O vorbă bună 127 - Acum şi aici

Trei pescari găsiră într-o zi o sticlă plutind. Au pescuit-o şi au zărit înăuntru o bucată de hârtie.

Au spart sticla şi au descoperit următorul mesaj: „Ajutor! Salvaţi-mă! Oceanul m-a aruncat pe o insulă nelocuită. Stau pe mal şi aştept ajutorul. Grabeşte-te! Sunt aici.”

Pescarii se uitară unul la altul nedumeriţi: „Nu este scrisă nicio dată, spuse unul. Cu siguranţă, acum e prea târziu. Sticla poate să fi plutit de mult pe apă”.

Altul remarcă şi el: „Nu este indicat locul. Nici măcar numele oceanului!” Al treilea, întorcând pe toate părţile petecul de hârtie, zise: „Acesta nu este un mesaj obişnuit. El vrea să ne spună că insula numită Aici este oriunde. Şi ea poate fi găsită chiar acum.”

Citind această povestioară într-o carte de spiritualitate orientală, mi-am adus aminte de o cugetare creştină care zice că singurul timp şi loc care-ţi aparţin cu adevărat sunt: astăzi şi aici.

Ziua de ieri îi aparţine lui Dumnezeu, pentru că el o judecă, iar ziua de mâine îi aparţine diavolului, pentru că el este maestrul amânării.

Omul, acum şi aici, poate să fie bun, în rest nu există decât nostalgie sau visare.