiască !

Și îi mai spune Iisus lui Nicodim că a trăi crezând în Iisus, adică asemenea Lui, impecabil, înseamnă, de fapt a avea o viață veșnică, orice ar însemna aceasta.

Desigur, Nicodim Îl va înțelege pe Iisus ceva mai târziu, dar el trebuie că a fost cel care a convins o parte din cărturari, din rabini, să devină adepții lui Iisus, adică creștini.

Ce nu i-a spus Iisus lui Nicodim a fost de ce era nevoie de jertfa Sa pe cruce.

 


Răspunsul este acesta: jertfa lui Iisus a fost o dovadă că există viață... după viață și, în al doilea rând, că ea trebuia să fie ultima jertfă sângeroasă !

De ce pe cruce ? Simbolic, crucea închipuie lumea în lung și în lat, lumea viilor și lumea de dincolo, cerul și pământul !

Nu întâmplător, Iisus i-a alungat din Templu, de cum a venit în Ierusalim, pe schimbătorii de bani și pe cei ce vindeau animalele de jertfă: boi, oi și porumbei. Liturghia creștină avea să fie o liturghie fără jertfe de sânge ! Singura jertfă cerută de Dumnezeu este sacrificarea... păcatelor !

Lămurire: pelerinii care veneau la Ierusalim la marile sărbători (și acum era în preajma Paștelui) trebuiau să-și schimbe monedele grecești și romane, drahmele sau dinarii, în șekeli israeliți sau tirieni (moneda dinTyr) - singurele mondede permise în Templu. Cu șekelii își cumpărau tămâia și uleiul dar, mai ales, animalele fără cusur pe care le dădeau preoților să le sacrifice în numele lor.

Și nu întâmplător, prima minune pe care a făcut-o Iisus a fost preschimbarea apei în vinul cel mai minunat, la nunta din Cana Galileii ! Vinul avea să fie, alături de pâine, la liturghia creștină... sângele Său vărsat pentru renașterea noastră.

 


 

Evreu, schimbător de bani, Tunisia, înainte de 1910

Iisus alungându-i din Templu pe schimbătorii de bani, Carl Heinrich Bloch

 Iisus Hristos împărat, Bazilica San Vitale, Ravenna

Traducerea textelor: ZLH


Etichete EvanghelieIoanIisus HristosrenașterebotezcrucecerDumnezeu

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live