O viață luminoasă ca o magnolie în floare

În sala de operţii cu sculptorul de creier Leon Dănailă

Magnolia e chiar în curtea spitalului Bagdasar-Arseni și e sădită de un …sculptor --sculptorul de creier Leon Dănăilă. Albul pur al magnoliei, albul imaculat al halatului, zâmbetul de copil neprihănit, privirea caldă, ferestrele sufletului larg deschise -- toate împreună luminează viaţa neurochirurgului Leon Dănăilă. Şi această lumină divină -- să nu ne ferim de cuvinte mari-- coboară peste viețile a zeci de mii de oameni, schimbă destine şi aduce bucurii.

"Ca să se facă cineva chirurg trebuie să se fi născut chirurg. Și trebuie să se distingă prin trei însușiri: să aibă ochi de vultur, inimă de leu și mâini de femeie."(Sfântul Ierarh Luca al Crimeei 1877 – 1961 chirurg si doctor de suflete.)

Acesta este şi crezul după care se ghidează cel care-şi spune simplu -- doctor Leon Dănăilă.

A făcut peste 40.000 de operaţii, este unul dintre cei mai recunoscuţi neurochirurgi la nivel mondial, la 82 de ani operează pe creier. Este membru al Academiei Române, al Academiei de Ştiinţe Medicale, membru al New York Academy of Sciences (1995) și al London Diplomatic Academy (2000) şi al altor 21 de academii şi societăţi ştiinţifice din lume. Clinica de neurochirurgie din Bucureşti există astăzi datorită lui. A publicat și comunicat 317 lucrări științifice, în ţară şi în străinătate. Modestia, însă, face parte din viaţa medicului Leon Dănăilă. Îl însoţeşte zi de zi ca şi bucuriile oamenilor cărora le-a închinat tot harul cu care a fost înzestrat. Pe uşa cabinetului de la Clinica de Neurochirurgie vasculară a Spitalului Bagdasar- Arseni scrie: Consultaţii gratuite. A muncit enorm pentru a nu pierde acest dat şi pentru a nu-i dezamăgi pe cei care veneau la el cu toată încrederea. Din timpul studenţiei mergea în multe săli de operaţii ca să vadă, să inveţe, apoi când pleca în străinătate la congrese şi întruniri, discursurile îl interesau mai puţin, voia să vadă ce fac colegii lui din alte ţări. Şi învăţa.

În 1981, când tumorile cerebrale se scoteau cu degetul, iar mortalitatea era de 50%, prof. Dănăilă a vrut să schimbe situaţia, și a obținut o bursă în SUA unde a învățat să opereze cu tehnica microchirurgicală , şi a reușit să scadă mortalitatea la 4 la sută. În cei peste 55 de ani de activitate, neurochirurgul a văzut zeci de mii de creiere, de la oameni simpli, la şefi de stat şi de guverne.

Are impresia că cineva, o forţă nevăzută îi poartă mâna, uşor, ca o mângâiere peste creierele pacienţilor. Simte prin instrument locul pe care trebuie sa-l atingă. Nu intră în sala de operaţii niciodată fără Dumnezeu.

Are peste 55 de ani de carieră în neurochirurgie, este unul dintre cei mai recunoscuţi neurochirurgi la nivel mondial, şi are mai mult de 40.000 de operaţii. Îşi măsoară viaţa în pacienţi şi operaţii, nu în bani. A operat pe creier zeci de mii de pacienti.

La cei aproape 83 de ani, pe care îi aşteaptă în această vară, academicianul Leon Dănăilă operează şi acum . Îl are de cele mai multe ori alături pe mai tânarul neurochirurg Liviu Ciocan. Împreună cu alţi colegi formează o echipă. În fiecare dimineaţă la ora 6 e prezent la Clinica de Neurochirurgie de la Spitalul Bagdasar- Arseni. Acolo l-am întâlnit şi eu într-o dimineaţă de primăvară unde mă aştepta cu zâmbetul cald. L-am însoţit apoi în sala de operaţii. Când l-am intrebat dacă se simțea oboist dupa intervenţie, mi-a raspuns…tot zâmbind:`` Nu mai e operaţie, e deja artă``.


Acad. Prof. Dr. Leon Dănăilă se numără printre cele 5.000 de personalităţi importante ale lumii, este considerat cel mai bun neurochirurg din Europa şi figurează, alături de Einstein, printre cele 500 de genii ale secolului XX.

Se trezeşte la ora 4, citeşte cărţi de specialitate , scrie, apoi pleacă la spital. De la 7 la 8 oferă consultaţii gratuite, continuă cu vizita zilnică prin saloane şi pe la 9-10 intră în sala de operaţii, unde îl aşteaptă cele mai dificile cazuri din România. După care iese cu o faţă senină, merge în cabinet, se odihneste citind ceva, merge şi la pacientul operat în acea zi, apoi pleacă spre casă cu inima plină.

Pare un geniu în ceea ce face și duce o viață de ascet. Dar cât de împlinită! Zâmbeşte.

A mai salvat o viaţă de Om.