O vorbă bună 141 - Avarul

Ataşamentul exagerat faţă de bani se numeşte avariţie. Avarul consideră banii bunul cel mai de preţ din lume şi dedică foarte mult timp pentru strângerea lor şi păstrarea fără să fie cheltuiţi.

Aţi auzit cu siguranţă de Hagi Tudose, personajul nuvelei cu acelaşi nume a lui Barbu Ştefănescu Delavrancea. Hagi Tudose a murit sărac lipit îmbrăţişându-şi cufărul cu bani, foarte mulţi bani, pe care-i strânsese toată viaţa. Este cazul tipic de avar.

O altă poveste spune că un om, din aceeaşi specie cu Hagi Tudose, şi-a ascuns aurul la rădăcina unui pom din grădina sa. În fiecare săptămână, omul săpa o groapă, scotea aurul, îl admira o oră întreagă, după care îl îngropa la loc.

Asta până când, un hoţ i-a desoperit ascunzătoarea şi i-a furat aurul. Bietul om, când şi-a dat seama că a fost jefuit, a început să se tânguie în gura mare.

Vecinii s-au alarmat şi au venit să vadă ce se întâmplă. Când au aflat, unul dintre vecini îl întrebă pe păgubit: „Ai cheltuit ceva din aurul tău? – Nimic, răspunse avarul. Nu făceam decât să-l dezgrop şi să mă uit la el.

– Ei, în cazul ăsta, încercă vecinul să-l consoleze, paguba nu este prea mare. Poţi la fel de bine să continui să vii în fiecare săptămână şi să te uiţi la această groapă, închipuindu-ţi că în ea este aurul tău.”
Morala: Nu banii, ci capacitatea de a şti să-i foloseşti te face bogat sau sărac.