Oraşul dintre vii la vremea culesului

"Te salut oraş grădină/ Cu contururi iluzorii/ Străjuit de patru dealuri/ Incărcate cu podgorii”, atat de frumos caracteriza Huşiul, în versurile sale, poetul George Coşbuc.

"Orasul dintre vii", pe unde paşii l-au purtat cu ani si ani in urmă… Ascunsă intr-o margine de Românie, nu departe de apele Prutului, micuţa urbe ce numara puţin peste 30.000 de locuitori, a fermecat cu parfumul ei unic, pe toţi cei care i-au trecut pragul de-a lungul vremii.

Şi n-au fost puţini. Domnitotul Ştefan cel Mare, impresionat de pitorescul micii aşezări, şi-a facut aici reşedinţa domnească.

Documentele vremii spun că Domnitorului i-au plăcut cum, privita de sus, de pe culmile dealurilor verzi, mai cu seamă noaptea, când mii de luminiţe se aprind pretutindeni, aşezarea pare a fi o oglindă a cerului înstelat.

Măritul Ştefan a ctitorit aici manastirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, cea care astăzi e catedrala episcopală pentru Episcopia Huşilor.

Poate de aici se trage felul locului încărcat de religiozitate, dar şi de lăcaşe de cult, pentru că Huşul, mai este numit pe drept şi "Oraşul Bisericilor”.

Poezia credinţei este aici poate mai des spusă decât în altă parte, pentru că pe orice străduţă ai apuca, sigur ea te va duce la biserică.

Dacă norocul te-a născut în Huşi, nu vei putea vreodată uita mireasma viilor înflorite, care, toamna, dau oamenilor dulceaţa Busuioacei cu Bohotin.

Oriunde în lume te-ai afla, dorinţa cea mare va fi să te întorci acasă, măcar pe timpul culesului, când oamenii harnici împânzesc dealurile verzi, pentru a strânge povara de dulceaţă şi rod.

Şi poate că Huşul nu ar fi decât o urbe cochetă, de oriunde din aceasta lume, dacă n-ar avea oamenii săi minunaţi, care să-i fi dus vestea în cele patru zări.

Cine nu a auzit de Alexandru Ioan Cuza, de pictorul Adam Balţatu, de actorii Octavian Cotescu şi Alexandru Giugaru, de celebrul industriaş Nicolae Malaxa, de Costache Olareanu sau Mihail Ralea, ori de bravul general Gheorghe Teleman.

Ei bine, ei cu toţii s-au născut în acest mic oraşel din judeţul Vaslui, aflat la doi paşi, de apele învolburate ale Prutului.

Avram D. Tudosie, celebru eonolog, scria aşa, într-un autograf aşezat cu grija pe lucrarea "Ambrozie si nectar": "Sunt huşean cu sufletul şi ar trebui să îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta, căci unde în alte parte aş fi învăţat să iubesc până şi pietrele de pe străduţele prăfuite, pline cu dughene evreieşti, să iubesc mustul dulce ce curge valuri în toamnele aurii şi să îmi fac o cruce, când viaţa îşi aşează, cu dragoste, poverile ei peste umerii mei întotdeauna tineri".