O vorbă bună 119 - Gol şi zgomotos

Un ţăran şi fiul său mergeau într-o dimineaţă la câmp. La un moment dat, tatal se opri, stătu cateva secunde ascultand, apoi îşi întrebă feciorul: "- Fiule, ascultă puţin şi spune-mi ce auzi!

- Cântecul păsărilor şi foşnetul frunzelor, tată", răspunse băiatul. - Ascultă mai bine. În afara de asta, mai auzi ceva?"

Baiatul se concentră şi zise: „Da, parcă aud zgomotul unei căruţe. - Aşa este", aprobă tatăl, mai mult decât atât, este o caruţă goală!

- Cum de ştii asta fără sa o vezi?, se arătă mirat feciorul. - Este foarte usor, răspunse tatăl. Cu cât căruţa este mai goală, cu atât face mai mult zgomot."

Nu vi se pare că logica acestui ţăran poate fi aplicată şi în cazul nostru al oamenilor? Cunoaşteţi desigur persoane care fac mult zgomot lăudându-se, debordând de îngâmfare şi suficienţă de sine.

Vorbesc mult şi foarte sonor. Şi, nu-i aşa, în cele mai multe cazuri, zgomotul acestor oameni e semn că sunt goi, pe dinăuntru.