O vorbă bună 93 - Lumina dinlăuntru

O învăţătoare i-a întrebat pe elevii săi într-o zi, după o vizită la biserică: „Ce lumini aţi văzut înăuntru? - Am văzut lumina de la lumânările aprinse în sfeşnice, zise unul.

Eu am văzut şi luminile din candelabru, zise altul. Era o luminiţă şi în altar într-o candelă, răspunse un alt elev."

Unul dintre copii, ridică şi el mână, şi spuse: „Eu am văzut lumina din ochii oamenilor.”

Învăţătoarea zâmbi satisfăcută că măcar unul fusese atent la ceva esenţial.

Să aplicăm povestioara aceasta la realitatea care ne înconjoară acum în preajma Crăciunului. Vedem multe luminiţe. Stîlpii de pe stradă, ferestrele caselor, magazinele sunt pline de lumini.

Brazii de Crăciun sunt împodobiţi cu lumini multicolore. Suntem înconjuraţi de semne exterioare ale sărbătorii.

Dar lumina dinlăuntru e aprinsă? Mă refer la acea bucurie a întâlnirii cu Dumnezeu în sărbătoare. N-o alimentează curentul electric. Energia acestui tip de lumină este credinţa.

Dacă este slabă lumina dinlăuntru pâlpâie şi e acoperită de luminiţele pe care le vedem la tot pasul. Dacă e puternică, însă, străluceşte şi se vede în ochii omului care crede că de Crăciun Dumnezeu coboară pe pământ.