Oala de gătit la aburi

Aburul este respiraţia fierbinte a apei, duhul apei. Pătrunse de acest duh, legumele se pregătesc cel mai bine, pentru că-şi păstrează, sublimate, e adevărat, toate sucurile şi aromele.

Cel mai însemnat lucru este, însă, acesta: îşi păstrează neatinsă esenţa hrănitoare, fiinţa lor, dacă ne gândim că esenţă vine de la verbul latin esse, a fi.

Pentru a găti la aburi aveţi nevoie de o simplă oală cu sită şi un castonaş, fix cât oala, din inox, şi de un capac etanş de sticlă.

Le găsiţi oriunde, mai scumpe sau mai ieftine. Ce trebuie să ştiţi este că şi cele ieftine sunt tot atât de bune ca şi cele scumpe, pentru că principiul este acelaşi.

Oala cu aburi seamănă cu un cuptoraş, cel mai sănătos cu putinţă.

Cartofii, vinetele, fasolea păstăi, ardeii, dovleceii, dovleacul, gutuia, morcovii, ţelina, varza, prazul … spanacul, loboda, ştevia … urzicile sau … puiul, peştele, ouăle… se coc în propriul lor suc, nu în apă. Şi, mai ales, nu sunt vătămate de foc. Se pătrund repede, pe deplin, şi sunt nespus de fragede şi de gustoase.

Desigur, la oala cu aburi nu puteţi fierbe fasolea boabe sau orezul.

Şi, cel mai bine este să nu sacrificaţi tot ce se poate mânca crud, ci să vă creaţi propriile combinaţii de legume fierte şi legume crude.

Încercaţi-o pe acesta: cartofi la aburi cu sos de gutuie. Gutuia proaspătă se rade fin şi se amestecă cu pătrunjel, scorţişoară, usturoi şi ulei curat, presat la rece. Cu el se acoperă cartofii, după ce s-au făcut, puşi în farfurie, cât mai au încă răsuflarea fierbinte. Urmarea ? Vă va cuprinde o bucurie nestăpânită.

O altă variantă, la fel de copleşitoare, este cea cu sos de sfeclă roşie proaspătă, cu zeamă de varză, tarhon şi maghiran.