O vorbă bună 137 - Bilanţul

Un călugăr bătrân, după ce şi-a învăţat timp de mai mulţi ani ucencii tainele spiritului, i-a trimis în lume să împărtăşească ceea ce au învăţat.

După zece ani de misiune printre oameni, trei dintre ucenici s-au întors să-şi viziteze maestrul. Acesta îşi trăia ultimii ani ţintuit într-un pat din cauza unei boli de picioare.

Fiecare începu să povestească ce făcuse în ultimii zece ani: "Eu, zise primul cu mulţumire de sine, am scris zece cărţi şi le-am vândut într-o mulţime de exemplare. - Ai umplut aşadar, lumea de hârtie, zise bătrânul.

- Eu, luă cuvântul al doilea la fel de satisfăcut de el însuşi, am ţinut multe predici în faţa a mii de oameni. - Tu ai umplut lumea de vorbe, răspunse duhovnicul."

Al treilea ucenic, începu să desfacă un pachet şi scoase din el o pernă: "Eu părinte, ţi-am adus această pernă ca să ai de ce să-ţi sprijini picioarele când te dor. - Tu, zise bătrânul călugăr, tu l-ai găsit pe Dumnezeu."

Adevărul e că cel mai corect bilanţ pe care omul şi-l poate face din când în când nu este să-şi contabilizeze realizările, ci să se cerceteze cât de capabil a fost să împartă iubire în jurul lui.