Într-un hotel din Braşov a ajuns Svetlana, în vârstă de 64 de ani, împreună cu cele două fiice, dintre care una însărcinată.
Dacă cei mai mulţi dintre refugiaţii ucraineni folosesc România doar ca ţară de tranzit pentru a ajunge la rude prieteni sau apropiaţi aflaţi în state din vestul Europei, sunt şi persoane care aleg să rămână la noi şi spun că aşteaptă să se termine războiul pentru a se putea întoarce acasă.
Autorităţi locale, operatori economici şi persoane fizice le-au venit în ajutor şi le-au pus la dispoziţie adăpost, mâncare şi toate cele necesare.
Într-un hotel din Braşov a ajuns Svetlana, în vârstă de 64 de ani, împreună cu cele două fiice, dintre care una însărcinată.
Stau împreună cu bunica în vârstă de 90 de ani, dar şi cu o nepoată de şase ani.
Le-au povestit colegilor de la Radio România Braşov că au părăsit în grabă Odesa, iar singurul bărbat din familie a rămas să lupte pentru ţară.
: Nu am vrut să plec din casa noastră, dar când am văzut străzile pustii şi magazinele goale mi-am dat seama că nu putem trăi singure în oraş. Era o atmosferă apăsătoare, când am auzit şi rachetele mi-am dat seama că trebuie să părăsim oraşul numaidecât. Sunt capul familiei şi am o responsabilitate faţă de ea, aşa că ne-am urcat degrabă în maşină şi am plecat.