Palmira: reconstrucţie sau reabilitare?

Specialiştii discută dacă trebuie făcută reconstrucţie sau reabilitare, după distrugerile provocate de aşa-zisul Stat Islamic, unor părţi esenţiale ale oraşului Palmira, oraş, parte a patrimoniului cultural al umanităţii din Siria.

La începutul lunii viitoare, la Berlin va avea loc o conferinţă internaţională UNESCO consacrată patrimoniului cultural şi istoric din Siria, grav afectată de cei cinci ani de război.

Subiectul principal va fi viitorul Palmirei, care, în luna martie, a fost eliberată de Armata siriană şi aviaţia rusă de sub ocupaţia de zece luni a teroriştilor Statului Islamic care au distrus deliberat şi ritual câteva din cele mai valoroase şi emblematice monumente.

O primă evaluare a distrugerilor a devenit posibilă după ce geniştii ruşi au deminat oraşul istoric. O expertiză detaliată a stării în care se află monumentele urmează încă să fie făcută.

La conferinţa de la Berlin va fi înfiinţat probabil un comitet internaţional care va gestiona problema Palmirei şi va trebui să decidă între cele două variante care au divizat deja lumea ştiinţifică: restaurarea monumentelor distruse sau conservarea acestora în starea lor actuală.

Ultima variantă este prevăzută în aşa-numita Cartă de la Veneţia referitoare la lucrările în siturile arheologice, dar această regulă nu a fost respectată întotdeauna şi nu toţi sunt de acord cu ea.

Aflat la Palmira săptămâna trecută, cu ocazia unui tur de presă organizat de Ministerul rus al Apărării, am avut ocazia să aflu opinia unuia dintre cei mai avizaţi specialişti în domeniu: Mihail Piotrovski, directorul celebrului Muzeu Ermitaj din Sankt Petersburg, instituţie cu o vastă experienţă în domeniul restaurării.

Mihail Piotrovski: ”Restaurarea este necesară, dar există regulile stricte ale restaurării: de exemplu, sunt cele din Orientul Mijlociu, din Siria şi Liban.

”Potrivit acestora, dacă dintr-un obiectiv s-au păstrat 90% din pietrele din care era construit, atunci ele trebuie ridicate şi reaşezate la locurile lor. Dacă nu există 90%, atunci nu.

”Mijloacele tehnice actuale permit să se stabilească cu mare precizie care fragment se îmbină cu care şi, dacă acest lucru se poate face, atunci trebuie făcut, dar nu trebuie înlocuite părţile lipsă cu construcţii noi.”

Restaurarea este necesară acolo unde se poate realiza - mi-a spus Nikolai Makarov, directorul Institutului Arheologic al Academiei Ruse de Ştiinţe, adăugând că ceea ce nu se va putea reface ar trebui, în opinia sa, conservat ca monument al războiului.

Nikolai Makarov: ”Memoria războiului trebuie să fie reprezentată şi ea la Palmira pentru că este o lecţie.

”Ne confruntăm cu o tragedie de nivel mondial şi este necesar ca ea să-şi găsească expresia într-o nouă expoziţie, dar cum anume este o altă problemă şi cred că acum e puţin prea devreme să vorbim despre asta.”

Decizia finală va aparţine Comitetului UNESCO pentru patrimoniu şi guvernului sirian.

Va trebui însă luată în calcul şi factorul politic, întrucât majoritatea ţărilor occidentale nu recunosc legimitatea regimului Assad.

Experţii estimează că întregul proces al restaurării va dura între cinci şi şapte ani, dacă va fi găsită soluţia de finanţare care, potrivit reprezentanţilor UNESCO, se va realiza, cel mai probabil, printr-un fond internaţional special, ca şi prin contribuţia individuală a ţărilor.