O vorbă bună 116 - Trup şi suflet

Te invit să faci un calcul: Cât din timpul unei zile dedici părţii materiale a vieţii şi cât spiritului?

Opt ore la muncă pentru bani cu care poţi să cumperi lucruri pentru trup: mâncare, băutură, haine, medicamente. Cât rămâne pentru spirit: adică o carte, un film care te pune pe gânduri, o vorba bună spusă cuiva, o mângâiere, o rugăciune?

Să zicem că mai rămâne timp şi pentru aceste lucruri, însă mult mai puţin, trebuie s-o recunoşti, decât timpul pe care i-l acorzi trupului. Suntem victimele unei culturi materialiste.

Am citit de curând că un grup de europeni a pornit într-o expediţie prin Tibet ghidaţi de un şerpaş. Oamenii îşi făcuseră un plan: cât au de mers pe zi, cât să se odihnească, şi se străduiau să-l respecte.

După mai multe zile de ritm alert, ghidul tibetan al europenilor se opri dintr-o dată, se aşeză pe o piatră şi rămase aşa cu ochii închişi mai mult de o oră.

Membrii expediţiei cerură explicaţii. Şerpaşul stătea nemişcat ca şi cum nu auzea nimic. Europenii trecură la ameninţări, că n-or să-l mai plătească. Tibetanul nu era afectat.

După o vreme, se ridică şi porni fără să spună nimic mai departe. Se puseră toţi în mişcare, dar după câţiva paşi, unul dintre europeni îl întrebă: „de ce te-ai oprit şi ce te-a făcut să reiei urcuşul?”

Şerpaşul răspunse: „Trupurile noastre au mers prea repede. Aveam nevoie să ne oprim ca să ne ajungă din urmă sufletele. Altfel, călătoria noastră risca să nu aibă sorţi de izbândă.”

Adevărul e că toţi avem nevoie să ne oprim din când în când din zbaterea pentru materialitate, ca să nu pierdem pe drum sufletul.