O vorbă bună 113 - Statuia

Noi oamenii suntem diferiţi între noi. Aţi observat asta cu siguranţă. Şi nu doar pentru că nu arătăm la fel, ci mai ales pentru că nu vedem lucrurile şi realităţile din jur în acelaşi mod.

Vi s-a întâmplat, nu-i aşa, să priviţi acelaşi lucru împreună cu alte persoane, sau să auziţi aceeaşi frază, şi să constataţi că percepţia sau înţelegerea este diferită de la om la om.

Şi asta pentru că oamenii judecă lucrurile printr-un filtru valoric divers.

Am citit de curând o întâmplare redată de scriitorul şi filosoful de origine libaneză Khalil Gibran care ilustrează această evidenţă.

“Un bărbat a descoperit în pământul său, o statuie de marmură de o mare frumuseţe şi a dus-o unui colecţionar pentru a o valorifica.

Colecţionarul a cumpărat-o pentru o sumă însemnată. Cu banii în buzunar, norocosul descoperitor al statuii îşi spunea în sinea lui în timp ce se întorcea acasă: „Cum poate cineva să dea atât de mult pentru o piatră cioplită îngropată şi neştiută în pământ probabil de o mie de ani?”

În acelaşi timp, colecţionarul se uita la statuia de curând cumpărată şi-şi zice: “Câtă frumuseţe! Ce suflet a plăsmuit-o prin visare! Şi câtă prospeţime după un dulce somn de o mie de ani. Cum poate cineva să dea acestea toate pentru nişte bani, fără suflet şi lipsiţi de vise?”

Cei doi au avut aceeaşi statuie în mână dar valoarea ei a cântărit diferit. Şi există nu-i aşa lucruri care pot fi convertite în bani şi lucruri a căror valoare nu poate fi plătită.