Opinia publică... ?! Oare ?

Opinia publică consideră că….
Opinia publică își exprimă îngrijorarea (indignarea) în legătură cu….
Opinia publică respinge categoric…..
Opinia publică va condamna orice act necugetat….
Opinia publică a dezbătut aceasta temă… acest subiect va fi supus analizei opiniei publice… etc., etc.

Sunt expresii pe care le auzim sau le citim foarte des în mijloacele de informare în masă.

Fac uz de ele prezentatori, redactori, adică jurnaliști, dar, mai ales, oameni politici…

Sunt ele corecte ? Din punct de vedere gramatical, da ! Au subiect și predicat. Aparent, reprezintă un enunț logic, rațional, moral și de bun simț.

Dar, supuse unei analize logice și semantice (a sensului și semnificațiilor cuvintelor) riguroase, construcția lor nu rezistă.

Iată alte exemple care fac vizibilă fragilitatea și inconsistența logică a acestor enunțuri:
Opinia publică ia act…. Opinia publică a aflat…

Cum poate o opinie să afle sau să se informeze despre ceva ? Cineva, da !, poate să afle, să se informeze, să analizeze, să judece și să-si exprime o opinie. Dar, opinia nu poate, deoarece opinia nu este cineva, ea este (o opinie) a cuiva.
Nu putem personifica opinia pentru a vorbi în numele cuiva.

Opinia publică nu este nici PERSOANĂ și nici FOR, oricât de mult s-ar încerca să se sugereze acest lucru ! Ar însemna să putem afirma că opinia publică acceptă sau refuză…, amâna…., a luat o pauză…, nu s-a întrunit încă, sau chiar se odihnește,…. se află în vacanță !

Opinia exprimată public a unei persoane este rezultatul informațiilor la care are acces dar, mai ales, al poziției în societate și al intereselor pe care le are acea persoană. Opinia publică a acelei persoane nu coincide întotdeauna cu opinia publicului auditor sau spectator. Este opinia sa personală sau partinică. Acest lucru este evident mai ales în perioadele electorale.

Opinia nu este unică sau unanimă nici măcar în interiorul unui partid. Disciplina le impune membrilor partidului respectiv să-și armonizeze și să-și stabilească opinia unică pe care o vor exprima în public sau în particular, în afara partidului.

Cu atât mai puțin va avea publicul amplu o opinie unică. Rareori este unanimă. Este vorba, în realitate, de o multitudine de opinii.

Cei interesați le vor sonda și le vor cerceta. Adică, le vor constata ! Vor fi opinii împărțite, va exista o opinie majoritară sau vor exista opinii concordante majoritare.

De aceea, corect ar fi ca după OPINIA PUBLICĂ să punem numai verbe constatative la timpul trecut: opinia care s-a format, care a cristalizat, care a apărut în legătură cu acest subiect, conform (rezultatelor) sondajelor… arată astfel: procentaje PRO/CONTRA; DA/NU etc.

Opinia publică se constată, ea nu se exprimă pe ea însăși și nu are reprezentanți.