O vorbă bună 145 - Adaptabilitate

Se spune că oamenii care reuşesc în viaţă sunt aceia care au o capacitate dezvoltată de a se adapta.

Eu aş zice chiar că sunt mai fericiţi oamenii dispuşi să se adapteze la tot felul de situaţii, decât rigizii, aceia care refuză să accepte noul şi schimbarea.

Şi sunt sigur că aţi constatat că perioada adaptabilităţii este mai degrabă tinereţea decât bătrâneţea. Ne pierdem această capacitate odată cu înaintarea în vârstă şi de aceea devenim tot mai trişti.

Dar cine reuşeşte să fie maleabil şi la bătrâneţe, cred că are o viaţă frumoasă.

Un ucenic şi-a vizitat maestrul care se afla pe patul de moarte: „Lasă-mi moştenire ceva din înţelepciunea ta!”, îşi rugă dascălul.

Bătrânul căscă gura şi îl pofti pe tânăr să privească înăuntru: „Am limbă în gură”, îşi întrebă învăţăcelul. „Desigur. – Dar dinţi, mai am în gură? – Nu răspunse ucenicul.

– Ei bine, ştii de ce limba e mai trainică decât dinţii? Pentru că este moale şi unduioasă. Dinţii cad repede, pentru că sunt tari şi rigizi.

Asta-i tot ce trebuie să ştii, încheie maestrul". El de fapt i-a lăsat moştenire un sfat despre adaptabilitate.