Ordinul Arhitecţilor critică Patriarhia Română

Dialogul surzilor - Cam aşa ar putea fi sintetizată disputa dintre Patriarhia Română şi Ordinul Arhitecţilor din România pe tema proiectării Catedralei Mânturii Neamului, care se va ridica pe Dealul Arsenalului din Bucureşti, în spatele Casei Poporului.

Istoria diferendului dintre Patriarhia Română şi Ordinul Arhitecţilor a început în decembrie 2008, când Biserica Ortodoxă a organizat un simpozion consultativ în care a venit cu un plan de proiectare a Catedralei. Arhitecţii au fost surprinşi că nu era vorba de un concurs iar tema de proiectare era ilustrată. Adică nu se pornea de la zero, ci de la un plan prestabilit.

La al doilea simpozion Patriarhia a adus şi o machetă. Ordinul Arhitecţilor a fost prezent, a venit cu observaţii dar a plecat nemulţumit. A redactat o scrisoare deschisă Patriarhului, dată publicităţii în februarie 2009 prin care îi cereau nu simpozioane consultative, ci un concurs de proiectare la care Patriarhia ar fi putut veni cu o temă, dar fără să o ilustreze.

Un concurs, spuneau arhitecţii, permite exprimarea liberă a creativităţii şi oferă mai multe posibilităţi de selectare a unei idei valoroase. Atunci când clientul, în speţă Patriarhia, vine cu o temă, sau şi mai grav, cu o machetă, arhitectul nu prea mai are de adăugat nimic.

În plus, Ordinul Arhitecţilor opina că un concurs ar permite oferirea de soluţii pentru integrarea Catedralei în ansamblul arhitectural din spatele Casei Poporului şi găsirea unor căi de optimizare a traficului prin descongestionarea arterei care leagă practic sudul de nordul capitalei.

În replică, Patriarhia a spus că nu se află la prima iniţiativă de organizare a unui concurs pentru proiectarea Catedralei Mânturii Neamului. Au mai fost două, în 1999 şi 2003, pe care s-au cheltuit 200 000 de dolari. Niciuna dintre soluţiile de atunci nu au satisfăcut din punctul de vedere al exigenţelor Bisericii. Concret ele nu au avut legătură cu tradiţia bizantină românească şi deci nu pot fi reprezentative pentru Biserica Ortodoxă.

Aş că noul Patriarh Daniel a venit cu o temă ilustrată pe care a organizat consultări. Asta le ia din libertate arhitecţilor dar dă libertate teologică Bisericii.

În conferinţa de presă din 4 martie 2010 nu s-au adăugat lucruri noi la această dezbatere. Ordinul Arhitecţilor, prin preşedintele filialei Bucureşti, Mircea Ochinciuc, a spus din nou că cere un concurs de la zero. Patriarhia, prezentă prin purtătorul de cuvânt, părintele Constantin Stoica a replicat că de fapt concursul este în derulare şi că la el s-au înscris deja zece firme de arhitectură. Ele nu se pot abate însă decât cu 10%-15% de la macheta rezultată în urma celor trei simpozioane consultative.

În viziunea reprezentaţilor Ordinului Arhitecţilor, însă, macheta nu are "nicio legătură cu tradiţia autentică a arhitecturii ortodoxe româneşti" şi este "doar un conglomerat de forme şi de elemente decorative istoricizante".

Şi aici am ajuns la cuiul lui pepelea. Arhitecţii cred că ei pot da soluţia unei catedrale care să se integreze în canoanele artei bizantine de care Biserica nu ţine seama. Patriarhia e sceptică, mai ales în urma ultimelor două concursuri, aşa că a ales să vine cu o temă. Tema poate fi îmbunătăţită, dar nu poate fi schimbată. Rigoarea aceasta există de fapt şi în pictura bisericească şi în muzică. Unii artişti spun că ea le ia din libertate. Biserica le spune că le propune o libertate în lăuntrul unui canon care reflectă o anume armonie.

În concluzie, cine decide până la urmă ce este estetic şi ce nu în biserică, ce foloseşte cultului şi ce îl deviază de la esenţa sa, ce este canonic şi ce este inovaţie - arhitectul, pictorul şi cântăreţul sau sacerdotul? Dacă cele două părţi ale dezbaterii nu au un răspuns comun la această întrebare, discuţia este lipsită de sens.