Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: PRIETENII DE LA 10 - continuare Luni, 22 Aprilie

Cele mai citite

Articole recente

Autor

Zenaida Luca-Hac

22 Decembrie 2009
Vizualizari: 3720
Comentează add

Oamenii pot avea impresia că uneori "moşii" din decembrie pot fi confundaţi.

Moş Crăciun: furt de identitate

 

În luna decembrie, copiii aşteaptă cu nerăbdare doi "moşi": Moş Crăciun şi Moş Nicolae. Ce îi leagă şi ce îi desparte? Întrebarea nu poate obţine un răspuns fără o incursiune în istoria occidentală a celor doi "moşi". Totul începe exact acum 200 de ani, în 1809, când la New York se naşte Santa Claus.


Atunci a apărut cartea scriitorului american Washington Irving, "Knickerbocker's History of New York" – "Istoria New York-ului, povestită  de Knickerbocker" (Diedrich Knickerbocker întruchipa un olandez bătrân şi excentric).

Cartea a cunoscut două ediţii. În prima, cea din 1809, se povesteşte cum echipajul unui vapor olandez, Goede Vrouw, a cărui proră părea o statuie a Sfântului Nicolae, se instalează la gurile Hudson-ului şi fondează Communipaw, viitorul New Amsterdam, pe care îl pune sub protecţia Sfântului Nicolae, patronul marinarilor şi al imigranţilor.

În ediţia din 1812, Irving adaugă visul căpitanului Oloffe Van Kortlandt (al cărui nume înseamnă : fără pământ) în care Sfântul Nicolae zboară pe deasupra copacilor, într-un car fermecat, ca să împartă jucării copiilor.


În vis, din pipa lui Sinterklaas ieşea un nor gros de fum, învăluind întreaga regiune şi luând diferite forme: de palate, de turnuri şi de săgeţi, ca apoi să dispară, ca şi Sfântul, care se face  nevăzut, cu car cu tot, în înaltul cerului. 

Irving mai spune că în timpurile binecuvântate Sfântul se arăta mai des, în ajunul sărbătorilor, strunindu-şi calul pe deasupra copacilor şi acoperişurilor, ca să dea drumul darurilor pe hornurile  caselor protejaţilor săi, dar, că acum nu mai vine decât o dată pe an, şi numai ca să aducă daruri copiilor.

Sfântul Nicolae, în olandeză "Sinterklaas" sau "Sinter Klaas", arată, în cartea lui Irving, ca un olandez tipic şi puţin năstruşnic : înalt, voinic, cu un aer generos şi jovial, cu pălărie cu boruri largi, pantaloni mulaţi şi fumând pipă.

Scriitorul dorea să râdă, în felul acesta, de evlavia profundă, dar, uneori, prea copilărească, pe care imigranţii olandezi i-o arătau lui Sinter Klaas.

Faptul că Washington Irving şi-a numit personajul "ocrotitorul New York-ului" i-a crescut acestuia faima, în chip miraculos, printre  locuitorii englezi, care l-au adoptat şi au început să-l sărbătorească, în fiecare an, pe 6 decembrie, ziua adormirii Sfântului Nicolae.  Ei i-au schimbat numele din "Sinterklaas" în "Santa Claus".

Metamorfoza Sfântului Nicolae în Santa Claus începuse.
 
Clement Clarke Moore


Povestea lui Irving i-a cucerit pe cei de pe coasta estică a Americii de Nord şi a inspirat un pastor cu multă imaginaţie şi mulţi copii, şi anume pe Clement Clarke Moore.


Moore le-a scris un poem, Account of a Visit From St. Nicholas, azi cunoscut ca The Night Before Christmas  (În ajunul Crăciunului), pe care cineva din familie l-a trimis, fără ştirea lui şi fără a-i dezvălui numele, revistei Sentinel, care l-a publicat în 23 decembrie 1823.


Succesul a fost enorm. Ziarele americane l-au tipărit, ani de-a rândul, s-a tradus în mai multe limbi şi a circulat în toată lumea.

 

Ilustraţiile tuturor acestor ediţii arată limpede evoluţia lui Santa, mai ales a staturii şi a pântecului acestuia. 

Moore, cum era de aşteptat, pastor fiind şi profesor de teologie, n-a recunoscut că el este autorul, până în 1862, când era octogenar.

Îl preschimbase pe Sfântul Nicolae într-un spiriduş simpatic, bucălat şi rotofei, ce râdea, tot timpul, şi zbura, pe deasupra New York-ului, într-o săniuţă cu zurgălăi,  trasă de opt reni micuţi, cu un sac plin de jucării. Renii aveau chiar şi câte un nume : Zvăpăiatul (Dasher), Dansatorul (Dancer), Sprintenul (Prancer), Şiretul (Vixen), Cometă (Comet), Cupidon (Cupid), Tunetul  (Donder) şi Fulgerul (Blitzen).  


Tot el a schimbat pantofiorii, în care, Sfântul îşi lăsa, după tradiţie, darurule, în ciorăpei largi şi încăpători.


Mai mult decât atât, în poezia-i, Sfântul Nicolae nu mai făcea turul hornurilor New York-ului, pe 5, ci pe 24 decembrie, ceea ce a făcut ca, pe nesimţite, sărbătoarea copiilor, legată de minunile Sfântului, ţinută, până atunci, pe 6 decembrie, să se unească şi, mai rău, să se confunde cu sărbătoarea Naşterii pruncului Iisus, din 25 decembrie.


Thomas Nast

Venise vremea ca Santa Claus să capete şi un chip. Era în luna decembrie a anului 1862. Caricaturistul şi ilustratorul Thomas Nast, născut la New York, într-o familie de imigranţi germani, a publicat, în revista newyorkeză Harper's Illustrated Weekly, primul desen cu Santa. Era un omuleţ surprins în momentul în care se strecura pe coşul unei case.

Poate îl influenţase J.W. Parkinson, un comerciant din Philadelphia, care a avut extrem de profitabila idee de a angaja, în 1841, un bărbat care să se caţere pe hornul magazinului cu un sac în spinare, deghizat în Santa Claus.

Timp de 30 de ani, Nast l-a înfăţişat în sute de desene. Unul dintre ele, devenit istoric, a fost făcut, la rugămintea lui Abraham Lincoln, în timpul Războiului Civil, şi îl arată pe Santa încurajând soldaţii unionişti.

În 1885, Nast îi stabileşte şi o reşedinţă: Polul Nord. În desenul din acel an, doi copii urmăresc, pe o hartă a lumii, drumul făcut de Santa, de la Pol, până în SUA. Un an mai târziu, seria de benzi desenate apărută în numărul din 25 decembrie, cu titlul Santa Claus and His Works (Ce lucrează Santa Claus), ni-l arată, în atelieru-i de jucării.


Louis Prang


Louis Prang a fost un celebru litograf german, care a introdus, în America, în anul 1850, când şi-a înfiinţat un atelier la Boston, obiceiul britanic al felicitărilor de Crăciun.

 

El a inventat, se spune, felicitarea în culori, în anul 1875, atunci când, Santa apare, pe o care poştală, preluând, la telefon, comenzile copiilor din toată lumea.

 

Felicitările lui Prang cu Santa Claus au devenit atât de populare, încât Coca-Cola „l-a împrumutat”, fără a sta mult pe gânduri.
   

Coca-Cola


În anul 1930, Coca-Cola s-a folosit, în campania comercială de Crăciun, de o imagine a lui Santa, ascultând dorinţele copiilor, într-un centru comercial. Campania a avut succes, şi totuşi, directorii întreprinderii i-au cerut unui pictor de origine suedeză din Chicago, Haddon Sundblom, să-l recreeze  pe Santa lui Nast.


Primul model al lui Sundblom a fost un vânzător pensionar, Lou Prentice, iar, prima reclamă a apărut în 1931. Pictorul a continuat să-şi „îmbunătăţească” personajul, luându-se pe sine drept model şi desenându-şi proprii copii.


Şi astfel Sfântul Nicolae a devenit, în America, Sfântuţ Culiţă, cum s-ar traduce Santa Claus în româneşte.


Dar Santa Claus nu este Moş Crăciun, aşa cum este acesta "cunoscut" în România.


Moş Crăciun, "Tatăl Belşugului"


Unii istorici spun că înainte de naşterea lui Hristos, exista, în vechea Dacie, o sărbătoare legată de solstiţiul de iarnă în centrul căreia se afla figura mitică a unui părinte al familiei, un Moş. Era "Tatăl Belşugului".


Crăciun este un cuvânt românesc, ce pare să aibă o legătură foarte strânsă cu noaptea de trecere în noul an.


Unii filologi cred că acest cuvânt, rămas tainic până astăzi, vine din latinescul creatio, naştere, şi îl asociază cu Naşterea lui Iisus Hristos, din 25 decembrie.


Alţii sunt de părere că vine de la numele buşteanului, pe care, orice familie îl ardea în vatră, în noaptea de Crăciun, noaptea  de veghe dintre ani.


Un vechi colind românesc de moşi sună aşa: "Voi moşi strămoşi, să-mi fiţi tot voioşi, să-mi daţi spor în casă, mult pe masă, cu mult ajutor în câmpul cu flori!"


Etichete rraexclusivMoş CrăciunMoş NiculaesărbătoareExclusiv Radio

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live