Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: MATINAL - continuare Luni, 22 Octombrie

Cele mai citite

Articole recente

Autor

Zenaida Luca-Hac

15 Decembrie 2017
Vizualizari: 563
Comentează add

Când Dumnezeu te invită la El acasă la masă, să nu spui niciodată nu !

Parabolele lui Iisus (XLVIII) – Dezmoșteniții, comesenii lui Dumnezeu

zenaida-luca-hac

În această duminică, 17 decembrie, la liturghie se citește un fragment din evanghelia după Luca (14, 16-24). De fapt, parabola cerșetorilor chemați la ospățul etern din Împărăția lui Dumnezeu.  La ospățul mesianic, cum spun teologii. Lecția ei ? O promisiune: celui care primește dragostea lui Dumnezeu i se face loc la masa Lui. Eternamente !

Luca  14, 16-24: Și Iisus i-a zis (aceluia): un om a făcut odată un ospăț mare și i-a chemat pe mulți. Și, la ceasul cinei, și-a trimis servul să le spună oaspeților: veniți că toate sunt gata. Dar unul câte unul, ei au început să-și ceară iertare și să-i spună că nu pot veni. Primul i-a zis: mi-am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd.  Te rog să mă ierți. Altul i-a zis: mi-am cumpărat cinci perechi de boi și merg să-i încerc. Iar un altul i-a zis: m-am însurat și nu pot veni. Și întorcându-se servul la stăpânul lui s-a dus el și i-a povestit totul. Atunci stăpânul casei, mâniat, i-a spus: ieși repede și du-te prin piețe, pe străzile mari și mici ale cetății și adu-i aici pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi și pe orbi. Servul a făcut întocmai și i-a spus stăpânului: doamne, s-a făcut precum ai poruncit, dar mai e încă loc. Atunci stăpânul i-a zis servului: ieși pe la drumuri și pe la garduri și fă-i să intre, să mi se umple casa. Căci vă spun vouă că niciunul din bărbații aceia pe care îi chemasem nu va gusta din cina mea.

Luca  14, 16-24
: ὁ δὲ εἶπεν αὐτῷ· ἄνθρωπός τις ἐποίησε δεῖπνον μέγα καὶ ἐκάλεσε πολλούς·  καὶ ἀπέστειλε τὸν δοῦλον αὐτοῦ τῇ ὥρᾳ τοῦ δείπνου εἰπεῖν τοῖς κεκλημένοις· ἔρχεσθε, ὅτι ἤδη ἕτοιμά ἐστι πάντα. καὶ ἤρξαντο ἀπὸ μιᾶς παραιτεῖσθαι πάντες. ὁ πρῶτος εἶπεν αὐτῷ· ἀγρὸν ἠγόρασα, καὶ ἔχω ἀνάγκην ἐξελθεῖν καὶ ἰδεῖν αὐτόν· ἐρωτῶ σε, ἔχε με παρῃτημένον. καὶ ἕτερος εἶπε· ζεύγη βοῶν ἠγόρασα πέντε, καὶ πορεύομαι δοκιμάσαι αὐτά· ἐρωτῶ σε, ἔχε με παρῃτημένον. καὶ ἕτερος εἶπε· γυναῖκα ἔγημα, καὶ διὰ τοῦτο οὐ δύναμαι ἐλθεῖν. καὶ παραγενόμενος ὁ δοῦλος ἐκεῖνος ἀπήγγειλε τῷ κυρίῳ αὐτοῦ ταῦτα. τότε ὀργισθεὶς ὁ οἰκοδεσπότης εἶπε τῷ δούλῳ αὐτοῦ· ἔξελθε ταχέως εἰς τὰς πλατείας καὶ ρύμας τῆς πόλεως, καὶ τοὺς πτωχοὺς καὶ ἀναπήρους καὶ χωλοὺς καὶ τυφλοὺς εἰσάγαγε ὧδε. καὶ εἶπεν ὁ δοῦλος· κύριε, γέγονεν ὡς ἐπέταξας, καὶ ἔτι τόπος ἐστί. καὶ εἶπεν ὁ κύριος πρὸς τὸν δοῦλον· ἔξελθε εἰς τὰς ὁδοὺς καὶ φραγμοὺς καὶ ἀνάγκασον εἰσελθεῖν, ἵνα γεμισθῇ ὁ οἶκος μου. λέγω γὰρ ὑμῖν ὅτι οὐδεὶς τῶν ἀνδρῶν ἐκείνων τῶν κεκλημένων γεύσεταί μου τοῦ δείπνου.


Iisus străbate, împreună cu ucenicii, Iudeea în drum spre Ierusalim. Este o călătorie lungă (Luca 9,51-19,28) în cursul căreia Iisus le descoperă oamenilor simpli, spunându-le pilde, un alt Dumnezeu decât cel zelos al Legii, Îl descoperă pe Dumnezeul iubitor al tuturor neamurilor !

Suntem undeva, probabil într-o cetate mică din Iudeea, la masă, în casa uneia „dintre căpeteniile fariseilor”.

Iisus primește să prânzească cu fariseii, deși știe că-L invitaseră ca să-L provoace să spună... blasfemii și să-L poată preda lui Irod Antipa sau Sanhedrinului ! Acuzațiile de blasfemie care i se aduceau erau două: Iisus spunea despre El că este viitorul rege al iudeilor și că este Fiul și Trimisul/Unsul lui Dumnezeu. Și pentru amândouă Îl aștepta pedeapsa cu moartea.

Iisus spune la această masă a... trădării o pildă despre cine va sta la masă cu Dumnezeu în Împărăția cerurilor, aparent stârnit de urarea unui comesean: Fericit cel ce va mânca pâine în Împărăția lui Dumnezeu/ Μακάριος ὃς φάγεται ἄρτον ἐν τῇ βασιλείᾳ τοῦ θεοῦ. Pâine, pentru că pâinea era prin excelență simbolul îmbelșugării.

Și cine vor fi aceia ? Toți cerșetorii !

 

Săracii, neputincioșii, schilozii, șchiopii și orbii care cerșeau pe stăzile și în piețele cetăților, dar și cei care cerșeau pe drumuri și pe la gardurile ogoarelor și viilor, dincolo de porțile cetăților.

Adică oameni care nu treceau drept pioși, ci, dimpotrivă, drept păcătoși, nici drept favoriți ai lui Dumnezeu, cum se credeau oamenii sinagogii sau ai Templului. Și, bineînțeles evreii în comparație cu ne-evreii. De altfel, în această pildă, evreii care vor sta la masa lui Dumnezeu sunt simbolizai de cerșetorii din cetate, iar ne-evreii de cei din afara ei.

De ce ei ? Pentru că doar ei, în neajutorarea lor, nu-și pervertitseră sufletul, mai credeau, cu adevărat, în Dumnezeu, se simțeau recunoscători pentru fiecare zi și-L iubeau, în felul lor.

O variantă a acestei parabole o găsim și la Matei (22, 1-14) și una  în Evanghelia lui Toma (64).

 


 

Notă: Traducerea textului: ZLH


Etichete EvanghelieLucaIisus HristosDumnezeucredințăreligiedezmoștenitcerșetor

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live