O vorbă bună 75 - Ochii care nu se văd

"Ochii care nu se văd se uită." Ştiţi această vorbă populară folosită mai ales ca scuză pentru ruptura relaţiei dintre un bărbat şi-o femeie care se văd rar.

Zicala este confirmată, ce-i drept, de realitate, însă, eu cred că nu absenţa contactului vizual duce la uitare, ci lipsa a ceva esenţial care face ca o relaţie să dureze. Se cheamă iubire.

O altă vorbă înţeleaptă spune că "iubeşti cu adevărat de-abia atunci când nu mai ai nevoie să atingi ceea ce iubeşti".

De mult, un misionar călătorea în America împreună cu un tânăr indian care-i era călăuză. Europeanul a observat că la apusul soarelui, indianul începea să cânte o melodie lină şi dansa pe ritmul acelui cântec.

Azi aşa, mâine aşa, în fiecare seară acelaşi cântec, acelaşi dans. Într-o zi, curios, misionarul îşi întrebă călăuza: "Ce înseamnă tot acest ritual pe care-l faci în fiecare seară?"

“Nimic deosebit, răspunse tânărul. Eu şi soţia mea am compus acest cântec împreună. Când suntem departe unul de celălalt, fiecare, oriunde s-ar afla, se întoarce spre soare, puţin înainte să apună şi începe să cânte şi să danseze. Aşa, chiar daca suntem departe, cântăm si dansăm împreună."