Nou an şi nouă... stare la Moineşti

Mă strecor printre clipe de reverie trăite-n adîncimi de Sărbători şi dau curs unei apucături venite pe neaşteptate din partea unui prieten. Boala lui - să-şi tălmăcească sieşi neastîmpărul ce-i cuprinde pe oameni la trecerea într-un nou an, dar şi să vadă reversul acestuia - adormirea ce pune stăpînire pe case, oameni şi străzi, după ce şi vinul şi bucatele se vor fi împuţinat destul la festinul nopţii de pomină, care marchează un nou început. Căci ce este venirea noului an, decît senzaţia perversă a unei trăiri generatoare de noi aşteptări şi de speranţe înnoite pentru mai binele zilelor ce vin. În fapt, timpul rămîne acelaşi. Aceleaşi şi problemele şi treburile începute, dar lasate de izbelişte în ademenitoarele arome de copturi, frigare şi sunet de zurgălăi şi clopoţei. Aceeaşi şi noi, deşi părem alţii, înnoiţi şi cu mai multă putere, inclusiv de înţelegere, strecurată misterios în alcătuirea care ne este proprie.

Cum-necum, bola prietenului meu m-a prins, ducîndu-mă pentru cîteva ore tocmai pe Valea Trotuşului şi a Tazlăului.

Forfota peste tot.

Lumea după cumpărături, înainte de venirea noului an.

La Bacău, Moineşti ori Comăneşti imaginile erau aceleaşi. Doar zăpada era mai puţină spre zona montană. Peste tot colocvii stradale, cu oameni mai în vîrstă despicînd firul anului care trece, dar şi cu tineri şi tinere, ori familişti alergînd spre destinaţii ştiute - magazine. Cît mai multe cumpărături era deviza.

Două zile mai tîrziu, an aceleaşi locuri starea era alta.

Alt aer, alt aluat şi alt... an. Intrasem în 2013.

De fapt, acesta era şi motivul interesului meu. Cum se vede şi cum apare perspectiva lui în măsura aspiraţiilor, aşteptărilor şi dorinţelor ce-i îmboldesc pe oameni.

Pe traseu străbătut mi-a atras atenţia Moineştiul.

Tocmai am aflat de darea în folosinţă a primului spaţiu de cazare turistică la nivel de lux. Patru stele la o pensiune-hotel care se vrea deschizătoare de drum pentru ceea ce oraşul se doreşte şi face caz. Anume să devină localitate de interes turistic, recomandată şi de calitatea apelor sale minerale. Am şi ajuns la momentul inaugurării. Fast, bun gust şi mare interes pentru iniţiativa unui pasionat în ale turismului, nu numai pe plan local, ci în toata zona de munte a judeţului Bacău.

Altfel, oraşul nu mai e cel de demult. E mult schimbat în bine, chiar dacă nu mai e în totalitate al petroliştilor.

Primarul urbei, Viorel Ilie, pe care l-am întîlnit la vremea urătorilor, îmi spunea că, după ştiinţa lui, 2012 a fost anul cu cele mai mari reuşite în istoria oraşului. Fonduri europene atrase, investiţii realizate şi cu bani proprii, numeroase proiecte în desfăşurare şi obiective de interes edilitar- social - toate garanţii pentru anul care tocmai îşi arata zorii. Oamenii, la fel... Optimişti şi mîndri. Cît despre aspiraţii şi aşteptări... - nici că se putea altfel: va fi mai bine!

Reportajul e doar parte a ceea ce mi-a fost să aud. Aşa că... La mulţi ani, la mai... multe!