O vorbă bună 149 - Sarea pământului

Există în Evanghelie o definiţie pe care Iisus Hristos o dă oamenilor credincioşi care-l urmează. „Voi sunteţi sarea pământului”, spune şi explică : „dacă sarea îşi va pierde gustul, cu ce se va săra?” (Matei 5,13).

Aşadar omul care crede şi trăieşte conform adevărului în care crede dă gust vieţii aşa cum sarea o face cu mâncarea. Este o explicaţie sugerată de Iisus Hristos.

Definiţia Lui poate fi interpretată şi într-o altă cheie. Am aflat-o după ce am făcut o vizită într-o salină.

Un miner ieşit la pensie juca rolul de ghid. El spunea că sarea se găseşte numai în blocuri şi nu se amestecă cu pământul. Şi explica ceva despre cristalizare şi alte procese chimice pe care nu le-am reţinut.
Mi-a rămas însă în memorie această observaţie: „sarea nu se amestecă cu pământul, se curăţă de el.”

Omul care crede în Dumnezeu este sare a pământului, aşadar, pentru că are această calitate: deşi trăieşte pe pământ el nu este teluric.

Ţinteşte în altă parte spre o destinaţie spirituală. Şi, ce-i drept, omul credincios ştie că are mult mai mult cer deasupra capului decât pământ sub picioare.