Ospăţul din post

Roadele şi poamele vii ale pământului sunt atât de îmbelşugate, atât de plăcute şi de îmbietoare, fiecare cu aromele şi gustul lui neasemuit …

Felurile în care vă puteţi bucura de ele sunt atât de multe …

Tot ce trebuie să faceţi este să vă lăsaţi purtaţi de ştiinţa voastră lăuntrică de a vă crea, de fiecare dată, o mâncare dumnezeiască.

Cum ? Însoţind unele cu celelalte, în chip desăvârşit, zarzavaturi, fructe, cereale, ierburi purtătoare de miresme, uleiuri … pâinea … vinul … şi, atenţie, nemâncând mai mult decât vă priieşte sau vă primeşte stomacul.

Aceasta pentru că, o poftă prea mare pentru un stomac neîncăpător este adesea vătămătoare.

Şi, mai e nevoie de ceva, de bucuria de a avea aceste bucate, de a-i avea pe cei dragi cu care să le împărţiţi, de recunoştinţă şi … mai ales de dragoste, căci ea preface orice mâncare, chiar şi pâinea goală, într-un ospăţ.

Poate nu ştiaţi, post în limbile slave înseamnă recunoştinţă, mulţumire, ofrandă. Oare pentru ce ?