Papă de închiriat

Se-ntâmplă şi la case mai mari! “Papă de închiriat” – urlă în continuare presa britanică la mai bine de-o săptămână de la încheierea vizitei papei Benedict al XVI-lea în Albion. Dincolo de sumele exorbitante cheltuite de guvernul de la Londra pentru măsurile excepţionale de securitate, publicaţiile denunţă aşa-numita “cotizaţie de pelerin” achitată de credincioşii care au participat la slujbele oficiate de Suveranul Pontif şi audienţele private pe care Sanctitatea Sa le-a acordat unor sponsori generoşi ai Vaticanului, în condiţiile în care în mod normal până s-ajungi la papă te mănâncă... protocolul!

Sincer nu pricep de unde atâta reacţiune! Păi nu tot pe la ei s-a brevetat închirierea de celebrităţi pentru petreceri private? Că-ţi cântă McCartney, Iron Maiden sau Hannah Montana pe peluză ori că i te spovedeşti în propriul birou papei nu-i totuna? Ce atâta zarvă? A, probabil că şi la ei o eventuală confesiune în public a miliardarilor respectivi ar fi vrednică de interes! Dar atâta timp cât cestiunea rămâne un act benevol, n-au ce-i face; bat şi ei şaua să priceapă iapa – adică trag în papă ca să nu sughită alde Sir Anthony Bamford care ar fi plătit 7,6 milioane de euro pentru mărturii la domiţil. Nu ştiu exact cât a durat spovedania, că eram curios cât costă minutul de exclusivitate...

În fine, n-au stil, ce mai... Uite, la noi, slujbele, întrunirile ori şezătorile private se ţin numai cu uşile închise, de nu ştiu nici vântu' nici pământu' cât e taxa pe... smerenie!